Contestaţie la executare. Existenţa unei proceduri de contestare a titlului de creanţă nu înlătură posibilitatea formulării contestaţiei la executare (pentru motive ce ţin de executarea silită, iar nu de existenţa obligaţiilor fiscale), instanţa ...

Contestaţie la executare.

Existenţa unei proceduri de contestare a titlului de creanţă nu înlătură posibilitatea formulării contestaţiei  la  executare (pentru motive ce ţin de executarea silită, iar nu de existenţa obligaţiilor fiscale), instanţa având a se pronunţa asupra acestui obiect al cererii.

DECIZIA CIVILĂ NR. 1375/R

Data 16.07.2009

Rezumat

Prin cererea înregistrata sub nr. 14708/301/2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, la data de 02.12.2008, contestatorul, în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţionala de Administraţie Fiscală - Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 3, a solicitat admiterea contestaţiei si pe cale de consecinţa, anularea somaţiei nr. 40/80/3/2008/8623 înregistrata la Registratura AFP sector 3 sub nr. 57258/21.11.2008, cu suspendarea ei pana la judecarea prezentei contestaţii; cu cheltuieli de judecata.

In motivarea in fapt a cererii, contestatorul arata ca in mod nelegal si netemeinic, intimate a emis, cu rea credinţa titlul executoriu enunţat in petitul contestaţiei din care rezulta ca avea un debit total de 1.110.251 lei, constând in creanţe principale si creanţe accesorii.

Creanţele principale, reprezentând contribuţia angajaţilor pentru fondul de garantare pentru plata creanţelor sociale, contribuţia de asigurare sociale pentru accidente in munca si boli profesionale datorate de angajator, contribuţia de asigurări pentru şomaj datorata de angajator, contribuţia pentru asigurări de sănătate datorate de angajator, contribuţie pentru învăţământul de stat, contribuţii pentru concedii si indemnizaţii de la persoane juridice si fizice, impozitul pe venituri in salarii, impozit pentru profit, sume datorate privind protecţia sociala si încadrarea in munca a persoanelor cu handicap, vărsăminte de la persoanele juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate sunt debite curente pentru anul 2008, arătând ca pot demonstra cu OP ca ele au fost achitate la termen si in cuantumul prevăzut de lege. Arata ca sumele de bani virate de institute, astfel cum rezulta din situaţiile privind justificarea plaţilor aferente fiecăreia din sumele cuprinse in titlu executoriu pe care ii contesta, au fost folosite de organul fiscal in vederea acoperii unor presupuse creanţe accesorii, la înlesnirile fiscale care au făcut obiectul ajutorului de stat in cuantum de 2.661.725 lei.

De asemenea, se mai învederează ca intimata a mai procedat si in cursul anului 2007 la aceleaşi manevre abuzive si anume aceea de a emite titluri executorii fără nici un fundament legal. Astfel prin sentinţa civila nr. 593/22.01.2008 pronunţata in dosar 14206/301/2007 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, irevocabila, au fost anulate mai multe titluri executorii emise împotriva contestatoarei.

In conformitate cu Legea nr. 230/2004 de aprobare a OG 38/2004 pentru modificarea OG 57/2002 privind cercetarea ştiinţifica si dezvoltarea tehnologica; Legea . 244/2005 privind aprobarea OUG 26/2005, Decizia Consiliului Concurentei nr. 232/28.12.2005, privind schema de ajutor de stat aplicabila unităţilor de cercetare - dezvoltare; după publicarea Normelor Metodologice, elaborarea si aprobarea Planului de investiţii corespunzător ajutorului de stat, s-a încheiat Convenţia de supraveghere nr. 8/2006 înregistrata la Autoritatea naţionala de Cercetare Ştiinţifica cu nr. 20674/01.06.2006, prin care s-a acordat reclamantului ajutorul de stat regional in val. de 2.661.725 lei, format din 1217075 lei obligaţii fiscale datorate la data de 31.12.2003 si 1444650 lei majorări si penalităţi calculate pana la data de 04.06.2004, pe baza Certificatului de atestare fiscala nr. 230875/16.08.2004. Ajutorul de stat a fost operat de Administraţia Financiara Publice sector 3 la data de 05.06.2006, respective după 2 ani.

