Acţiune în stabilirea paternităţii. Lipsa de deligenţă a uneia dintre părţi

Acţiune în stabilirea paternităţii. Lipsa de deligenţă a uneia dintre părţi. Rolul activ al instanţei. Principiul interesului superior al copilului.

Lipsa de deligenţă procesuală a pârâtului care a împiedicat administrarea expertizei în sistem HLA  nu poate constitui un motiv suficient şi nici oportun pentru  ca o astfel de probă  să nu fie administrată.

Judecătorul fondului are obligaţia de a găsi mijloacele procedurale adecvate ca o astfel de probă să fie administrată.

Sancţiunea procedurală a decăderii din probă  este contrară intereselor copilului, al cărui statut civil se cere a fi stabilit.

Secţia pentru cauze cu minori şi de familie – Decizia civilă nr. 124/17 octombrie 2006

Judecătoria Alba-Iulia prin sentinţa civilă nr.1532/.08.06.2004 a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta O. A. în calitate de reprezentantă legală a minorului A. C. în contradictoriu cu pârâtul S. P. pentru paternitate.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a apreciat că din probele administrate reclamanta nu a dovedit că în perioada de  concepţie a minorului ar fi întreţinut o relaţie de prietenie cu pârâtul care să conducă la o relaţie intimă cu acesta.

În continuare judecătoria a apreciat că nu se pot reţine drept credibile depoziţiile mamei şi sorei reclamantei care au afirmat că pârâtul ar fi recunoscut că el este tatăl minorului şi ca atare a înlăturat ca subiective aceste declaraţii.

Tribunalul Alba, prin decizia civilă nr.119/A/05.05.2006 a admis apelul declarat împotriva sentinţei de reclamantă, a schimbat în tot sentinţa civilă atacată şi rejudecând a admis acţiunea şi a constatat că pârâtul este tatăl minorului.

A dispus ca pe viitor minorul să poarte numele pârâtului, cel de V. şi a fost obligat pârâtul la plata unei contribuţii lunare  de întreţinere în favoarea minorului .

Tribunalul a reţinut printre altele că deşi pârâtul a insistat în faţa instanţei de apel pentru efectuarea expertizei în sistem HLA acesta  nu s-a prezentat  la data fixată, astfel că a fost decăzut din probă iar faţă de  disp. art.190 Cod procedură civilă  care permite audierea ca martori a rudelor şi afinilor până la gradul al III-lea, depoziţiile martorilor O. S. şi R. F. nu pot fi înlăturate. Astfel, tribunalul coroborând probele testimoniale cu cele două examene serologice efectuate de  două instituţii medicale, a reţinut că pârâtul V. P. este tatăl minorului O. A.- C., ns.la 30.08.2003.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul V. P. criticând-o ca fiind nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea dreptului său la apărare. În consecinţă recurentul a solicitat desfiinţarea deciziei atacate şi  menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţată de Judecătoria Alba-Iulia.

În motivarea recursului pârâtul învederează că deşi tribunalul a încuviinţat efectuarea unei expertize în sistem HLA la termenul fixat pentru recoltarea probelor biologice pârâtul s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a se prezenta întrucât a fost plecat din ţară.

Prin decizia civilă nr. 124/17 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel – Secţia pentru cauze cu minori şi de familie în dosar nr. 2356/57/2006 s-a admis recursul formulat de recurentul pârât  s-a casat sentinţa civilă atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel – Tribunalul Alba.

Curtea de Apel analizând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat a constatat că acesta se încadrează în prevederile art.305 pct.9 din Codul de procedură civilă întrucât normele ce reglementează statutul civil al persoanei sunt norme de ordine publică, iar instanţele sesizate cu stabilirea paternităţii minorilor au îndatorirea legală să efectueze toate demersurile legale necesare în vederea stabilirii în mod incontestabil a filiaţiei reale a minorului. Faptul că lipsa de diligenţă procesuală a  uneia dintre părţi, în cauza de faţă a pârâtului a împiedicat administrarea cu celeritate a unei probe necesare în cauză (expertiza în sistem HLA), nu poate constitui un motiv suficient ca o astfel de probă să nu fie administrată în cauză.  Curtea a subliniat faptul că instanţa de apel  trebuia să ia împotriva pârâtului care nu s-a prezentat pentru recoltarea probelor biologice necesare efectuării expertizei în sistem HLA,  sancţiunea procedurală prevăzută de lege şi oportună în cauză, respectiv amenda judiciară şi nu decăderea din probă, întrucât această ultimă sancţiune nu răspunde exigenţei aflării adevărului.

De aceea instanţa de recurs a reţinut  că faţă de înaltul ei grad de probabilitate,administrarea probei cu expertiza în sistem HLA apare ca foarte utilă judecării unei acţiuni în stabilirea paternităţii, în cazul în care pârâtul nu recunoaşte paternitatea copilului astfel că instanţele sunt datoare a stărui prin toate mijloacele legale pentru administrarea ei.

În acest temei şi văzându-se şi caracterul devolutiv al apelului, tribunalul, era dator să stăruie pentru efectuarea expertizei, astfel că recursul  a fost admis iar în baza art.312 alin.5 din Codul de procedură civilă decizia  a fost casată şi trimisă cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.

În rejudecare, tribunalul va stabili un nou termen de prezentare a părţilor la sediul Institutului  Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” pentru recoltarea probelor biologice necesare efectuării expertizei în sistem HLA.

În situaţia în care vreuna din părţi nu va înţelege să se conformeze obligaţiei de prezentare la sediul institutului, instanţa va analiza oportunitatea aplicării sancţiunilor procedurale împotriva părţii vinovate.

Domenii speta

Spete similare