Legea nr. 10/2001. Sistem de carte funciară. Preluarea imobilului de la o persoană neîntabulată în cartea funciară, dar înscrisă în anexele decretului de expropriere. Existenţa calităţii de persoană îndreptăţită

Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 1651 din 10 mai 2011

Prin acţiunea civilă formulată şi precizată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, reclamantele S.I.V. şi S.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii: Municipiul Sighetu-Marmaţiei reprezentat prin Primar şi Primarul Municipiului Sighetu-Marmaţiei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să anuleze dispoziţia nr. 906/2009 emisă de Primarul municipiului Sighetu-Marmaţiei şi să-l oblige pe emitent să emită o nouă dispoziţie prin care să se dispună restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1137 mp nr. top. 572/3/1, 572/2/1, 576/13/3/2/6/16, 572/3/3/1, 572/2/3, CF 19675, 1523 şi 7150 Sighetu-Marmaţiei.

Prin Sentinţa civilă nr. 2211 din 23.12.2010 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 3278/100/2009 s-a respins acţiunea civilă formulată şi precizată de către reclamantele: S.I.V. şi S.M. în contradictoriu cu pârâţii: Municipiul Sighetu-Marmaţiei reprezentat prin Primar şi Primarul Municipiului Sighetu-Marmaţiei, judeţul Maramureş.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin dispoziţia nr. 906/2009 emisă de Primarul Sighetu-Marmaţiei a fost respinsă notificarea nr. 88/2002, depusă de către defunctul S.I., antecesorul reclamantelor, motivat de faptul că acesta nu era proprietar tabular al imobilului în cauză – fila 4.

În tabelul anexă nr. 5 la decretul de expropriere figurează la nr. crt. 14, număr poziţie în planul de situaţie 17, S.I., domiciliat în strada K., nr. 225, cu o suprafaţă de 1174 mp în strada K.

La fila 34 se află cererea formulată de S.I. şi S.V., privind suprafaţa de 3.000 mp expropriată în strada B. – fila 34.

În tabelul anexă la decretul de expropriere nr. 304/7.10.1980 aflat în dosarul intern de lege 10/2001, la poziţia nr. 22 figurează: S.I. şi S.V. cu imobilul expropriat în strada  K. 229, suprafaţa de 650 mp teren şi 72,71 mp construcţii.

Din adeverinţa nr. 7042/1993 emisă de Consiliul local al municipiului Sighetu-Marmaţiei la cererea numitului S.V., rezultă că acesta, în baza Decretului nr. 2/18.01.1958 – poziţia 17 şi Decretului 304/8.10.1980 – poziţia 22 a fost expropriat cu suprafaţa de 1174 mp, 650 mp cu construcţii aferente în suprafaţă de 72 mp, din care i-ar reveni cota de ½ parte, adeverinţa specifică faptul că este eliberată pentru a servi Comisiei de fond funciar.

Numitul S.V. care figurează alături de S.I. în tabelele anexe la decretele de expropriere a solicitat imobilele expropriate de asemenea.

Expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză identifică imobilele în litigiu astfel: Terenul situat în Sighetu-Marmaţiei strada K. nr. 229, actual strada are numele Lucian Blaga iar numărul administrativ este 227, este înscris în Cf nr. 1323, nr. 7150 şi nr. 19675 – Sighetu-Marmaţiei. În CF nr. 19675 – Sighetu-Marmaţiei, sub A1,2, 3 sunt parcelele cu nr. top. 572/3/1 cu sٍٍ=174 mp, 572/2/1 cu s=66 mp şi 576/13/3/2/6/16 cu s=275 mp.

Proprietari tabulari sub A1 cu titlu de moştenire sunt P.C. cu cota de 15/30 parte, M.R. ns. Z., proprietar cu cota de 5/30 parte, P.C. cu cota de 5/30 parte, M.A. ns. Z., proprietar cu cota de 1/30 parte, D.E.V. ns. Z., cu cota de 1/30 parte, D.E.T. ns. Z., cu cota de 1/30 parte, Z.S., cu cota de 1/30 parte, Z.I., cu cota de 1/30 parte.

Sub A2 proprietar tabular este Z.R..

Sub A3 proprietar tabular pe teren este Statul Român cu titlu de expropriere, Sârbu Ileana şi S.M. proprietari asupra construcţiilor.

În CF nr. 1323, sub A11 cu s=515 mp proprietari tabulari sunt aceeaşi mai sus scrişi.

În CF 7150 Sighetu-Marmaţiei, sub A4 top nr. topo 572/2/3, cu s=122 mp, proprietar tabular este Z.R..