Prin adresa nr. 2322/10.08.2007, intimata a răspuns contestatoarei ca cererea privind legalitatea calculării de accesorii la obligaţiile fiscale ce au făcut obiectul înlesnirilor fiscale, va fi soluţionată in funcţie de răspunsul pe care ii va primi de la Direcţia Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti - Activitatea de Metodologie si Administrare a Veniturilor Statului. Fata de acest răspuns, contestatoarea a înaintat acţiune civila injustiţie cu obiect obligaţie de a face, soluţionată prin sentinţa civilă nr. 270/23.01.2008 in dosar nr. 46603 /3/2007 al Tribunalului Bucureşti, definitive si irevocabila. Contestatoarea mai arata ca s-a emis titlu executoriu pentru debite curente pe care Ie-a achitat, iar din interpretarea prev. art. 137 alin. 2 si 175 alin. I din C.pr. fiscala, rezulta ca un act administrativ fiscal a cărui creanţa fiscala a ajuns la scadenta, este un titlu executoriu si pot fi judecate de Judecătorie ca instanţa de executare. Contestatoarea arata ca, titlul de creanţa si orice alt act administrative fiscal, poate fi contestat la organul fiscal competente insa, in speţa de fata, acest act administrative fiscal are un regim distinct deoarece este titlu executoriu.

Prin sentinţa civilă nr. 946/29.01.2009, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în temeiul art. 158 si 159 pct. I Cod de Procedură Civilă, a declinat competenta de judecata a cauzei

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin cererea înaintata Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reclamanta contesta de fapt titlul executoriu emis împotriva sa de către Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala a Sectorului 3 Bucureşti si somaţia emisa in vederea executării acestui titlu nr. 4851/21.11.2008 si somaţia nr. 40/80/3/2008/8623.

Aceasta, contestata debitele reprezentând creanţe accesorii, iar soluţionarea contestaţiei in ce priveşte aceste creanţe accesorii, depinde in mod esenţial de stabilirea cu certitudine a existentei obligaţiilor fiscale stabilite prin titlul executoriu arătat mai sus. Ceea ce se contesta de fapt este raportul de drept fiscal existent intre părţi si anume, daca potrivit legii este just a se calcula si retine creanţe fiscale accesorii la obligaţiile fiscale care au făcut obiectul unor înlesniri fiscale acordate prin ajutor de stat, punându-se astfel in discuţie validitatea titlului executoriu.

Instanţa, observa ca in sensul Cod. de proc. fiscala art. 41 acest titlu executoriu este un act administrativ fiscal. Iar pentru lămurirea drepturilor si obligaţiilor fiscale ce intra in conţinutul raportului de drept, este necesara o analiza de fond a titlului de creanţa al statului, care prin ajungerea la scadenta nu dobândeşte un regim juridic distinct de actul administrativ fiscal, aşa cum este definit de codul de procedura fiscala. In consecinţa, titlul de creanţa va trebui contestat la organul fiscal emitent competent.

In înţelesul actului normativ arătat actul administrativ fiscal este actul emis de către un organ fiscal competent in aplicarea normelor legale privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligaţiilor fiscale, iar conţinutul acestui act administrativ este prev. in art. 43 C. pr. fiscala. Potrivit dispoziţiilor generale titlul II din Codul de procedura fiscala, creanţele fiscale sunt drepturi patrimoniale care rezulta din raporturile de drept material fiscal. Din aceste raporturi de drept rezulta atât conţinutul cat si cuantumul creanţelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând in speţa de fata in dreptul la perceperea impozitelor datorate de către contestator. Acest drept este corelat cu obligaţia petentului ca subiect de drept fiscal de a plaţi la termenul legal impozitul datorat precum si dobânzile si penalităţile de întârziere in condiţiile legii, ca si creanţe fiscale accesorii.

Instanţa văzând finalitatea cererii înaintate de petent, a calificat aceasta cerere din oficiu după punerea in discuţia pârtilor in temeiul art. 85 C.pr.civ., ca o contestaţie îndreptată împotriva actului administrativ fiscal dedus judecaţii in speţa.

In temeiul art. 172 alin. 3 si 4 C. proc. fiscala prin procedura la executare silita, persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor privind executarea silita a creanţelor fiscale iar aceasta contestaţie, poate fi făcuta si împotriva titlului executoriu in temeiul căruia a fost pornita executarea cu îndeplinirea a doua condiţii : acest titlu sa nu fie o hotărâre judecătoreasca sau o hotărâre a altui organ jurisdicţional si cumulativ, sa nu existe o alta procedura prevăzuta de lege.

