Recurs inadmisibil. interpretarea art.13 din convenţia europeană a drepturilor omului prin raportare la dispoziţiile art. 299 cod procedură civilă

RECURS INADMISIBIL. INTERPRETAREA ART.13 DIN CONVENŢIA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI  PRIN RAPORTARE LA DISPOZIŢIILE ART. 299 COD PROCEDURĂ CIVILĂ

În dreptul procesual român, inadmisibilitatea unei căi de atac poate fi analizată din perspectiva faptului că mijlocul procesual ales de părţi pentru valorificarea drepturilor şi apărarea intereselor lor, fie nu este prevăzut de dispoziţiile legale a fi exercitat în anumite situaţii, fie deşi este reglementat din punct de vedere juridic, trebuie îndeplinite anumite condiţii privind momentul la care acesta poate fi declanşat, condiţii care nu se regăsesc în  speţa respectivă.

Din interpretarea art. 299 alin.1 Cod proc.civilă, rezultă că nu se poate formula recurs împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs, iar din trimiterea făcută de acest text la dispoziţiile art. 282 alin.2 Cod proc.civilă reiese că încheierile premergătoare nu pot face obiect al recursului decât odată cu fondul, afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.

În condiţiile în care recursul  vizează o încheiere interlocutorie pronunţată în calea de atac a recursului, prin care nu s-a întrerupt cursul judecăţii, plecând de la conţinutul prevederilor legale menţionate anterior, este evident că acesta este inadmisibil ,,iar o atare modalitate de soluţionare a cauzei nu aduce atingere art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât acest text, care reglementează dreptul la un recurs efectiv, ca drept subiectiv de natură procesuală, nu poate fi interpretat ca reclamând un recurs intern pentru orice doleanţă pe care o poate invoca o persoană în baza Convenţiei

Prin decizia civilă nr. 589/22.06.2009 pronunţată de Curtea de APEL Ploieşti s-a admis excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata B.I.R şi s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanţii C.E.C şi C.A.B.I.R. împotriva încheierii de şedinţă din data de 19 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în raport de următoarele considerente:

 În dreptul procesual român, inadmisibilitatea unei căi de atac poate fi analizată din perspectiva faptului că mijlocul procesual ales de părţi pentru valorificarea drepturilor şi apărarea intereselor lor, fie nu este prevăzut de dispoziţiile legale a fi exercitat în anumite situaţii, fie deşi este reglementat din punct de vedere juridic, trebuie îndeplinite anumite condiţii privind momentul la care acesta poate fi declanşat, condiţii care nu se regăsesc în  speţa respectivă.

În prezenta cauză, prin sentinţa civilă nr. 132/8.02.2007 pronunţată de Judecătoria Pucioasa s-a admis acţiunea formulată de C.E.C. precum şi cererea de intervenţie în interes propriu şi în interesul reclamantei formulată de C.A.B.I.R., s-a constatat nulitatea absolută a sentinţei civile nr. 4461/10.07.2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti-Secţia comercială în dosarul nr. 5615/2000 precum şi nulitatea absolută a actelor juridice şi operaţiunilor îndeplinite de lichidatorul RVA M.S. în temeiul sentinţei civile nr. 4461/2000.

În baza aceleiaşi hotărâri s-au constatat nule actele de executare privind proprietatea C.E.C. situat în com.Vulcana Băi jud.Dâmboviţa  întocmite de executorul T.D. şi s-au respins excepţiile necompetenţei materiale, a autorităţii de lucru judecat, a lipsei calităţii procesuale a intervenientei C.A.B.I.R. şi excepţia tardivităţii .

Cert este că împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către B.I.R., iar pe parcursul soluţionării căii de atac, prin încheierea de şedinţă din data de 19 mai 2009, Tribunalul Dâmboviţa a respins excepţia aplicabilităţii directe a dreptului comunitar invocată de către intimaţi, expunând în considerentele încheierii argumentele pentru care a dispus o asemenea măsură.

Recursul declarat de către C.E.C. şi C.A.B-I.R. împotriva încheierii menţionate anterior apare ca fiind inadmisibil, ţinând cont de prevederile art.299 Cod proc.civilă raportat la art. 282 alin.2 Cod proc.civilă.

Din interpretarea art. 299 alin.1 Cod proc.civilă, rezultă că nu se poate formula recurs împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs, iar din trimiterea făcută de acest text la dispoziţiile art. 282 alin.2 Cod proc.civilă reiese că încheierile premergătoare nu pot face obiect al recursului decât odată cu fondul, afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.

Cu privire la acest text de lege, Curtea Constituţională, prin decizia nr. 92/1996, a stabilit că ele sunt constituţionale atât în raport cu prevederile art. 20, art.21 alin.2, art.24 şi art.129 din Constituţie, cât şi cu art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, pe considerentul că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalitatea de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.

În condiţiile în care recursul  viza o încheiere interlocutorie pronunţată în calea de atac a recursului, prin care nu s-a întrerupt cursul judecăţii, plecând de la conţinutul prevederilor legale menţionate anterior s-a apreciat  că acesta este inadmisibil şi, în atare situaţie, s-a  admis excepţia invocată sub acest aspect de către intimată.

O atare modalitate de soluţionare a cauzei nu aduce atingere art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât acest text, care reglementează dreptul la un recurs efectiv, ca drept subiectiv de natură procesuală, nu poate fi interpretat ca reclamând un recurs intern pentru orice doleanţă pe care o poate invoca o persoană în baza Convenţiei. Astfel cum reiese din jurisprudenţa Curţii dezvoltată în această materie, art. 13 din Convenţie impune o cale internă de atac în faţa unei „autorităţi naţionale competente” care să examineze o cerere întemeiată pe dispoziţiile Convenţiei numai pentru plângerile care pot fi apreciate ca fiind posibil de susţinut în raport de dispoziţiile Convenţiei.

Din moment ce apărările recurenţilor sunt examinate în cadrul unei proceduri judiciare care a parcurs deja un grad de jurisdicţie şi în prezent se află în curs de derulare pe rolul Tribunalului Dâmboviţa în dosarul nr.1769/283/2006, cu respectarea garanţiilor reglementate de art. 6 din Convenţie privind dreptul la un proces echitabil, prin raportare atât la prevederile Convenţiei menţionate anterior, cât şi la disp.art.282 alin.2 şi art. 299 alin.1 Cod proc.civilă, recursul declarat de C.E.C. şi C.A.B.I.R. apare ca fiind inadmisibil.

Pe cale de consecinţă, ţinând cont de considerentele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 137 Cod proc.civilă coroborat cu art. 312 Cod proc.civilă, a respins ca inadmisibil recursul.

Domenii speta

Spete similare