În CF nr. 1323 sub B19-20, în baza decretului de expropriere nr. 304/1980, imobilele cu nr. top. 572/3/2, 572/3/4 şi 572/1 se transcriu în c.f. nr. 7145, în favoarea Statului Român.

În CF nr. 7150 nr. top. 572/2/2 cu suprafaţa de 1266 mp se comasează cu alte nr. top., în parcela cu nr. top. 576/13 în suprafaţă de 3 ha 4770 mp, în baza decretului de expropriere nr. 304/1980 cu titlu de drept de expropriere trece în proprietatea Statului Român. Din acest nr. top. face parte top. 576/13/3/2/6/16 cu s=275 mp.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, existenţa şi după caz întinderea dreptului de proprietate evocat în cuprinsul unei notificări se prezumă a fi, în absenţa unor probe contrare, cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive ori a fost pusă în executare o astfel de măsură.

În aplicarea prevederilor alineatului 1 şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ de autoritate prin care s-a dispus sau după caz s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.

Prin textul de lege mai sus evocat, a fost reglementată o derogare de la regimul probator de drept comun al proprietăţii, justificată de intenţia declarată a legiuitorului de a repara prejudiciile create prin actele de preluare abuzivă, preluări operate şi dovedite ca atare, indiferent dacă proprietarul deposedat mai deţine sau nu titlul de proprietate.

Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, creată prin interpretarea şi aplicarea acestei norme, a fost şi este unitară, apreciindu-se că norma specială este de strictă interpretare şi aplicare, aplicabilă numai în măsura în care nu se înfăţişează însuşi titlul translativ ori constitutiv al dreptului de proprietate sau în sistemul de publicitate imobiliară prin cărţi funciare reglementat prin Decretul lege 115/1938, extrasul de carte funciară. Ignorarea acestui principiu, ce interesează raportul dintre norma generală şi cea specială, ar echivala cu denaturarea caracterului reparatoriu al legii speciale, creându-se drepturi inexistente la momentul preluării imobilului, ceea ce nu poate fi acceptat.

Regimul juridic al înscrierilor este supus legii în baza căreia s-au efectuat, respectiv DL 115/1938, în baza principiului tempus regit actum.

Or, potrivit art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938, drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă şi cel care primeşte dreptul este  acord de voinţă asupra constituirii sau strămutării în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară.

Înscrierea în cartea funciară a constituirii sau strămutării unui drept real imobiliar avea aşadar, în sistemul de publicitate imobiliară prin cărţi funciare, efect constitutiv de drept.

Din datele de carte funciară rezultă că, la momentul preluării imobilelor în cauză prin expropriere, dreptul de proprietate era înscris în favoarea proprietarilor tabulari enumeraţi mai sus, îndreptăţiţi la măsuri reparatorii potrivit art. 3 din Legea 10/2001, dispoziţiile Decretului-lege nr. 115/1938 fiind relevante în cauză din perspectiva titularilor dreptului de proprietate la momentul preluării  abuzive.

Reclamantele nu au depus la dosarul cauzei un titlu translativ de drept real şi nici dovada înscrierii acestui titlu translativ de drept real în cartea funciară. Prin urmare, menţionarea antecesorului reclamantelor în tabelul anexă la decretele de expropriere nu poate justifica aplicarea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 în favoarea reclamantelor.

Există o probă contrară celei reprezentate prin decretul de expropriere, respectiv menţionarea antecesorului reclamantelor în tabelul anexă la decretul de expropriere şi anume înscrierea din cartea funciară, menţiunea referitoare la proprietarii tabulari, care înlătură aplicarea art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească, iar în cazul particular al Legii nr. 10/2001, sarcina probei proprietăţii, a deţinerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive şi a calităţii de persoană îndreptăţită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, conform art. 3 alin. 1 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 26 alin. 6 din legea nr. 10/2001, coroborat cu art. 24, art. 3 alin. 1 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a respins acţiunea civilă precizată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele S.I.V. şi S.M. solicitând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, iar în subsidiar modificarea sentinţei şi admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că dispoziţia atacată este nelegală deoarece s-a făcut dovada că imobilul revendicat a fost expropriat de la antecesorul reclamantelor, acesta fiind cel care a dobândit imobilul prin cumpărare de la proprietarii tabulari.

În anexa nr. 5, la nr. de ordine 14 din Decretul de expropriere nr. 2/1978 figurează ca fiind persoana care a fost expropriată cu teren în suprafaţă de 1174 m.p. situat în mun. Sighetu-Marmaţiei, str. K. nr. 225 (actual nr. 229), antecesorul reclamantelor.

