Contestaţia în anulare. motive şi termenul de formulare.

Decizie 477 din 07.05.2009


CONTESTAŢIA ÎN ANULARE. MOTIVE ŞI TERMENUL DE FORMULARE.

Decizia civilă nr. 477 din 7 mai 2009

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 121/32/06 martie 2009 contestatorii F.I. şi F.S. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile 593/18 septembrie 2008 pronunţată în dosarul 1289./103/2007 de Curtea de Apel Bacău în contradictoriu cu SC A.T.P.R. SA.

Cererea a fost legal timbrată cu timbru judiciar - 0,3 lei şi taxă de timbru - 10 lei.

În motivarea cererii, întemeiate pe dispoziţiile art. 317 al. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, s-a susţinut pronunţarea deciziei arătate cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, eroarea constând în judecarea cauzei de către secţia comercială şi de contencios administrativ, în loc de secţia civilă, având în vedere că obiectul acţiunii principale constă în restituirea unor sume de bani decurgând din drepturile patrimoniale, cuvenite în calitate de inventatori, stabilite prin contractul de cesiune nr. 1/23 mai 2001. Astfel, prezenţa în litigiu a unei societăţi comerciale nu este de natură să atragă jurisdicţia comercială, rezervată doar actelor şi faptelor de comerţ obiective, iar prezumţia de comercialitate instituită de art. 4 Cod comercială nu operează faţă de condiţia impusă de textul de lege privind natura civilă a faptei de comerţ. Cum raportul juridic este întemeiat pe dispoziţiile art. 95 din Legea 64/1991 republicată, competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului ca instanţă civilă, conform dispoziţiilor art. 2 lit. b Cod procedură civilă. Nici aplicarea dispoziţiilor codului fiscal nu atrage jurisdicţia administrativă, având în vedere particularităţile litigiilor în materia contenciosului administrativ.

Pentru susţinerea cererii au fost depuse înscrisuri: decizia civilă 593/2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, deciziile civile nr. 2725/03 octombrie 2008, respectiv 3587/28 noiembrie 2008 pronunţate de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Intimata SC AT.P.R. SA, legal citată, a fost reprezentată în cauză şi, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă, motivul de contestaţie în anulare invocat privind doar încălcarea competenţei generale, materiale şi teritoriale exclusive, la care se referă art. 159 Cod procedură civilă, iar nu împărţirea pe secţii a instanţelor de judecată. De asemenea a fost invocată excepţia tardivităţii contestaţiei, având în vedere data comunicării unei copii a deciziei contestate către F.L. Pe de altă parte s-a susţinut că în faţa instanţei de recurs contestatorii nu au uzat de posibilitatea de a invoca critica în discuţie, în sensul dispoziţiilor art. 317 al. 1 Cod procedură civilă. Referitor la fondul cauzei s-a arătat că litigiul are natură comercială, având în vedere dispoziţiile art. 4 Cod comercial, suma pentru care au fost calculate contribuţiile a căror restituire se solicită fiind achitate ca urmare a dobândirii de către societate a drepturilor asupra unei invenţii utilizate în activitatea sa comercială.

Examinând, în condiţiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii contestaţiei în anulare instanţa reţine următoarele:

Prin decizia civilă 593/18.09.2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul 1289./103/2007 au fost admise recursurile formulate de recurenţii - pârâţi SC A.T.P.R. SA şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, formulate împotriva sentinţei civile 83/COM/ll februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Neamţ, a fost modificată în tot sentinţa recurată în sensul respingerii, ca nefondate, atât a acţiunii, cât şi a cererii de chemare în garanţie.

La data de 22.10.2008, ca urmare a cererii formulate de către F.I., acesteia i s-a comunicat o copie a deciziei civile pronunţate de Curtea de Apel Bacău în dosarul 1289./103/2007.

Faţă de această împrejurare, având în vedere dispoziţiile art. 319 al. 2 Cod procedură civilă, instanţa constată că în cauză nu a fost respectat termenul de 15 zile de la luarea la cunoştinţă de hotărâre de către contestatoarea F.I., prin promovarea contestaţiei în anulare la data de 03 martie 2008 - data poştei.

Drept urmare, excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare formulată de către F.I. fiind fondată, a fost respinsă contestaţia formulată de către aceasta.

În ce priveşte contestaţia formulată de F.S., instanţa apreciază că nu operează mandatul casnic tacit reciproc, reglementat de art. 35 Codul Familiei, având în vedere că acest mandat vizează dreptul de administrare a bunurilor comune, în timp ce obiectul prezentului litigiu derivă din calitatea de inventator a acestuia, având natura unui bun propriu în sensul dispoziţiilor an. 31 lit. d Codul Familiei. În consecinţă excepţia tardivităţii contestaţiei formulate de F.S. nu este fondată, instanţa apreciind că nu se poate considera că acesta a luat cunoştinţă de decizia contestată ca urmare a formulării cererii din data de 22.10.2008 de către soţia sa.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare formulate de F.S. instanţa a apreciat-o ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente :

Formularea contestaţiei în anulare obişnuite reglementate de dispoziţiile art. 317 al. 1 Cod procedură civilă, este condiţionată de imposibilitatea invocării motivelor prevăzute de pct. 1, 2 al alin. 1 pe calea apelului sau recursului.

În prezenta cauză instanţa constată că deşi a fost reclamant în cauză, împotriva hotărârii primei instanţe contestatorul F.S. nu a promovat recurs prin care să invoce excepţia de ordine publică privitoare la competenţă, cu atât mai mult cu cât avea cunoştinţă de controversele legate de acest aspect, ca urmare a pronunţării deciziei civile 8/01 februarie 2008, respectiv 26/25 martie 2008 de Curtea de Apel Bacău.

În consecinţă, nu se poate aprecia că în cauză reclamantul F.S. nu a putut invoca pe calea recursului încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 317 al. 1 Cod procedură civilă a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare promovată de contestatorul F.S.