Actiunea in anularea somatiei de plata. Neindeplinirea conditiilor prev. de art. 1 din oug 5/2001

Sentinţă civilă 12419 din 02.12.2010


Dosar nr. 49098/3/2010 

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A VI A COMERCIALĂ

SENTINTA COMERCIALĂ NR. 12419

Şedinţa publică de la 02.12.2010

Tribunalul constituit din :

PREŞEDINTE : Prujoiu Veronica

GREFIER : Epure Venera

Pe rol soluţionarea cauzei comerciale formulată de reclamanta SC TR E

 P SA, împotriva sentinţei comerciale nr. 8956/22.09.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr. 19268/3/2010 în contradictoriu cu pârâta  SC P SRL, având ca obiect acţiune în anulare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă contestatoarea debitoare reprezentată de d-na avocat L A C, cu delegaţie la dosar fila 10 şi intimata creditoare reprezentată de dl. I C Ş cu delegaţie la dosar fila 17.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după  care:

Tribunalul acorda cuvântul părţilor pe fond. 

Reclamanta prin avocat solicită admiterea cererii în anulare împotriva sentinţei comerciale nr. 8956/22.09.2010, prin care societatea este obligată la restituirea părţii de preţ încasate fără a furniza energia şi la plata sumei de 1.241.270,92 lei reprezentând pierderi generate în perioada 13-14.02.2010, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective.

Intimata creditoare, prin avocat solicita respingerea cererii în anulare formulată de debitoare, întrucât creanţa sa rezultă din neexecutarea de către debitoarea T E P SA a obligaţiilor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice nr. 11-R11.12.2009.

Tribunalul reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL

Prin cererea  înregistrată  pe rolul Tribunalului  Bucureşti-secţia a VI-a Comercială  sub nr. 19268/3/20.,04.2010 creditoarea  SC P SRL  în contradictoriu cu debitoarea  SC  T  E P  SA  a solicitat  emiterea  somaţiei  de plată  pentru suma de 9.310.560 lei  reprezentând  restituirea părţii de preţ încasate fără a fi furnizat energia electrică, suma de 1.241.270, 92 lei actualizată în raport de rata inflaţiei la data plăţii efective reprezentând pierderile generate în intervalul de zile nelucrătoare 13-14.02.2010, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii creditoarea a arătat că între părţi a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare energie electrică nr.11-R în temeiul căruia debitoarea, în calitate de vânzător s-a obligat să vândă creditoarei cantitatea de energie electrică menţionată în Anexa 1. A mai arătat creditoarea, că, deşi debitoarea a notificat creditoarea cu privire la sistarea energiei electrice începând cu data de 13.02.2010, ora 00:00, iar în fapt începând cu data de 13.02.2010 a fost sistată furnizarea energiei electrice,  a fost emisa factura în valoare de 16.293.480 lei achitată integral de către societatea creditoare.

Ca urmare a sistării creditoarea a achiziţionat direct energie electrică, prejudiciul fiind de l .241.270,92 lei.

Creditoarea  a notificat debitoarei prin adresa nr. 5044/15.02.2010 cuantumul prejudiciului cauzat ca urmare a rezilierii contractului, respectiv suma de 9.310.560 lei reprezentând diferenţa dintre preţul total achitat pentru luna februarie şi cantitatea de energie electrică furnizată efectiv; suma de 1.241.270, 92 lei reprezentând pierderile generate în intervalul de zile nelucrătoare 13-14.02.2010 iar prin adresa nr. 489/15.02.2010 debitoarea a recunoscut integral pretenţiile. A mai arătat  creditoarea că  prin procesul verbal de conciliere directă încheiat de părţi debitoarea a recunoscut debitul restant.

În drept, au fost invocate disp. OG nr.5/2001.

Debitoarea, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că, la data de 23.12.2009 creditoarea a transmis o notă prin care informa că se află în incapacitate de a achiziţiona cantitatea de energie electrică contractată motiv pentru care plata va fi parţială, respectiv 50% din factura emisă pentru luna ianuarie.

Întrucât  prin notificarea din data de 26.01 .2010 creditoarea a  informat-o că înţelege să achiziţioneze şi să notifice la piaţa de echilibrare o cantitate de 125 MW bandă ea a notificat la rândul său furnizorul despre acest aspect fapt care a dus, începând cu data de 13.02.2010 ora 00:00, la rezilierea de către furnizorul din amonte a contractului încheiat.

Procesul verbal de conciliere a fost semnat  dar acesta nu a fost încheiat la momentul la care s-a realizat concilierea directă ci ulterior iar conţinutul său este diferit de cele discutate de părţi la momentul negocierilor.

Dezechilibrul pe piaţa de echilibrare şi penalizările pe care aceasta ar trebui să le achite îi sunt imputabile creditoarei în condiţiile în care aceasta din urmă a fost notificată iar clauzele contractuale art.5 din contract erau foarte precise  situaţia conflictuală fiind generată de executarea parţială a contractului de către creditoare.