Reclamantele sunt potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, în calitate de moştenitoare legale ale proprietarului expropriat persoanele îndreptăţite la acordarea de măsuri reparatorii.

Existenţa contractului de vânzare-cumpărare a terenului în litigiu a fost dovedită în faţa instanţei de fond prin probaţiunea testimonială administrată, martorii audiaţi confirmând că terenul este liber, aflându-se de la data cumpărării în folosinţa paşnică a antecesorului reclamantelor, respectiv a reclamantelor.

Probaţiunea testimonială a fost încuviinţată în temeiul dispoziţiilor art. 1191 alin. 2 şi 3 şi art. 1198 pct. 2 Cod civil, probându-se că actul de vânzare-cumpărare prin care S.I. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a ars într-un incendiu puternic.

Tribunalul Maramureş nu a soluţionat fondul procesului, neanalizând în nici un fel probaţiunea testimonială administrată.

Totodată au fost încălcate prevederile art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ., hotărârea necuprinzând motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, această situaţie echivalând cu o nepronunţare pe fondul cauzei.

Au fost încălcate astfel cerinţele unui proces echitabil atâta timp cât din motivare nu rezultă că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale care i-au fost prezentate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 312 alin. 1, 2 şi 5, art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C.pr.civ.

Pârâtul Primarul mun. Sighetu-Marmaţiei a formulat în apărare întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

În motivare s-a arătat că în mod corect a fost soluţionată notificarea. Neînscrierea în CF de către notificatori a actului  prin care au dobândit proprietatea are ca efect neoperarea transferului de proprietate în favoarea acestora, având în vedere prevederile art. 17 din Legea nr. 115/1938.

În acest sens sunt şi precizările adresate Primăriei mun. Sighetu-Marmaţiei de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor prin care se arată că în sistemul de publicitate prin cărţi funciare proprietarii extratabulari nu beneficiază de prevederile Legii nr. 20/2001.

Analizând recursul declarat de către reclamantele S.I.V. şi S.M. împotriva Sentinţei civile nr. 2211/2010 a Tribunalului Maramureş, Curtea reţine următoarele:

Raportat la prevederile art. 3041 C.pr.civ., incidente în cauză, se impune în vederea unei juste soluţionări a cauzei stabilirea stării de fapt raportat la probele administrate.

Din cuprinsul notificării aflate la fila 34 din dosarul de fond rezultă că antecesorul reclamantelor, numitul S.I. a solicitat la data de 14.02.2002 restituirea suprafeţei de 3.000 m.p. teren situată pe str. B., teren expropriat şi pentru care nu s-a primit nici o despăgubire.

S-a mai precizat în notificare că a fost formulată cerere referitor la acest teren în anul 1991, reiterată în anul 1993, nici una dintre acestea nefiind soluţionate.

Notificarea a fost soluţionată prin Dispoziţia nr. 906/2009 a Primarului mun. Sighetu-Marmaţiei în sensul respingerii acesteia cu motivarea că numitul S.I. a avut calitatea de proprietar extratabular asupra imobilului revendicat situat în Sighetu-Marmaţiei, str. K. nr. 229, înscris în CF nr. 1323 şi 7150, nr. topo 572/3, 572/2 şi 572/1.

Prin acţiunea formulată de reclamante s-a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 906/2009 emisă de Primarul mun. Sighetu-Marmaţiei şi obligarea acestuia să emită o nouă dispoziţie prin care să dispună restituirea în natură a terenului liber de construcţii situat în mun. Sighetu-Marmaţiei, str. K. nr. 229 înscris în CF nr. 1323 şi 7150 nr. topo 572/3, 572/2 şi 572/1, respectiv măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul asupra căruia s-au edificat construcţii urmare exproprierii.

În dosarul format în baza notificării defunctului S.I. au fost depuse extrase din Decretele de expropriere nr. 2/1978 şi nr. 304/1980, în primul figurând la poziţia 17 S.I. cu o suprafaţă de 1074 m.p. teren situat pe str. K. nr. 225, iar în al doilea, la poziţia nr. 22 numiţii S.I. şi S.V. cu o suprafaţă de 650 m.p. teren situat pe str. K. nr. 229, teren pe care se afla o construcţie în suprafaţă de 72,71 m.p.

