Încălcarea dreptului la apărare.Cerere de probe depusă de un avocat fără delegaţie.Obligaţia instanţei.

Încălcarea dreptului la apărare.Cerere de probe depusă de un avocat fără delegaţie.Obligaţia instanţei.

-Art. 68(1) şi art. 29(4) cod pr civ.

Calitatea de reprezentant a intimatului din litigiile de muncă este dovedită prin delegaţie conform art. 68/1 Cod pr. Civilă. Dacă avocatul nu prezintă delegaţie se ridică excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi i se acordă un termen părţii pentru complinirea lipsurilor. Nu se poate acorda termen în cunoştinţă şi primi cererea de probatorii a părţii prin avocat fără ca aceste împrejurări să fie dezbătute iar acţiunea să fie respinsă tocmai pe considerentul că avocatul nu avea delegaţie iar cauza nu este sprijinita cu probe de specialitate.

(Decizia nr. 1663 din data de 19 august 2009 a Secţiei pt.Conflicte de Muncă şi asigurări Sociale)

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa reclamantul S. Ş. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei  Primarului oraşului Pucioasa,  nr. 6189/ 24.11.2008, prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a dispoziţiei contestate, să se dispună anularea ei cu repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii dispoziţiei, reintegrarea în funcţia deţinută anterior  cu plata unei despăgubiri egală cu plata salariilor indexate, majorate şi reactualizate precum şi a celorlalte drepturi, conform prevederilor art 78 din Codul muncii. 

Susţine reclamantul că, de fapt, dispoziţia 6189/ 2008 a fost emisă pe 27.11.2008 şi nu pe data de 24.11.2008, că în acea dată era în concediu medical, că desfacerea contractului a fost efectuată fără o cercetare prealabilă disciplinară reală, că sancţiunea disciplinară a fost aplicabilă în termen de mai mult de 30 de zile calendaristice şi mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

Mai precizează reclamantul că, în perioada 14-22.10.2008, compartimentul de audit public intern a efectuat o misiune de audit la serviciul pe care îl conducea în calitate de director iar din raport nu rezultă că s-ar fi constituit o activitate de cercetare disciplinară.

Mai arată că nu a formulat obiecţiuni la acest raport cu ocazia semnării lui, deşi a constatat că au fost precizate situaţii ca nereguli cu activităţile de prestări servicii de transport, că i s-a aplicat cea mai gravă dintre sancţiunile disciplinare care se pot aplica, că dispoziţia de desfacere a contractului individual de muncă  a fost luată din oficiu de către Primarul oraşului Pucioasa  iar secretarul primăriei a refuzat vizarea acestei dispoziţii.

La dosar s-au depus acte.

După administrarea probelor cu înscrisuri, Tribunalul Dâmboviţa a admis contestaţia formulată de reclamantul, a anulat dispoziţia 6189/24.11.2008, emisă de pârât şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii dispoziţiei de concediere şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta pentru perioada cuprinsă între data concedierii şi data reintegrării efective .

S-a reţinut că, prin dispoziţia nr. 6189/24.11.2008, Primarul Oraşului Pucioasa a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă  al reclamantului  şi a constatat că acesta a efectuat prestaţii de transport în valoare de peste 50.000 lei, a confirmat în plus Km parcurşi pe relaţia Fieni-Pucioasa, că nu s-au găsit materiale în cantitate de 874 m 3, că angaja cheltuieli peste limita creditelor bugetare depăşind plafonul de 10.000 Euro , că s-au efectuat lucrări de plombare străzi înainte de încheierea contractului, fără recepţia lucrărilor cu plăţi parţiale, că executantul a efectuat lucrări cu 39344 lei mai mult decât creditele bugetare aprobate şi că s-a dovedit superficialitate în momentul formulării şi semnării contractului 311 din 14.11.2008, constatându-se că au fost încălcate dispoziţiile art. 4 alin. 3 din Leg. 273/2006 , prev. art 19, OUG 34 /2006, art. 4 şi 5 din HG 925 / 2006.

În ceea ce priveşte criticile formulate de reclamant de nerespectare a prev. art 268 din Codul muncii, reţine instanţa că acestea nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

Referitor la încălcarea termenului de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă a faptelor, reţine instanţa de fond că raportul de audit public intern 18340 a fost înregistrat la data de 24.10.2008, iar decizia a fost emisă în termenul de 30 de  zile adică pe 24.11.2008.

