Litigiu de munca. contract individual de muncă. modificare. lipsa acordului părţilor. consecinţe

LITIGIU DE MUNCA. CONTRACT INDIVIDUAL DE

MUNCĂ. MODIFICARE. LIPSA ACORDULUI PĂRŢILOR.

CONSECINŢE.

Art.41 Codul muncii

Potrivit art.41 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate

fi modificat numai prin acordul părţilor, art.41(3) prevăzând că, modificarea

contractului de muncă se referă la durata contractului, locul muncii, felul muncii,

condiţiile de muncă, salariul, timpul de muncă şi timpul de odihnă.

(Decizia nr.459/R-CM din 12 septembrie 2006

pronunţată de Curtea de Apel Piteşti –Secţia civilă, conflicte de

muncă şi asigurări sociale).

La data de 03.02.2006 DINU IONEL a formulat contestaţie

împotriva deciziei nr. 16/12.06.2006 emise de intimata Autoritatea

Rutieră Română, solicitând  anularea acesteia şi a actelor subsecvente,

precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu cheltuieli de

judecată.

In motivare contestatorul a arătat că este salariatul intimatei

Autoritatea Rutieră Română,  în funcţia de inspector de specialitate

gradul IA, locul său de muncă fiind la Agenţia Argeş.

Prin decizia nr. 11/6.01.2006 a fost delegat , pe o perioadă de

60 de zile, la Agenţia Bacău, în aceeaşi funcţie.

A făcut cunoscute conducerii ARR motivele pentru care nu

este de acord cu măsura luată şi i-a solicitat a reveni asupra acesteia.

Ca urmare, intimata a emis decizia nr.16/12.01.2006, prin

care a anulat decizia iniţială, dar l-a transferat la un alt loc de muncă.

Cu toate că în noua decizie s-a menţionat că nu se modifică

funcţia şi salariul, i s-a cerut contestatorului să semneze un act adiţional

la contractul individual de muncă prin care să fie schimbate locul şi felul

muncii.

Şi această decizie este nelegală , susţine contestatorul

deoarece nu s-a modificat doar locul muncii, ci şi felul muncii, atribuţiile

noi având ca obiectiv asigurarea necesarului şi distribuirea licenţelor şi

autorizaţiilor pentru îndeplinirea cărora sunt necesare studii superioare,

studii de specialitate în domeniul transporturilor şi cunoştinţe de operare

pe calculator.

Pentru vechea funcţie contestatorul nu trebuia să fi urmat

studii de specialitate în domeniul transporturilor şi să posede cunoştinţe

de operare pe calculator.

Sub aparenţa unei măsuri de protecţie este înrăutăţită situaţia

sa deoarece va trebuie să urmeze cursuri de informatică şi să promoveze

un examen la finalul acestora.

Practic, la o vârstă înaintată , i se cere să înceapă o nouă

profesie, mai complexă, deci este supus unui stres căruia nu îi va putea

face faţă cu sănătatea sa.

Prin schimbarea unilaterală şi definitivă a locului şi a felului

muncii se încalcă, în  opinia contestatorului, principiul stabilităţii în

muncă.

In drept, contestaţia a fost întemeiată pe disp.art.41-48, art.61

lit.c din Codul muncii şi art. 274 C.pr.civilă.

 Tribunalul Argeş prin sentinţa civilă nr. 395/CM din 26 mai

2006 a  admis în parte contestaţia formulată, a constat nulitatea parţială a

deciziei nr. 16/12.01.2006 emisă de intimată, în ceea ce priveşte perioada 

pentru care a fost modificat  felul muncii contestatorului.

 A constat că modificarea felului muncii  contestatorului  este

temporară  , până la încetarea motivelor  de sănătate care au determinat 

luarea măsurii de protecţie  a salariatului .

 A fost obligată intimata la  plata către contestator  a cheltuielilor

de judecată de 150 lei RON .

 Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul  a reţinut că Dinu

Ionel este salariatul intimatei Autoritatea Rutieră Română în funcţia de

inspector de  specialitate gradul IA, locul său de muncă fiind la Agenţia

ARR Argeş.

Atribuţiile postului său constau în acţiuni de inspecţie şi

control în trafic sau la sediul operatorilor de transport în ce priveşte

utilizarea licenţelor de transport şi de execuţie, siguranţa transportului

rutier, protecţia mediului, de actualizare a fişelor de cazier ale

operatorilor de transport , având totodată competenţa de a reţine

licenţele de execuţie , autorizaţiile de transport şi de a propune retragerea

licenţelor de transport şi de execuţie în cazul încălcării legii.