La dosarul de fond a fost depusă adeverinţa eliberată de Consiliul Local al mun. Sighetu-Marmaţiei prin Primar sub nr. 1593/28.02.1996 prin care se identifică în regim de CF terenurile expropriate prin Decizia de expropriere nr. 2/1976 şi Decretul de expropriere nr. 304/1980, precizându-se că terenul de 1174 m.p. expropriat prin Decizia nr. 2/1976 face parte din nr. topo 572/3, 572/2 şi 572/1, iar imobilul expropriat prin Decretul nr. 304/1980 face parte din imobilele înscrise în CF nr. 1323 şi 7150 Sighetu-Marmaţiei.

La data de 26.02.1996 este eliberată de către RAGCS Mara Nord Sighetu-Marmaţiei adeverinţa nr. 484 din care rezultă că prin Decretul nr. 2/1978 a fost expropriat de la numitul S.I. terenul în suprafaţă de 1174 m.p. situat pe str. K. nr. 225 achitându-se suma de 2348 lei, iar prin Decretul nr. 304/1980 a fost expropriată suprafaţa de 650 m.p. teren şi 72,71 m.p. construcţii, imobile situate pe str. K. nr. 229 de la numiţii S.I. şi S.V., în cotă parte de ½ fiecare.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară s-a identificat terenul situat în str. K. nr. 229 înscris în CF nr. 1323 şi 7150 Sighetu-Marmaţiei, nr. topo 572/1, 572/2 şi 572/3, stabilindu-se că acesta este situat în prezent la nr. 227 pe str. Lucian Blaga fiind înscris în CF nr. 1323, 7150 şi 19675 Sighetu-Marmaţiei, din planul de amplasament şi delimitare aflat la fila 162 şi planul de situaţie aflat la fia 163 rezultând că terenul propus spre restituire în natură în favoarea reclamantelor este compus din nr. topo 572/3/1, 572/2/1, 576/13/3/2/6/16, 572/3/3/1 şi 572/2/3, imobile înscrise în CF nr. 19675, CF nr. 1523 şi CF nr. 7150 Sighetu-Marmaţiei.

Relevantă în cauză se apreciază a fi şi Sentinţa civilă nr. 3109/2003 a Judecătoriei Sighetu-Marmaţiei prin care s-a constatat că defunctul S.I. a edificat pe terenul situat în Sighetu-Marmaţiei, str. Lucian Blaga nr. 227 înscris în CF nr. 10506, nr. topo 576/13/3/2/7 casă şi anexe gospodăreşti, dispunându-se înscrierea acesteia în CF. Această sentinţă a fost îndreptată prin încheierea pronunţată de Judecătoria Sighetu-Marmaţiei în şedinţa publică din 17.03.2004 în sensul că imobilul casă şi anexe gospodăreşti este înscris în CF nr. 1323 nr. topo 572/3/1, CF nr. 7150 nr. topo 572/2/1 şi CF nr. 10506 nr. topo 576/13/2/6/16, intabulându-se dreptul de proprietate al reclamantelor în CF. Litigiul a fost purtat în contradictoriu şi cu Statul Român prin Consiliul Local Sighetu-Marmaţiei.

La dosar au fost depuse şi copii sau extrase ale CF nr. 1323, 299, 10506, 4165, 19675, 7150 Sighetu-Marmaţiei.

Din ansamblul probelor administrate în faţa instanţei de fond nu rezultă cu certitudine cum s-a stabilit amplasamentul terenului care a făcut obiectul notificării, în aceasta precizându-se o suprafaţă de 3000 m.p. situat pe str. B. din Sighetu-Marmaţiei, teren pretins a fi expropriat în anul 1978.

Înscrisurile depuse în probaţiune în acest sens, înscrisuri pe baza cărora s-a făcut identificarea terenului de către expert şi declaraţiile martorilor audiaţi de către instanţa de fond conţin informaţii contradictorii, neputându-se deduce cum a fost identificat de către expert terenul care face obiectul notificării şi la restituirea căruia ar fi îndreptăţite reclamantele. Adeverinţa nr. 1593/1996 eliberată de Consiliul Local al mun. Sighetu-Marmaţiei nu are anexată documentaţia în baza căreia a fost identificat în regim de CF terenul expropriat, această omisiune regăsindu-se şi în ceea ce priveşte adeverinţa nr. 484/1996 eliberată de RAGCS Mara Nord Sighetu-Marmaţiei.

De asemenea, instanţa de fond nu a cercetat afirmaţia din notificare în  sensul că pentru acest teren au fost formulate cereri şi în anul 1991, respectiv anul 1993, probabil în baza Legii nr. 18/1991.