Cu privire la data săvârşirii faptelor, s-a reţinut că acestea s-au derulat pe parcursul anului 2008, fiind în cascadă, astfel că derularea lor a fost şi în luna septembrie, considerându-se că termenul de 6 luni de la săvârşirea faptei nu a fost depăşit. Referitor la faptul că, la data emiterii dispoziţiei contestate contestatorul se afla în incapacitate temporară de muncă, reţine instanţa  că nu se poate stabili cu certitudine dacă reclamantul s-a prezentat la medic înainte sau după emiterea dispoziţiei de desfacere a contractului de muncă, astfel că instanţa a respins şi acest motiv.

S-a mai reţinut că, din raportul de audit 18340/ 24.10.2008  nu rezultă că reclamantul ar fi săvârşit vreo faptă culpabilă, nefiind nominalizat în acest audit. După ce comisia de cercetare disciplinară a concluzionat că nu se poate pronunţa asupra a o serie de abateri reţinute în sarcina contestatorului întrucât are nevoie de asistenţă de specialitate, a propus reducerea salariului reclamantului pe o perioadă de 1-3 luni. Analizând cele de mai sus, instanţa a apreciat că dispoziţia atacată a fost luată din oficiu de către angajator, fără a se analiza concluziile auditorului, a secretarului oraşului Pucioasa, astfel că din concluziile acestora rezultă fără dubiu că, pentru unele din punctele privind faptele săvârşite era necesară consultarea unui specialist.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Primarul Oraşului Pucioasa, în baza art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, invocând lipsa dreptului la apărare întrucât în şedinţa din 18 februarie 2009,0 instanţa de fond a constatat că avocatul D. M. nu are împuternicire de reprezentare a pârâtei şi cu toate acestea i-a acordat termen în cunoştinţă. La următorul termen de judecată s-a pronunţat hotărârea recurată. Mai mult de atât avocatul depusese la dosar o notă de probatorii din partea pârâtei asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat, dar nici nu a citat pârâta cu menţiune asupra neregularităţii reprezentării sale prin avocat.

Un alt motiv de recurs s-a referit la faptul că instanţa de fond a ignorat dispoziţiile art. 4 alin.2, 3 şi 4 din Legea nr. 273/29.06.2006,  Regulamentul de organizare şi funcţionare a „Atelierului prestări servicii pentru comunitate”, aprobat prin hotărârea Consiliului Local Pucioasa  nr. 10/2001,  prevederile art. 262 Codul muncii şi că a fost validat fără temei legal considerentul comisiei de cercetare disciplinară în sensul că nu a existat un angajament legal din care să rezulte o obligaţie a serviciului public pe seama fondurilor publice, peste prevederile bugetare.

Prin decizia 1663/19.08.2009, Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul formulat, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, reţinând următoarele :

În procesul verbal încheiat la data de 24.11.2008 cu nr. 20575 privind definitivarea cercetării disciplinare prealabile a reclamantului, comisia a considerat la întrebarea nr. 5, respectiv analiza kilometrilor parcurşi pe ruta Fieni-diverse locaţii din oraşul Pucioasa, că nu se poate pronunţa fără consultarea unui specialist care să confirme veridicitatea celor arătate. La întrebările nr. 3 şi 4 privind materialele pentru pietruire străzi utilizate şi transportate în perioada ianuarie-iunie 2008, comisia de anchetă a concluzionat, de asemenea, că nu se poate pronunţa fără asistenţa unei comisii specializate. De asemenea, la întrebarea nr. 7 privind cantitatea de moloz, balast, care s-a cărat de la Fieni la Pucioasa, comisia de anchetă a concluzionat că are nevoie de asistenţă specializată.

Ca atare, la majoritatea întrebărilor, comisia de anchetă nu s-a putut pronunţa fără o expertiză de specialitate, astfel încât apare ca fiind pertinentă cauzei cererea de probe depusă de pârâtă în data de 18 februarie 2009 la instanţa de fond de către un avocat fără delegaţie, prin care pârâta solicita expertize în specialitatea construcţii şi specialitatea contabilitate.

Instanţa de fond nu s-a pronunţat cererii de probatorii deşi aceasta poartă număr de înregistrare de la registratura Tribunalului Dâmboviţa. Instanţa de fond trebuia să se pronunţe asupra acestei cereri, chiar dacă a fost depusă de un avocat fără delegaţie. Mai mult decât atât, prima instanţă trebuia să notifice pârâta despre această neregularitate procedurală, respectiv reprezentarea sa de către un avocat fără delegaţie, cu atât mai mult cu cât i-a dat termen în cunoştinţă acestui avocat. Faţă de aceste lipsuri, instanţa de fond a încălcat dreptul la apărare al recurentului.

Domenii speta

Spete similare