Latura civilă. obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la repararea prejudiciului produs prin săvârşirea infracţiunii.

Decizie 372 din 28.05.2009


LATURA CIVILĂ. OBLIGAREA INCULPATULUI ÎN SOLIDAR CU PARTEA RESPONSABILĂ CIVILMENTE LA REPARAREA PREJUDICIULUI PRODUS PRIN SĂVÂRŞIREA INFRACŢIUNII.

Decizia penală nr. 372 din 28 mai 2009

Prin sentinţa penală 112/26.02.2008 a Judecătoriei Moineşti, pronunţată în dosarul 4482/260/2007, inculpata R. E., fiica lui Ş. şi M., născută la 18.05.1939 în G., judeţul Bacău, cu domiciliul în C., strada G., bl., apt. judeţul Bacău, CNP …, cetăţean român, studii medii, divorţată, cu antecedente penale, a fost condamnată la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.l lit.b din L.241/2005 cu aplicarea art. 13 cod penal.

Pe lângă pedeapsa principală inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.l lit.a teza II şi lit.b din cp., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin.2 cod penal.

În temeiul art. 81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale, pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 cod penal, inculpatei atrăgându-i-se atenţia cu privire la conţinutul art. 83 cod penal.

Executarea pedepsei accesorii a fost suspendată potrivit art. 71 alin.5 cod penal.

În baza art. 64 cp., cu referire la art. 64 alin.l lit.c din cp., art. 9 alin.l şi art. 12 din L.241/2005, inculpatei i s-a interzis dreptul de a ocupa funcţia de administrator al societăţilor comerciale pe o durată de 5 ani.

În baza art. 13 din L.241/2005 cu referire la prevederile L.26/1990 s-a dispus comunicarea către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a unei copii de pe dispozitivul prezentei hotărâri, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive, în vederea efectuării cuvenitelor menţiuni.

În ceea ce priveşte latura civilă, inculpata a fost obligată la plata sumei de 45786 lei, despăgubiri civile către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, reprezentând obligaţii fiscale către bugetul de stat, fiind respinsă pretenţia ANAF cu privire la plata sumei de 60.245 lei.

În temeiul art. 191 C.pr.pen. inculpata a fost obligată la plata de cheltuieli judiciare către stat, luându-se act că a avut avocat ales.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere că:

În perioada 01.12.2003 - 31.07.2006 inculpata în calitate de unică administrator al SC O. R. E. SRL C., nu a depus la organele de control fiscal, declaraţii privind obligaţiile de plată, nu a întocmit evidenţa contabilă, deşi a emis un număr de 26 facturi fiscale către cinci societăţi comerciale dinspre C.

Faptul că în aceeaşi perioadă, firma administrată de inculpată a desfăşurat operaţiuni comerciale este dovedit şi cu adresele BRD, extrasele de cont din care rezultă că s-au ridicat sume de bani din contul firmei.

Expertiza contabilă efectuată în cauză în timpul urmăririi penale necontestată de inculpată a constatat că aceasta în calitate de administrator nu a înregistrat în evidenţele contabile ale firmei facturile şi operaţiunile comerciale efectuate şi nu a înregistrat şi virat la bugetul de stat suma de 45786 lei reprezentând TVA.

Audiată în instanţă inculpata a justificat starea de fapt reţinută prin aceea că din motive de sănătate a predat fără încheierea vreunui act de predare, administrarea firmei numiţilor P. A. şi Q. D., până în luna oct.2004 când deşi a reluat conducerea firmei, nu a verificat activitatea şi nu a luat măsuri pentru intrarea în legalitate. Referitor la prejudiciu, inculpata a precizat că nu a plătit prejudiciul constatat şi nu are posibilităţi financiare pentru achitarea acestuia.

Potrivit adresei nr. 1533/06.02.2008 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bacău, firma SC O. R. E. SRL C. este dizolvată din oficiu din data de 03.04.2007.

Martorii Q. D. şi P. A., confirmă că au completat facturi pentru SC O. R. E. SRL la cererea inculpatei şi au ridicat bani de la BRD din contul aceleiaşi firme, dar susţin că au făcut toate astea pentru a ajuta pe inculpată.

Cert e că în toată perioada verificată în evidenţa firmei SC O. R. E. SRL C. al cărei unic administrator era inculpata nu s-au evidenţiat operaţiunile comerciale efectuate şi veniturile realizate, deşi s-au făcut acte comerciale şi s-au realizat venituri.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă A.N.A.F. - Bucureşti.