In speţa de fata insa, numai prima condiţie este îndeplinita deoarece, pentru contestarea acestui—titlu executoriu care este un act administrativ fiscal ca natura juridica, exista procedura prevăzuta de titlul IX din Codul de procedura fiscala, titlul ce are denumirea « Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, art. 205 al codului cuprins in acest titlu, prevede ca precum si împotriva altor acte administrative fiscale ca se poate formula contestaţie potrivit legii iar art. 176 prevede forma şi conţinutul contestaţiei. în ce priveşte competenţa de soluţionare a acestor contestaţii, art. 209 prevede foarte clar ca, contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere - cum este cazul contestaţiei de fata, care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii precum si accesorii a acestora a căror cuantum este peste 500.000 RON, sunt de competenta organelor constituite la nivelul Direcţiilor Generale de Administrare a marilor contribuabili si se soluţionează de către aceste organe. In soluţionarea acestei contestaţii potrivit art. 210, organul competent se pronunţa prin decizie care este definitiva in sistemul cailor administrative de atac si care se motivează in fapt si in drept, după care se comunica conte statorului. In conf. cu art. 218 cuprins in acelaşi titlu, aceste decizii pot fi atacate la instanţa judecătoreasca de contencios administrativ competenta.

Aşadar, contestaţia la executare, împotriva actului administrativ fiscal si a deciziilor de impunere, nu este de competenta generala a instanţelor judecătoreşti ci este data de competenta organelor fiscale competente de la nivelul Direcţiilor Generale de Finanţe Publice care in puterea legii au atribuţii jurisdicţionale in aceste cazuri. In temeiul art. 137 si 158 C.pr.civ., instanţa văzând ca cererea nu este de competenta instanţelor judecătoreşti, fiind de prisos a analiza pricina pe fondul acesteia se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei de necompetenta generala si va declina aceasta cauza către Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 3, Bucureşti in vederea soluţionării acestei contestaţii. Aceasta contestaţie nu este o contestaţie împotriva unui act de executare silita ci este o contestaţie aşa cum s-a arătat mai sus împotriva unui titlu executoriu, decizie de impunere pentru care exista  procedura distincta prevăzuta de lege.

Împotriva acestei sentinţe, la data de 04.02.2009 a declarat recurs in termen legal, contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

In motivare, recurentul contestator a arătat că în mod greşit, instanţa de fond a declinat competenta de judecare a cauzei către Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 3 Bucureşti, deoarece domeniu in care avem o reglementare speciala si anume Codul de Procedură Fiscala.

In opinia sa Judecătoria sectorului 3 este instanţa competenta din punct de vedere material sa judece contestaţia la executare împotriva Somaţiei nr. 40/80/3/2008/8623 înregistrata la Registratura AFP sector 3 sub nr. 57258/21.11.2008 si a Titlului Executoriu nr. 4851/21.11.2008, întrucât aceste acte administrative-fiscale sunt acte de executare, iar contestarea executării lor atrage, potrivit art. 172, alin 4 din Codul de Procedura Fiscala, competenta judecătoriei ca instanţa de executare.

Aşa cum s-a descris pe larg in contestaţie, recurenta-intimata a emis cu rea credinţa titlurile executorii din care rezulta un debit total de 1.110.251 lei, constând in creanţe principale si creanţe accesorii, după cum urmează:

Recurentul arata ca arata nu a luat măsuri pentru recalcularea obligaţiilor institutului în spiritul legii şi conform realităţii si ca nu trebuiesc confundate Deciziile ce calcul creanţe accesorii care fac obiectul la o parte din titlul de executare contestate cu "presupusele creanţe accesorii, pentru care ca nu exista la dosarul cauzei Decizii de calcul creanţe accesorii.

Din interpretarea prevederilor art. 136 alin. (2) şi art. 172 alin (1) din Codul de procedură fiscală rezultă că un act administrativ fiscal a cărui creanţă fiscală a ajuns scadentă, dobândeşte statutul unui titlu executoriu având un regim Juridic distinct de cel al actului administrativ fiscal.

Astfel, dacă titlul de creanţă, şi orice alt administrativ fiscal, pot fi contestate la organul fiscal competent potrivit regulilor stabilite prin art. 205 (fost 175) şi urm. din Capitolul I, al Titlului IX din Codul de procedură fiscală, republicat, contestaţia împotriva titlului executoriu va urma procedura stabilită prin art. 172 (fost art. 169) din acelaşi act normativ, instanţa competentă material să judece contestaţia fiind judecătoria, ca instanţa de executare a se vedea în acest sens, Decizia n r. 1945 din 26 mai 2006 a Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva acestei sentinţe, la data de 04.02.2009 a declarat recurs si Administraţia Finanţelor Publice Sector 3, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

In motivare, recurenta Administraţia Finanţelor Publice Sector 3 a arătat ca prin contestaţia la executare contestatorul solicita instanţei "admiterea contestaţiei si pe cale de consecinţa, anularea somaţiei înregistrata la  registratura A.F.P Sector  3  sub 7258/ 21.11. 2008 si a întregii executări silite pornite in baza titlului executoriu 851/21.11.2008, cu suspendarea ei pana la judecarea prezentei contestaţii"

Instanţa, in soluţia data prin sentinţa civila nr. 946/29.01.2009, împotriva căreia se îndreaptă prezentul recurs, dispune: "in baza art. 158 si 159 alin.(l) C. pr. civ., va declina competenta de judecata a cererii către Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 3 Bucureşti".