În aceste condiţii se apreciază că instanţa de fond nu a reuşit să stabilească cu certitudine amplasamentul terenului expropriat de la antecesorul reclamantelor şi care face obiectul notificării formulate de acesta în baza Legii nr. 10/2001, şi în consecinţă nici identificarea în regim de CF a acestuia nu poate fi apreciată ca fiind corectă.

În acest sens se apreciază că se impune completarea probaţiunii, fiind incidente prevederile art. 312 alin. 3 C.pr.civ, respectiv refacerea raportului de expertiză pe baza tuturor actelor depuse la dosar şi eventual a altora care vor fi depuse de către părţi sau obţinute de către instanţă prin exercitarea rolului activ prevăzut de art.129 C.pr.civ. în vederea stabilirii corecte a situaţiei de fapt în cauză.

Referitor la calitatea reclamantelor de persoane îndreptăţite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 se apreciază că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare a prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, raportat la situaţia concretă din dosar.

La art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 se prevede că în absenţa unor probe contrare existenţa şi întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, la alin. 2 menţionându-se că în absenţa unor probe contrare persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.

În situaţia în care s-ar aprecia că înscrierea în CF a altor  persoane reprezintă proba contrară înscrierii din actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, textul de lege ar rămâne practic lipsit de sens în regiunile în care a existat regim de CF, pentru înscrierile efectuate sub imperiul Decretului Lege nr.115/1938. Intenţia legiuitorului nu poate fi apreciată altfel decât aceea de a deroga de la prezumţia dreptului de proprietate în favoarea celui înscris în CF(raportat la efectul constitutiv al înscrierii în cartea funciară reglementat de Decretul Lege nr.115/1938) tocmai având în vedere situaţia din perioada 1945-1989 în care au avut loc preluările de imobile în mod abuziv de către stat. În caz contrar persoanele menţionate în actele de preluare abuzivă care nu au avut înscris dreptul în CF din diferite motive nu ar mai putea nicicând face dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor asupra cărora au fost dispuse măsuri de preluare, deşi figurează ca persoane de la care au fost preluate imobilele.

În acelaşi sens sunt şi Normele Metodologice la Legea nr. 10/2001, la art. 24 pct. 1 din HG nr. 250/2007 prevăzându-se că înscrisurile menţionate la art. 24 alin. 1 din lege, adică actele normative sau de autoritate prin care s-a dispus luarea măsurii abuzive sunt considerate acte doveditoare ale dreptului de proprietate, la pct. 2 stipulându-se că aplicarea prevederilor art. 24 din lege operează numai în absenţa unor probe contrare, fapt ce implică condiţia obţinerii de către solicitant a negaţiilor referitoare la actele de proprietate, obţinute ca urmare a cererilor adresate Arhivelor Naţionale şi primăriei în a cărei rază este situat imobilul revendicat, dublate de depunerea unei declaraţii olografe prin care solicitantul declară pe propria răspundere că nu mai deţine alte înscrisuri, urmând a fi coroborate toate informaţiile furnizate de actele normative sau de autoritate cu celelalte informaţii aflate la dosarul de restituire.

Rezultă deci că neînscrierea dreptului de proprietate al antecesorului reclamantelor în CF nu conduce implicit la concluzia că acesta nu are calitate de persoană îndreptăţită conform Legii nr.  10/2001, instanţa de fond trebuind să coroboreze toate informaţiile pe care în prealabil trebuie să le obţină la dosarul cauzei în baza textelor de lege menţionate anterior, inclusiv declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Este real că practica unor instanţe judecătoreşti, inclusiv cea a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, era în cazurile similare celui dedus judecăţii în sensul inadmisibilităţii probării dreptului de proprietate în lipsa înscrierii dreptului în cartea funciară dar aceasta înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005 prin care s-a introdus textul de lege la care s-a făcut referire anterior. În prezent, raportat la acest text de lege, practica judiciară, inclusiv cea a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este în sensul posibilităţii dovedirii calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în condiţiile art.24 din Legea nr.10/2001 şi a Normelor metodologice de aplicare unitară a legii( a se vedea în acest sens deciziile nr. 2091/2009, nr. 2381/2009 şi nr. 8387/2009  pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

Fiind necesară completarea probaţiunii şi sub acest aspect, prin prisma art.24.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin H.G. nr.250/2007, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ. va casa în întregime  sentinţa civilă  nr. 2211 din 23.12.2010 a Tribunalului Maramureş, trimiţând cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal. (Judecător Anamaria Câmpean)

Domenii speta

Spete similare