Apelul a fost declarat în termen şi motivat printr-un memoriu separat.

Astfel, apelanta adus următoarele critici hotărârii primei instanţei:

-expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale nu i-a fost comunicată, astfel că instanţa de fond nu trebuia să ţină seama de concluziile acesteia;

-în mod greşit nu a fost obligată la plata de despăgubiri civile şi SC O. R. E. SRL C. care a fost doar dizolvată din oficiu, nicidecum desfiinţată, respectiv radiată;

-în mod greşit instanţa de fond a respins cererea sa privind obligarea inculpatei la plata sumei de 60.245 lei;

-motivarea hotărârii primei instanţe este neconvingătoare;

-în mod greşit inculpata nu a fost obligată şi la plata accesoriilor, care decurg din lege;

-pentru partea civilă procesul nu a fost echitabil.

Examinând sentinţa atacată pe marginea actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, s-au constatat următoarele:

Într-adevăr în cursul urmării penale s-a efectuat o expertiză contabilă aflată la fila 42-49 dosar urmărire penală, concluziile sale fiind avute în vedere la întocmirea rechizitoriului.

Expertiza nu a ajuns la concluzia că TVA-ul datorat statului ar fi mai mic de 45.786 lei (ron).

Nu s-a ajuns nici la un alt rezultat al impozitului pe profit, numai că expertul a ajuns la concluzia că inculpata nu datorează statului suma de 60.245 lei, calculat prin estimare, deoarece nu i s-au pus la dispoziţie documentele din care să rezulte ce cheltuieli s-au efectuat pentru realizarea de venituri.

A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Bacău, atunci când s-a constituit parte civilă la fond a făcut abstracţie de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, solicitând 45786 lei, cu titlu de TVA, 60.245 lei, impozit pe profit, plus accesorii în valoare de 79.528 lei, solicitând în acelaşi timp instanţei acordarea de majorări de întârziere aferente debitelor precizate anterior până la achitarea în totalitate a prejudiciului, în conformitate cu prevederile art. 120 din O.G. 92/2003, întrucât aceste obligaţii decurg direct din lege şi nu trebuie dovedite.

Apelanta parte civilă a criticat prima instanţă de lipsa de rol activ, cu toate că la rândul său a trimis prin poştă cererea de constituire parte civilă (fila 45), fiind prezentă doar la un termen, cel din 29 ianuarie 2008, fără a pune întrebări, fără a cere administrarea de probe, fără a combate în vreun fel susţinerile inculpatei, fără a pune concluzii în cauză.

La fel a procedat apelanta parte civilă şi în apel, juristul său fiind prezent doar la termenul când a depus motivele de apel scrise.

Având în vedere cele de mai sus, critica formulată privind faptul că partea civilă, nu s-ar fi bucurat de un proces echitabil a fost nefondată.

Inculpata a fost ascultată la fond (fila 31) însă în apel deşi a fost legal citată nu s-a prezentat la nici un termen, fiind reprezentată la proces de avocata sa aleasă.

Examinând sentinţa apelată pe marginea actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, s-a constatat că apelul părţii civile este parţial întemeiat.

Impozitul pe profit solicitat de partea civilă este datorat statului, întrucât atunci când organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze, pentru aceasta urmând a fi avute în vedere toate datele şi documentele care au relevanţa pentru estimare (art. 67 alin.l din O.G. 92/2003).

Atâta vreme cât SC O. R. – E. a fost dizolvată prin s.civ. 260/26 martie 2007 a Tribunalului Bacău (secţia comercială) înseamnă că există doar cu numele, urmând procedura radierii, după trecerea unui anumit termen.

Dizolvarea s-a dispus pentru nedepunerea situaţiilor financiare conform legii, societatea încetându-şi practic activitatea, astfel că radierea de pe concept a părţii responsabile civilmente dispusă de prima instanţă a fost corectă (fila 70 dosar fond).

Dizolvarea unei societăţi comerciale constituire tot o desfiinţare.

La data pronunţării sentinţei atacate, lichidatorul nu fusese desemnat.

Astfel că o eventuală obligare a inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile către stat ar fi lipsită de eficienţă, constituind practic un formalism exagerat.

Hotărârea primei instanţe este însă greşită în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor civile reprezentând obligaţiile fiscale cuvenite statului, deoarece inculpata trebuie să fie obligată şi la plata impozitului pe profit.