Prin decizia nr. 11/06.01.2006 contestatorul a fost delegat

pentru o perioadă de 60 de zile, la Agenţia ARR Bacău , în aceeaşi

funcţie, cu menţinerea drepturilor salariale.

In ziua de 10.01.2006 contestatorul a solicitat conducerii

ARR, anularea acestei decizii pe motiv că este bolnav. A anexat cererii 

adeverinţa medicală nr. 162/10.01.2006 eliberată de Centrul medical „

Doctor Luca” Piteşti.

Drept urmare, intimata a emis o nouă decizie cu

nr.16/12.01.2006 prin care a fost anulată decizia nr. 11/06.01.2006 şi s-a

dispus ca, din  ziua de 12.01.2006, să fie transferat contestatorul la

Compartimentul Licenţe Programe de Transport din cadrul Agenţiei

ARR Argeş.

Măsura luată prin cea de-a doua decizie constituie o

modificare unilaterală a felului muncii justificată de necesitatea protecţiei

salariatului pentru care medicul a recomandat prestarea unei munci fără

efort fizic mediu sau sporit, fără stres sau stări conflictuale şi fără condiţii

climatice aspre, deci prestarea unei munci mai uşoare.

Potrivit fişei postului  pentru Compartimentul Licenţe

Programe de Transport atribuţiile constau în înregistrarea cererilor,

întocmirea dosarelor şi verificarea actelor necesare pentru eliberarea

licenţelor ( certificatelor de transport, în completarea şi  eliberarea

acestor din urmă documente şi în actualizarea bazei de date informatizate

privind  operatorii de transport.

Este evident  că noua activitate este o muncă de birou care

nu presupune ortostatism prelungit, efort fizic mediu sau mare, condiţii

climatice nefavorabile, dar mai ales nu presupune stări conflictuale, ceea

ce nu se poate reţine şi cu privire la activitatea de control în trafic sau la

sediul operatorilor de transport.

S-a motivat nemulţumirea contestatorului faţă de noua

activitate prin aceea că presupune deţinerea cunoştinţelor de operare pe

calculator pentru care este nevoit să urmeze cursuri ce se vor finaliza cu

examen, precum şi prin aceea că activitatea este nouă şi complexă şi de

acea s-a susţinut că salariatul este supus unui stres căruia nu îi va putea

face faţă.

Nu sunt fondate aceste motive deoarece nu poate constitui o

noutate şi o complexitate sporită pentru cel care anterior a controlat

deţinerea licenţelor/autorizaţiilor valabile, utilizarea acestora cu

respectarea legii iar acum trebuie să efectueze operaţiunile de eliberare a

acestor documente.

Şi înainte de decizia contestată salariatul opera pe calculator

pentru actualizarea  fişelor de cazier ale operatorilor de transport, prin

urmare nu poate susţine că nu deţine cunoştinţele necesare pentru

această activitate.

Prin urmare instanţa a constatat că măsura  unilaterală a

modificării felului muncii contestatorului  este întemeiată şi are ca scop

protecţia sănătăţii sale, în condiţiile în care angajatorul dispune de un loc

de muncă adecvat stării de sănătate a salariatului.

O astfel de măsură însă poate fi luată, potrivit disp.art.48 din

Codul muncii numai temporar, respectiv până la încetarea motivelor de

sănătate care au determinat modificarea.

Sub acest aspect decizia este lovită de nulitate parţială, iar

termenul transfer desemnând o modificare definitivă a felului muncii va

fi considerat inoperant.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal

contestatorul Dinu Ionel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie,

faţă de motivul de casare prev. de art.304pct.9 Cod procedură civilă

solicitând şi reanalizarea cauzei faţă de prevederile art.3041 Cod

procedură civilă.

În dezvoltarea recursului formulat se arată că nejustificat

instanţa de fond a confirmat o măsură abuzivă, prin care societatea

intimată i-a schimbat locul de muncă, cât şi felul muncii pentru o

perioadă  nedeterminată şi anume, până la încetarea motivelor de

sănătate care au determinat luarea măsurii.

Nu s-a avut în vedere că nejustificat intimata i-a schimbat

locul şi felul muncii, prin aceasta neluând o măsură de protecţie ,iar la

ARR Bacău a fost detaşat nu pentru că era nevoie de el ori de altcineva,

întrucât după revenirea la decizie nu a mai delegat nici o altă persoană.

