Cerere de angajare a răspunderii personale patrimoniale întemeiată pe prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată. Condiţii de formă şi fond.

Cerere de angajare a răspunderii personale patrimoniale întemeiată pe prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată. Condiţii de formă şi fond.

Prin sentinţa civilă nr. 776 din 12 mai 2008, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Harghita nr. 2494/96/2007, a respins acţiunea lichidatorului judiciar  G. M. C. SPRL Târgu-Mureş  de stabilire a răspunderii administratorului A. L. considerat că cererea lichidatorului nu cuprinde arătarea motivelor de fapt, condiţie impusă de prevederile art. 112 pct. 4 Cod procedură civilă, conţinutul acţiunii fiind o expunere teoretică a interpretării şi aplicabilităţii art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată, cu trimitere la elementele răspunderii civile delictuale, fără nici o referire la fapte concrete pe care le-ar fi săvârşit pârâtul. S-a precizat că singura menţiune concretă  este aceea că d-ul A. L. în calitate de administrator al S.C. „L” SRL este persoana împuternicită să reprezinte societatea şi totodată direct răspunzătoare de îndeplinirea obligaţiilor legale.

Judecătorul sindic a mai reţinut că temeiul legal invocat de lichidator este art. 138 alin. lit. „a” şi „d”, însă în practică aceste fapte îmbracă o multitudine de forme concrete care numai în măsura descrierii lor pot fi analizate de judecătorul sindic. S-a apreciat că în maniera formulării cererii de chemare în judecată, pârâtul nu a putut cunoaşte faptele ce i se impută, fiind în imposibilitate să-şi exercite dreptul la apărare.

Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de către lichidatorul judiciar desemnat în cauză, care a solicitat admiterea cererii sale de angajare a răspunderii personale a pârâtului A.L. motivând că posibilitatea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată, reprezintă una din măsurile instituite pentru atingerea scopului urmărit de lege, fiind vorba de o răspundere specială.

S-a precizat că pârâtul, legal citat, nu şi-a precizat punctul de vedere în cauză, nu s-a prezentat în faţa instanţei la nici unul din termenele de judecată, de altfel nu a dat curs numeroaselor citaţii, acte procedurale şi notificări expediate încă de la deschiderea procedurii, aspect care pot duce la o singură concluzie şi anume: prezumţia vinovăţiei acestuia.

Recurentul a mai învederat că prin acţiunea formulată, a indicat cu exactitate cauzele care au generat starea de insolvenţă a debitoarei S.C. „L” SRL, iar evidenţa contabilă a debitoarei nu conţine jurnalul de zi cu zi al persoanei fizice, pentru a putea cere lichidatorului judiciar să indice formele concrete ale faptelor cauzatoare de prejudiciu săvârşite de administrator.

S-a făcut referire la Cap.4 din raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la starea insolvenţei, la faptul că pârâtul intră sub incidenţa prevederilor art. 27 din Legea nr. 85/2006, că după apariţia stării de încetare de plăţi debitoarea continua activitatea timp îndelungat, precizându-se că pârâtul putea şi avea posibilitatea să se apere dacă s-ar fi prezentat la dezbateri.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ţinând cont şi de incidenţa prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanţa a constatat că recursul lichidatorului judiciar a fost fondat.

Judecătorul sindic a respins cererea de angajare a răspunderii personale formulată de lichidatorul judiciar desemnat în cauză pe baza unor aspecte formale, legate de neîndeplinirea condiţiilor generale ale unei cereri de chemare în judecată, aşa cum sunt ele prevăzute de art. 112 Cod procedură civilă, practic fără o cercetare a fondului cauzei.

Judecătorul sindic a făcut practic abstracţie de toate actele dosarului de insolvenţă şi s-a rezumat strict la forma cererii de chemare în judecată. Astfel, în cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, lichidatorul judiciar a indicat persoana vizată şi calitatea acesteia în societatea debitoare, faptul că solicita angajarea răspunderii pe întreg pasivul debitoarei, iar în „motive” a  făcut trimitere la „raportul final cauzele şi împrejurările care au generat starea insolvenţei debitoarei”. Mai mult, a precizat cauzele care au dus la starea de încetare de plăţi: continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit la insolvenţă; contabilitatea nu a fost condusă conform prevederilor legale; management defectuos;  deficit de cash-flow şi a indicat şi temeiul în drept: art. 138 alin. 1 lit. a şi d din Legea nr. 85/2006 republicată , continuând cu elementele răspunderii delictuale.

Împrejurarea că lichidatorul a făcut o detaliată analiză a răspunderii civile delictuale şi speciale, nu justifică excluderea totală a elementelor de fapt şi de drept care se pot identifica prin coroborarea acestei cereri de angajare cu conţinutul raportului depus la dosar la termenul din 21 ianuarie 2008.

În acest raport sunt indicate: analiza actului patrimonial în baza documentelor financiar contabile puse la dispoziţie, analiza elementelor patrimoniale pasive iar incidenţa prevederilor art. 138 alin. 1 lit. „a” şi „d” putea fi analizată chiar şi cu aceste minime elemente, ţinând cont de faptul că s-a putut analiza doar cât administratorul debitoarei a pus la dispoziţia lichidatorului judiciar în urma demersurilor repetate ale acestuia.

Se observă că A.L. este asociat unic şi administrator (fila 47) că acesta a fost notificat pentru a depune actele şi informaţiile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 republicată, încă de la deschiderea procedurii simplificată a insolvenţei (fila 55) şi s-a comunicat sentinţa conform procedurilor de la dosar(filele 64 şi 65) şi în plus, împotriva acestuia lichidatorul judiciar a formulat plângere penală tocmai pentru refuzul de a pune la dispoziţie judecătorului sindic, administratorului sau lichidatorului judiciar documentele şi informaţiile prevăzute de art. 28 alin. 1 lit. a-h din Legea nr. 85/2006 (fila 67 dosar fond).

Pasivitatea de care a dat dovadă administratorul statutar care ştia de procedura insolvenţei firmei sale, a depus şi documentele contabile cu întârziere, apoi nu s-a prezentat în faţa instanţei în cadrul procedurii, nu înseamnă că acestuia i-a fost lezat dreptul la apărare şi nu în maniera constatată de judecătorul sindic. Acesta era dator să verifice faţă de concluziile lichidatorului judiciar în raport cu actele şi documentele puse la dispoziţie de administratorul statutar, incidenţa celor două fapte pentru care s-a solicitat angajarea răspunderii personale patrimoniale.

Pentru considerentele  arătate, instanţa, văzând prevederile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, a constatat că judecătorul sindic nu a cercetat fondul cauzei, deşi era dator şi putea să o facă, astfel că a casat hotărârea cu trimitere spre rejudecare.

Domenii speta

Spete similare