Desfiinţare cu trimitere spre rejudecare. Cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 48 lit. a din Codul de procedură penală. Nulitate absolută.

CURTEA DE APEL ORADEA

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

Desfiinţare cu trimitere spre rejudecare. Cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 48 lit. a din Codul de procedură penală. Nulitate absolută.

Potrivit art. 48 lit. a din Codul de procedură penală, judecătorul este incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă, printre altele, a soluţionat propunerea de prelungire a  arestării  preventive.

Conform art.197 alin. 2 din Codul de procedură penală, dispoziţiile relative la compunerea instanţei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar conform aliniatului 3 al aceluiaşi articol, nulitatea prevăzută în articolul 2 nu poate fi înlăturată în nici un mod şi ea poate fi invocată în orice stare  procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu. 

Decizia penală nr.42/A/06.05.2008

(dosar nr. 2762/83 /P/2007)

Prin sentinţa penală nr. 46/P din 30.01.2008, Tribunalul Satu Mare a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului M.L., formulată prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, la termenul de judecată din 23.01.2008.

În baza art.174, art.175 lit.c Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a şi c, art.76 lit.a Cod penal a condamnat pe inculpatul M. L. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal.

În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art.350 alin.1 Cod de procedură penală a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului iar în baza art.88 Cod penal a scăzut din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 15.01.2007 şi până la zi.

A constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.

În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare emis în dosar nr.17/P/2007 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.L. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev.şi ped.de art.174 rap.la art.175 lit.c, Cod penal.

În sarcina inculpatului s-au reţinut următoarele:

Inculpatul M.L. şi soţia sa M. G. au locuit în Satu Mare, timp de mai mulţi ani. Aceştia au împreună doi copii majori M. L. C. în vârstă de 24 de ani şi B. M. T. în vârstă de 22 ani. Într-una din zilele 10-11.01.2007 în jurul orei 20,00 în timp ce se afla la domiciliu, sub influenţa băuturilor alcoolice inculpatul M.L. a observat că soţia sa urca scările de la bloc însoţită de un bărbat, până la uşă. Soţia acestuia a intrat singură în casă iar bărbatul ce a însoţit-o a plecat. În acest context, inculpatul şi soţia acestuia au început să se certe, cearta degenerând în scurt timp într-o agresiune fizică realizată asupra acesteia din urmă. Iniţial inculpatul i-a aplicat câteva palme peste faţă soţiei, după care a început să o lovească cu pumnii, până ce a căzut la pământ, agresiunea fiind continuată cu lovituri multiple cu picioarele în zona toracelui. După încetarea agresiunii victima şi-a revenit, însă în zilele următoare aceasta a acuzat dureri puternice în zona toracelui. În data de 14.01.2007 în jurul orei 6,00 inculpatul a plecat de la domiciliu, în Piaţa de vechituri din Satu Mare, soţia sa rămânând acasă. În jurul orei 13,00 inculpatul s-a întors acasă şi a găsit-o pe soţia sa decedată în pat.

Din concluziile raportului de constatare medico legal rezultă că moartea victimei M.G. datează din 14.01.2007 în jurul orei 10,00 şi a fost datorată disfuncţiei ventilatorii acute consecutiv fracturilor costale multiple bilaterale cu volet şi fracturi de stern în evoluţia cărora a survenit inerent şi bronhopneumonia de decubit. Leziunile traumatice suferite s-au putut produce prin loviri active repetate cu corpuri dure, poziţia victimă-agresor fiind iniţial în ortostatism urmată de aplicarea de lovituri multiple la nivelul toracelui cu victima căzută la pământ.

Inculpatul a recunoscut şi a regretat de la început comiterea faptei.

Cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei, în sumă de circa 2.000 lei au fost suportate de copiii acesteia care au declarat că nu formulează pretenţii civile în cauză.

Starea de fapt reţinută este dovedită cu următoarele probe şi mijloace de probă aflate în dosarul de urmărire penală: declaraţiile inculpatului (filele 15-20), declaraţiile părţii civile (filele 13-14), raport de autopsie (filele 21-40), proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto (filele 3-12), copia fişei cazier judiciar (fila 49), declaraţiile martorilor (filele 41-45).

În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a audiat pe inculpatul M. L. şi martorii L. C., H.I., M.A. şi a dispus efectuarea unei referat de evaluare în privinţa inculpatului de către Serviciul de Probaţiune.

Cu ocazia audierii, inculpatul M. L. a recunoscut săvârşirea infracţiuni astfel cum a fost reţinută în actul de sesizare al instanţei, neavând obiecţiuni de formulat, exprimându-şi regretul sincer cu privire la săvârşirea faptei precizând că intenţia sa nu a fost de a ucide victima ci doar de a o lovi.

Pe baza întregului probatoriu administrat în cauză, instanţa a constatat că inculpatul se face vinovat de fapta reţinută în sarcina lui, cu încadrarea juridică astfel cum a fost dată în actul de sesizare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen inculpatul M.L., solicitând desfiinţarea şi modificarea ei, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei din infracţiune de omor calificat în infracţiune de lovituri cauzatoare de moarte, întrucât nu a dorit să-şi ucidă soţia ci doar să-i aplice o corecţie.

Examinând sentinţa apelată prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, în limitele legale, curtea a reţinut că apelul este întemeiat doar pentru alte motive decât cele arătate de inculpat şi, drept urmare, în baza art. 379 pct. 2 lit. 1 Cod procedură penală, a admis apelul penal declarat de inculpatul M.L. împotriva sentinţei penale nr. 46/P din 30.01.2008, pronunţată  de Tribunalul Satu Mare, a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi a dispus rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă, ţinând seama de considerentele prezentei decizii.

Astfel, s-a constatat că judecătorul care a soluţionat cauza în primă instanţă a soluţionat în cursul urmăririi penale o propunere de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului M. L., pronunţând încheierea penală nr. 40-09.05.2007.

În aceste condiţii, hotărârea dată de acesta cu încălcarea dispoziţiilor. art. 48 lit. a Cod procedură penală şi art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, este lovită de nulitate absolută, neputând fi acoperită în nici un mod, singura soluţie fiind rejudecarea cauzei în primă instanţă de către un alt complet de judecată.

Domenii speta

Spete similare