Cele două obligaţii fiscale către stat, au fost cumulate, inculpata fiind obligată la plata unei sume globale, la care s-au adăugat accesoriile care decurg din lege, până la achitarea integrală a pagubei.

De altfel, în acest fel a fost redactată şi constituirea de parte civilă în faţa primei instanţei (fila 43).

Pentru aceste considerente prin decizia penală nr. 538/A din 9.12.2008 pronunţata de Tribunalul Bacău, în baza art. 379 pct.2 lit.a din C.pr.pen.,

S-a admis apelul părţii civile ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, declarat împotriva sentinţei penale 112/26 febr. 2008 a Judecătoriei Moineşti, pronunţată în dosarul 4482/260/2007, în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile.

S-a desfiinţat sentinţa atacată sub aspectul arătat.

S-a reţinut cauza spre rejudecare şi în fond;

În baza art. 14, 334 c.pr.pen. şi art. 998 cod civil;

A fost obligată inculpata R. E. să plătească părţii civile ANAF suma de 106031 lei despăgubiri civile, reprezentând obligaţii fiscale către stat, plus accesoriile aferente, de la data scadenţei până la data achitării în totalitate a prejudiciului, potrivit art. 119 C.pr.pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

S-a constatat că inculpata a fost reprezentată de avocat ales.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva deciziei penale mai sus menţionate a declarat recurs în termen legal partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău care critică soluţia Tribunalului Bacău sub aspectul omisiunii de a obliga inculpata R. E. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. O.-R.-E. SRL C. la plata despăgubirilor civile reprezentând obligaţii fiscale către stat.

Analizând decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu în limitele cazurilor de casare prev. de art. 385/9 C.p.p, Curtea a constatat că  recursul declarat în cauză este fondat urmând a fi admis ca atare, pentru următoarele considerentele:

În mod greşit instanţa de prim control judiciar a considerat că nu se impune obligarea inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C O.-R.-E. SRL C. la plata despăgubirilor civile ce se cuvin părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău.

Potrivit art. 14 C.proc.pen., acţiunea având ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente, poate fi alăturată acţiunii penale, în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă. Repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile, în natură sau prin plata unei despăgubiri băneşti.

Totodată, art. 24 alin.3 din acelaşi cod prevede că persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului, are calitatea de parte responsabilă civilmente.

Instituind această calitate procesuală, legiuitorul a urmărit să protejeze persoana care a suferit un prejudiciu material împotriva insolvabilităţii autorului prejudiciului. Ea reglementează o răspundere complementară, indirectă, a unei alte persoane decât autorul pentru pagubele cauzate prin infracţiune.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a observat că prin sentinţa nr. 20 din 12.01.2009 pronunţată Tribunalul Bacău s-a deschis procedura falimentului în formă simplificată împotriva debitoarei SC O.-R.-E. SRL C. şi s-a constatat dizolvarea acesteia.

Potrivit dispoziţiilor legale în materie comercială (art. 233 al. 1,4 din Legea 31/1990) o societate comercială dizolvată îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării pană la terminarea acesteia, fiind astfel în continuare titulară de drepturi şi obligaţii.

În atare situaţie, câtă vreme partea responsabilă civilmente îşi păstrează personalitatea juridică, acesta, în baza raportului de prepuşenie, poate fi trasă la răspundere civilă pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului, faţă de care are calitatea de comitent.

În consecinţă constatând că în mod greşit instanţa de prim control judiciar a considerat că nu se impune obligarea inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. O.-R.-E. SRL C. la plata despăgubirilor civile ce se cuvin părţii civile, Curtea a admis recursul părţii civile şi casat în parte decizia penală recurată cât şi sentinţa penală nr. l 12 din 26.02.2008 a Judecătoriei Moineşti.

Rejudecând cauza, în baza art. 14,346 C.p.p. rap. la art. 998 C.civ. a obligat inculpata R. E. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.-R.-E. SRL C. prin lichidator M. R. L. Iaşi SRL la plata de despăgubiri civile, reprezentând obligaţii fiscale către stat, la care s-au adăugat accesoriile aferente de la data scadenţei până la data achitării în totalitate a prejudiciului.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei recurate şi ale sentinţei penale 112 din 26.02.2008 a Judecătoriei Moineşti.

Domenii speta