Drept procesual civil. Hotărâre irevocabilă. Efecte. Cerere nouă în sensul art. 294 alin. 1 c. pr. civ.

Drept procesul civil. Hotărâre irevocabilă. Efecte. Cerere nouă în sensul art. 294 alin. 1 C. pr. civ.

C. pr. civ. – art. 372, art. 294

Hotărârea judecătorească irevocabilă este titlu executoriu şi este obligatorie pentru părţi sub aspectul problemelor de drept dezlegate .

Micşorarea câtimii obiectului cererii în faţa instanţei de apel nu echivalează cu o cerere nouă în sensul art. 294 alin. 1 C. pr. civ.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia nr. 1979 din 19 octombrie 2006

Prin sentinţa civilă nr. 2437 din 28 noiembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. 1167/2003 a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul B.D. împotriva pârâtelor Comisia Locală de fond funciar L. şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi au fost respinse cererile de intervenţie accesorii formulate de intervenienţii B.C.P. şi Asociaţia „C.” L.

Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere că reclamantul a solicitat să i se atribuie terenul proprietatea sa înscris în C.F. 4702 şi C.F. 5227 Lugojul Român.

Ulterior, reclamantul şi-a precizat cererea contestând hotărârea Comisiei Judeţene Timiş nr. 2/9/29.08.2003 prin care i s-a comunicat transferarea suprafeţei de teren în comuna V.V.D.

În motivare a invocat că terenul înscris pe numele său în cartea funciară a fost înscris într-un titlu de proprietate eliberat pe numele lui B.C.P., titlu irevocabil desfiinţat de Curtea de Apel Timişoara, iar pârâtele refuză să-i reconstituie şi să-i recunoască acest drept.

În cauză au formulat cereri de intervenţie în interesul pârâtelor B.C.P. şi Asociaţia „C.” L.

Din probele administrate, instanţa a reţinut că ulterior anulării titlului de proprietate sus-arătat s-a adresat Comisiei Locale de fond funciar L. în două rânduri solicitând reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului.

Iniţial reclamantul a fost înscris în anexa Municipiului L. dar, ca urmare a propunerii Comisiei Locale prin Hotărârea nr. 2/9/29.08.2002 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a validat propunerea de transfer a suprafeţei de teren în litigiu în anexa 50 V.V. D.

Deşi comunicată reclamantului în cursul anului 2003, hotărârea nu a fost contestată de acesta în termenele şi condiţiile Legii fondului funciar.

Mai mult, pe terenul în litigiu intervenientul B.C.P. a ridicat o construcţie autorizată, construcţia fiind utilizată în prezent de cealaltă intervenientă.

În consecinţă, instanţa a apreciat ca nefiind întemeiată cererea reclamantului; faţă de soluţia dată cererii de chemare în judecată au fost respinse şi cererile intervenienţilor.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul.

Apelul a fost respins ca neîntemeiat, instanţa reţinând, în esenţă, considerentele mai sus expuse.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul care a criticat-o pentru nelegalitate, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 C. pr. civ.

În motivare a invocat reaua credinţă a pârâtelor care au refuzat recunoaşterea atât a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, cât şi a dreptului său de proprietate.

A mai invocat faptul că terenul este ocupat de construcţii autorizate pe o suprafaţă mică, restul terenului putând fi restituit.

Examinând recursul instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit înscrierilor de carte funciară, reclamantul este proprietar tabular asupra terenurilor evidenţiate în C.F. 4702 şi 5227 Lugojul Român.

Dreptul de proprietate asupra terenului a fost reconstituit pe numele lui B. C.P. (intervenient în prezenta cauză), în acest sens fiind eliberat titlul de proprietate nr. 22944/26.10.1994.

Ca urmare a unei acţiuni civile promovate de reclamant, Curtea de Apel Timişoara a anulat titlul de proprietate sus-menţionat, reţinând că nu pârâtul B.C.P. ci reclamantul este îndreptăţit la restituirea terenului al cărui proprietar este potrivit cărţii funciare.

Deşi reclamantul a solicitat în baza legilor fondului funciar restituirea terenului, atât anterior cât şi ulterior pronunţării sus-menţionatei decizii pârâta Comisia Locală (parte în dosarul în care s-a pronunţat decizia) nu se conformează dispoziţiilor legale.

Mai mult, ca urmare a propunerii pârâtei, Comisia Judeţeană emite Hotărârea nr. 2/9/29.08.2002 prin care validează radierea reclamantului din anexele Municipiului Lugoj şi trecerea pe anexa 50 a comunei V.V.D.