Deşi instanţa de fond a admis contestaţia formulată, în

realitate a confirmat decizia emisă de intimată, prin care i s-a schimbat

locul şi felul muncii. Prin aceasta instanţa de fond a interpretat greşit

textele de lege în materie, respectiv disp. art.41 – 48 din Codul muncii,

cât şi art.173 Codul muncii, motiv pentru care se solicită admiterea

recursului şi modificarea sentinţei instanţei de fond, în sensul admiterii în

totalitate a contestaţiei formulate, respectiv anularea deciziei nr.16/2006.

Recursul declarat de contestator este întemeiat.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că recurentul

contestator a lucrat la societatea intimată în funcţia de inspector de

specialitate gradul I A, locul său de muncă fiind la agenţia ARR Argeş,

având ca atribuţii de inspecţie şi control în trafic sau la sediul operatorilor

de transport, în ce priveşte utilizarea licenţelor de transport şi de

execuţie, siguranţa transportului rutier, protecţia mediului.

Prin decizia nr.11 din 6.01.2006 contestatorul a fost delegat

pentru o perioadă de 60 zile la agenţia ARR Bacău, în aceeaşi funcţie, cu

menţinerea drepturilor salariale şi întrucât acesta a solicitat conducerii

anularea deciziei, depunând o adeverinţă medicală, intimata prin decizia

nr.16 din 12.01.2006 a dispus anularea şi ca din ziua de 12.01.2006 acesta

să fie transferat la compartimentul Licenţe –programe de transport, din

cadrul ARR Piteşti.

Instanţa de fond a apreciat că măsura luată prin cea de a doua

decizie constituie o modificare unilaterală a felului munci justificată de

necesitatea protecţiei salariatului pentru care medicul a recomandat

prestarea unor munci fără efort fizic, mediu sau sporit, fără stres sau stări

conflictuale, deci prestarea unei munci mai uşoare.

Potrivit preambulului acestei decizii, măsura dispusă de

unitate are la bază cererea salariatului privind anularea delegării.

Potrivit art.41 din Codul muncii, contractul individual de

muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor, art.41(3)

prevăzând că, modificarea contractului de muncă se referă la, durata

contractului, locul muncii, felul muncii, condiţiile de muncă, salariu,

timpul de muncă şi timpul de odihnă.

În speţă, prin trecerea contestatorului la compartimentul

Licenţe programe transport i-a fost schimbat locul muncii, felul muncii

dar şi condiţiile de muncă, situaţie în care nu se poate pretinde că nu s-au

schimbat elementele contractului de muncă, fiind astfel necesar

consimţământul ambelor părţi.

Cu titlu de excepţie, în raport de disp. art.42 alin.1 din Codul

muncii angajatorul poate dispune modificarea unilaterală a contractului

individual de muncă al salariatului său, numai în cazurile şi condiţiile

expres prevăzute de lege şi anume în cazul delegării sau detaşării.

Cererea contestatorului privind anularea măsurii de delegare

şi Referatul nr.3 din12.01.2006 întocmit de R.G.R medical nu pot sub

nici o formă să echivaleze cu existenţa acordului său cu privire la măsura

de transferare dispusă de intimată.

Prin decizia nr.16 din 12.01.2006 intimata a modificat

elemente ale raportului juridic de muncă al contestatorului prin

transferarea sa în cadrul altui compartiment şi în mod definitiv.

Cum această modificare nu se putea face fără acordul

salariatului, decizia contestată trebuia anulată de instanţa de fond şi

dispusă repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Dacă s-ar aprecia că angajatorul poate modifica locul şi felul

muncii salariatului fără consimţământul acestuia, ca măsură de protecţie a

contestatorului, aşa cum a reţinut instanţa de fond, s-ar atribui caracter

de legalitate al transferului acestuia în cadrul altui compartiment, deşi nu

se poate aprecia asupra momentului în care starea sa de sănătate se va

îmbunătăţi.

Este drept că potrivit art.173 din Codul muncii, angajatorul

trebuie să ia măsurile necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii

salariaţilor, însă acest text de lege trebuie interpretat având în vedere şi

disp. art.48 din Codul muncii, asemenea măsuri putând fi luate numai cu

respectarea dispoziţiilor legale şi care nu pot duce la modificarea

unilaterală a contractului de muncă.

Faţă de cele de mai sus în baza art.312 alin.1 Cod procedură

civilă se va admite recursul, se va modifica sentinţa civilă atacată, iar în

fond se va admite contestaţia, se va dispune anularea deciziei nr.16 din

12.01.2006 emisă de intimată şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

La cererea recurentului contestator va fi obligată intimata la

plata sumei de 300 lei RON cheltuieli de judecată, ce reprezintă onorariu

de avocat în recurs.

Domenii speta

Spete similare