Prin sentinţa comercială nr.8956/22.09.2010 Tribunalul  Bucureşti- Secţia a VI-a Comercială  a admis  cererea  şi a  somat pe  debitoare  ca în termen  de 30 de zile  de la comunicarea sentinţei  să plătească  creditoarei  sumele  de  9.310.560 lei, reprezentând  restituirea  părţii de preţ  încasate  fără a  fi furnizat  energia electrică şi 1.241.270,92 lei, reprezentând  pierderile generate  în intervalul  de zile  nelucrătoare  13-14 februarie  2010 această din urmă, sumă  actualizată cu rata inflaţiei  la data plăţii  efective.

 În motivarea  sentinţei  s-a arătat că, creanţa  este certă şi lichidă, deoarece  existenţa  şi cuantumul  acesteia  rezultă  şi este determinat  prin  procesul verbal nr.506/22.03.2010, coroborat cu notificarea nr. 499/15.02.2010 şi adresa  nr. 5044/15.02.2010. S-a  mai reţinut că  sunt  neîntemeiate susţinerile debitoarei  în sensul  că în  procesul verbal de conciliere nu au fost menţionate exact  aspectele  asupra cărora  s-a  negociat , având în vedere  că a fost  reprezentată  în data de  22.03.2010, data încheierii  procesului verbal, iar  confirmarea  corectitudinii  calculului a fost  de asemenea făcută  prin acelaşi reprezentant .

Împotriva sentinţei  a formulat cerere  în anulare debitoarea, înregistrată  pe rolul  instanţei  sub nr.49098/3/12.10.2010.

În motivarea  cererii în anulare  s-a arătat  că pretenţiile creditoarei  de  restituire  a preţului invocat  de creditoare  sunt neîntemeiate, în condiţiile  în care  este  de  notorietate  că această sumă  a fost încasată  integral  de furnizorul debitoarei  din  amonte, care a refuzat să o restituie, situaţie  de fapt  binecunoscută  de debitoare.

În ceea  ce priveşte  suma  de  1.241.270,92 lei  debitoarea a arătat  că aceasta  nu este  o creanţă  certă, lichidă  şi exigibilă , întrucât  nu există  un înscris – factură  emisă  de debitoare  cu suma  solicitată, sau  un alt înscris  oficial – care  să confirme  că această sumă  pretinsă de creditoare  reprezintă  contravaloarea  dezechilibrului  pentru  perioada  13-14 februarie 2010, înscrisul  depus  la  dosar fiind doar o estimare  şi nu un preţ real al pieţei de  echilibrare.

 La termenul din 18.11.2010 pârâta-creditoare a depus la dosar întâmpinare  prin care a solicitat  respingerea cererii  în anulare, cu motivarea că creanţa  sa este  certă, lichidă  şi exigibilă.

Analizând  sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate  de reclamanta debitoare, tribunalul  reţine  că  aceasta este legală , pentru  următoarele  considerente:

În ceea  ce priveşte  suma de 9.310.560 lei, reprezentând restituirea  părţii  de preţ  încasate  fără  a furniza  energia  electrică , reclamanta debitoare  nu invocă  faptul că  creanţa nu îndeplineşte  cerinţele  prevăzute  de art. 1 din OG nr.5/2001, respectiv că aceasta  nu este certă , lichidă sau exigibilă  ci o împrejurare  ce nu are  relevanţă – faptul  că suma  a fost  plătită furnizorului  său  din amonte. Relaţiile  reclamantei-debitoare  din prezenta cauză  cu furnizorul  său din amonte  nu au relevanţă  în speţă , întrucât  reclamanta  debitoare  nu a făcut dovada  încheierii  unui contract  tripartit  ( între părţile  din prezenta  cauză  şi furnizorul  din amonte  al debitoarei)  care să prevadă  obligaţii  reciproce  între părţi.

În ceea  ce priveşte suma  de 1.241.270,92 lei, tribunalul reţine  că aceasta  este  o creanţă  certă, lichidă şi exigibilă , caracterul cert  al creanţei  fiind  dat de faptul  că  însăşi reclamanta  a confirmat  cuantificarea  pierderilor  generate în  intervalul  13-14 februarie 2010 la această sumă, prin procesul verbal de conciliere  încheiat  la data de 22.03.2010, dar  şi  anterior, prin adresa  emisă  la data de 15.02.2010.

În raport  de considerentele  menţionate , în temeiul  disp. art.  969 Cod civil  şi art. 1 şi  8 din OG  nr.5/2001 tribunalul  va  respinge  ca  nefondată  cererea în anulare.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca nefondată cererea în anulare formulate de reclamanta SC T E PSA cu sediul în Bucureşti în contradictoriu cu SC P SRL cu sediul în Bucureşti şi cu sediul ales  la SCA Ţ Z  & Asociaţii din  Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02.12.2010.

PREŞEDINTE GREFIER

Prujoiu Veronica Venera Epure

Red.jud. P.V.

Dactilo. F.I./5 ex./09.12.2010

Comunicat  .............................

Ex. .............................