Aceasta, în condiţiile în care încă din anul 2000 comuna V.V.D. nu mai deţinea în rezervă teren de categoria I– a pentru a fi atribuit în compensare.

Faptul că la nivelul comunei unde a fost transferat reclamantul exista acest deficit de teren trebuia cunoscut de pârâta Comisia Judeţeană Timiş, date fiind atribuţiile sale, stabilite prin art.6 din H.G. nr. 1172/2001 (în vigoare la data emiterii hotărârii) şi reluate de art. 6 din H.G. nr. 890/2005.

Atitudinea culpabilă a comisiei locale rezultă inclusiv din faptul că, deşi avea cunoştinţă (fiind parte în proces) de decizia nr. 3480/19.12.2001 a Curtea de Apel Timişoara prin care titlul de proprietate cu privire la teren fusese anulat ca urmare a cererii reclamantului solicită, totuşi, celeilalte pârâte trecerea reclamantului la comuna V.V.D.

Este adevărat că reclamantul nu a solicitat anularea Hotărârii nr. 2/9/29.08.2002 în termenul prevăzut de dispoziţiile art.53 din Legea nr. 18/1991 republicată.

Se constată, însă, că menţinând hotărârea comisiei judeţene s-ar ajunge la situaţia lipsirii de efect a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile care a recunoscut aptitudinea reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, o atare soluţie echivalând cu încălcarea dispoziţiile art.6 alin.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pe de altă parte, în sensul jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin decizia Curtea de Apel Timişoara s-a reţinut irevocabil existenţa în patrimoniul reclamantului a unui bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 din Convenţie.

Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cărei jurisprudenţă este obligatorie pentru instanţele române) a statuat că o persoană nu poate fi lipsită de un bun printr-o procedură administrativă ulterioară decât cu încălcarea Convenţiei.

În situaţia în care hotărârea pârâtei ar produce efecte în ceea ce-l priveşte pe reclamant, acesta s-ar vedea lipsit de dreptul său consacrat de conţinutul cărţii funciare asupra unui teren ce nu a fost atribuit altei persoane. Mai mult, trecerea sa în anexele comunei V.V.D. este lipsită de finalitate câtă vreme Comisia locală V.V.D. nu mai dispune de teren în compensare (potrivit celor mai sus arătate).

Pentru aceste considerente instanţa apreciază că este întemeiată cererea de anulare a hotărârii în partea ce-l priveşte pe reclamant şi o va admite ca atare.

Dacă în primă instanţă reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafeţe de teren, atât pe calea apelului, cât şi pe calea recursului, acesta şi-a redus obiectul pretenţiilor la terenul neafectat de construcţii.

Cu referire la acest aspect, instanţa de apel l-a calificat ca având natura unei cereri noi câtă vreme reclamantul nu a solicitat acest lucru în faţa primei instanţe şi nici nu au fost administrate probe în acest sens pentru delimitarea suprafeţei de teren liberă şi dezmembrarea C.F. în acest sens.

Instanţa de recurs va înlătura aceste argumente câtă vreme reclamantul nu a formulat o cerere nouă ci a micşorat câtimea obiectului cererii în condiţiile art. 298 C. pr. civ. raportat la art.132 alin. 2 C. pr. civ.

Faptul că nu s-a realizat delimitarea parcelei neocupate de construcţii şi nici dezmembrarea de C.F. nu reprezintă un impediment pentru admiterea cererii astfel precizate câtă vreme comisia locală are atribuţia de a stabili mărimea suprafeţei de teren şi pe cea de a pune în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptăţite (art. 5 lit. c, f din H.G. 890/2005) iar dezmembrarea este posibilă faţă de dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 7/1996.

În consecinţă, faţă de dispoziţiile art.9, 27 din Legea nr. 18/1991 republicată şi modificată, şi sub acest aspect cererea reclamantului apare ca fiind întemeiată şi va fi admisă ca atare.

Pentru aceste considerente, Curtea a admis recursul declarat de reclamant, a modificat ambele hotărâri şi a admis cererea de chemare în judecată astfel cum a fost  precizată.

Având în vedere soluţia dată cererii principale şi faţă de dispoziţiile art.49 alin. 3, 55 C. pr. civ.., a menţinut hotărârile sub aspectul respingerii cererilor de intervenţie în interesul pârâtelor formulate de intervenient.

1

Domenii speta

Spete similare