Sentinţa atacata a fost pronunţata interpretându-se greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbându-se natura acestuia (art. 304, pct. 8 si 9 din Codul de procedura civila), având in vedere următoarele:

In cadrul contestaţiei la executare, contestatoarea critica in mod vădit temeinicia viciilor înscrise in actele de executare silita emise de A.F.P. Sector 3 in baza dispoziţiilor legale în vigoare, respectiv O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Din lecturarea motivelor de fapt pe care se întemeiază contestaţia la executare, se desprinde fără echivoc cerinţa contestatoarei de investire a instanţei de judecata cu soluţionarea unei astfel de cereri, nepunându-se in niciun moment sub semnul întrebării natura juridica a cererii de chemare in judecata.

Mai mult decât atât, înalta Curte de Casaţie si Justiţie prin Decizia nr. XIV din 5 [februarie 2007, in soluţionarea recursului in interesul legii declarat de procurorul general Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în legătură cu interpretarea şi [aplicarea dispoziţiilor art. 169 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, a decis in sensul că Judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea este competenta să judece contestaţia, atât împotriva executării silite înseşi, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condiţiile legii, cât şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă."

Totodată, menţionează faptul ca, sentinţa recurată a fost data si cu încălcarea dispoziţiilor art. 172 alin.(4) din O.G. nr. 92/2003, cu modificările si completările ulterioare, privind Codul de procedura fiscala, unde se menţionează expres: „Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă."

Având in vedere motivele de fapt si de drept prezentate, solicita instanţei admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea sentinţei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Judecătoria Sectorului 3 fiind instanţa competenta sa soluţioneze contestaţia la executare formulata de contestator.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate şi în limita acestora, văzând şi dispoziţiile art. 304 ind. 1 Cod de Procedură Civilă, Tribunalul reţine următoarele:

În esenţă ambele recurente critică hotărârea instanţei de fond, susţinând că judecătoria este competentă să soluţioneze contestaţia la executare şi nu organul administrativ fiscal local.

Tribunalul reţine că prin contestaţia la executare înregistrată la data de 02.12.2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti contestatorul  a contestat titlul executoriu nr. 4851/21.11.2008, solicitând anularea somaţiei nr. 40/90/3/2008/8623 şi a întregii executări silite pornite în baza titlului executoriu menţionat.

Prima instanţă a apreciat că această contestaţie, în temeiul art. 205 şi urm. Cod de Procedură Fiscală, este de competenţa organelor constituite la nivelul Direcţiilor Generale de administrare a marilor contribuabili.

Tribunalul apreciază că aceasta soluţie nu este legală pentru următoarele considerente:

Articolul 205 Cod de procedură Fiscală se referă la contestaţia împotriva titlului de creanţă, iar în cauza de faţă obiectul cererii, îl constituie contestaţia împotriva executării silite începute în temeiul titlului de creanţă.

Mai mult decât atât, art. 205 din Codul de procedură Fiscală prevede expres că neintroducerea contestaţiei prevăzute de acest articol nu îngrădeşte dreptul persoanei la introducerea contestaţiei la executare.

Faţă de aceste dispoziţii legale Tribunalul apreciază că debitorul poate introduce direct contestaţia la executare în faţa instanţei de judecată competente, chiar dacă nu a urmat procedura contestaţiei titlului de creanţă.

De asemenea, Tribunalul reţine că potrivit art. 172 din Codul de procedură fiscală, contestaţia la executare se introduce la instanţa competentă.

Potrivit Deciziei nr. XIV/2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în soluţionarea recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanţe, „judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea este competentă să judece contestaţia, atât împotriva executării silite înseşi, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare' fiscală de a îndeplini un act de executare în condiţiile legii, cât şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege".

Având în vedere aceste considerente, Tribunalul apreciază că recursurile sunt fondate şi în temeiul art. 312 Cod de Procedură Civilă va admite recursurile, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Domenii speta

Spete similare