Recurs formulat de partea care nu a declarat apel împotriva hotărârii instanţei de fond

Recurs formulat de partea care nu a declarat apel împotriva hotărârii instanţei de fond. Inadmisibilitate.

Potrivit dispoziţiilor art.299-316 Cod procedură civilă,  recursul este calea de atac extraordinară ce se poate exercita şi împotriva hotărârilor pronunţate în apel. Însă recursul nu poate fi exercitat omissio medio, adică fără să se fi exercitat calea ordinară de atac  a apelului. Soluţia se desprinde şi din dispoziţiile art. 377 al. 2 cod procedură civilă, text care declară irevocabile hotărârile pronunţate de primă instanţă şi care nu au fost atacate cu apel.

Secţia civilă – Decizia civilă nr. 684/21 septembrie 2006

Prin sentinţa civilă nr. 6420/2005 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. 10695/2004 s-a admis acţiunea civilă formulată şi precizată de SC „Urbana” SA continuată de către Serviciul Public pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în proprietatea Municipiului Sibiu în contradictoriu cu pârâţii H. J., G. S. E. prin curator M. M., M. F. reprezentat de M. M., M. M. asistată de M. M., M. E. M., M.M.V. reprezentată de M. M. şi G. I., şi în consecinţă:

A constatat că a încetat valabilitatea contractului de închiriere NR. 37388/8.05.1979 al pârâţilor H. J. şi G. S. E.

S-a dispus evacuarea pârâţilor H. J. şi G. S. E. din locuinţa situată în S., str. V., nr. 13.

S-a dispus evacuarea necondiţionată a pârâţilor M. M., M. F., M. M., M. E. M., M. M. V. şi G. I. I. şi au fost obligaţi în mod solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 238.000 ROL(23,8 RON).

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în fapt că la data de 08.05.1979, s-a încheiat între fostul I.J.G.C.L Fond Locativ Sibiu şi H. J. contractul de închiriere înregistrat la nr. 37388 având ca obiect locuinţa situată în S., str. V, nr. 13. Alături de titularul contractului de închiriere, în locuinţă deţine drepturi locative şi G.S. E.

Potrivit art. 27 din Legea nr. 114/1996, în cazul părăsirii definitive a domiciliului( locuinţei) de către titularul contractului de închiriere sau al decesului acestuia, contractul de închiriere încetează în termen de 30 de zile de la data părăsirii locuinţei, respectiv de la data înregistrării decesului. Probele administrate în cauză sunt concludente rezultând faptul că pârâtul H. J. şi G. S. E. au părăsit definitiv locuinţa situată în S., str. V., nr. 13, astfel că în temeiul art. 27 din Legea nr. 114 /1996 s-a constatat că a încetat valabilitatea contractului de închiriere nr. 37388/8.05.1979 şi s-a dispus evacuarea acestora.

In ceea ce priveşte pe ceilalţi pârâţi, din probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că aceştia ocupă locuinţa fără a deţine vreun titlu locativ asupra acesteia. Ori, pentru ocuparea locuinţei de către o persoană este necesară încheierea contractului de închiriere care în speţă nu s-a realizat.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta M. M. motivat de împrejurarea că a formulat cerere către Primăria Sibiu pentru a i se repartiza o locuinţă socială, iar cererea nu a fost însă rezolvată.

Prin decizia civilă nr. 159/2006 pronunţată de Tribunalul Sibiu – Secţia civilă în dosar nr. 5793/2005 s-a respins apelul declarat de către pârâta M. M. împotriva sentinţei civile nr. 6420/2005 a Judecătoriei Sibiu.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut şi motivat următoarele:

Prima instanţă a reţinut în mod corect încetarea contractului de închiriere al pârâţilor H. J. şi G. S. E. prin părăsirea locuinţei în baza art. 27 din Legea nr. 114/1996. De asemenea a rezultat din probele administrate pe care prima instanţă le-a interpretat corect că pârâţii M. nu au nici un titlu locativ care să justifice ocuparea locuinţei în litigiu.

Aşa fiind, întrucât apelanta împreună cu familia a ocupat abuziv locuinţa, evacuarea lor din imobil este justificată, astfel că în baza art. 296 cod procedură civilă, a fost respins apelul declarat în cauză.

Impotriva acestei ultime decizii au declarat recurs pârâţii H. J., G.S. E., M. M., M. F., M. M., M. E. M., M. M. V. şi G. I. I., invocându-se prevederile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.

In dezvoltarea motivului de recurs se arată că soluţia atacată este nelegală, contractul de închiriere 37358 este supus Legii nr. 5/1975 şi expira la 18 aprilie 1999. De la expirarea contractului H. J. şi  G. S. au rămas în permanenţă în folosinţa locuinţei iar locatorul intimat nu le-a pus în vedere să încheie un nou contract de închiriere, situaţie în care contractul s-a prelungit până la data când s-a introdus acţiunea în evacuare, respectiv anul 2006, în temeiul Legii nr. 17/1994, OUG nr. 40/1999.

Astfel prin OUG 40/1999, intrată în vigoare înainte de expirarea celor 5 ani prevăzuţi de Legea nr. 17/1994, s-a produs o nouă prorogare legală a contractului de închiriere, contract ce expira doar la 18 aprilie 2009, situaţie în care evacuarea recurenţilor este vădit nelegală.

Greşit a reţinut instanţa de fond că recurenţii H. J., G. S.  au părăsit locuinţa.

Ceilalţi recurenţi au calitatea de toleraţi şi locuiesc de 6 ani împreună cu titularii contractului de închiriere.

Reclamanta intimată a solicitat prin întâmpinarea depusă la dosar( fila 5), în baza art. 312 cod procedură civilă, respingerea recursului ca neîntemeiat şi nefundat cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a deciziei 15972006 a Tribunalului Sibiu cât şi a sentinţei civile nr. 6420/2005 a Judecătoriei Sibiu.

Intimata arată că recursul declarat de către H. J. şi G. S. E. este inadmisibil în condiţiile în care aceştia nu au declarat apel împotriva sentinţei Judecătoriei Sibiu iar recursul pârâtei M. este nefondat.

La dosar nu s-au depus înscrisuri noi.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi textelor legale incidente, Curtea constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 299 – 316 cod procedură civilă, recursul este calea de atac extraordinară ce se poate exercita şi împotriva hotărârilor pronunţate în apel. Insă recursul nu poate fi exercitat omissio medio, adică fără să se fi exercitat în prealabil calea ordinară de atac a apelului. Soluţia se desprinde şi din dispoziţiile art. 377 al. 2 cod procedură civilă, text care declară irevocabile hotărârile pronunţate în primă instanţă şi care nu au fost atacate cu apel.

Din verificarea dosarului tribunalului nr. 5793/2005 se constată că împotriva sentinţei instanţei de fond nu a declarat apel decât pârâta M. M..

Prin urmare, recursul declarat de către ceilalţi pârâţi este inadmisibil, în conformitate cu dispoziţiile art. 377 al. 2 pct. 2 cod procedură civilă, hotărârea primei instanţe faţă de aceştia fiind definitivă şi irevocabilă la data expirării termenului de declarare a apelului.

Astfel, criticile formulate de către recurenţii H. J., G. S. E. nu pot fi analizate.

Recursul pârâtei M. este nefondat.

Chiar prin recursul formulat se arată că recurenţii M. au calitatea de toleranţi în locuinţa în litigiu.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond şi apel a reţinut că pârâţii Mihai nu deţin nici un titlu locativ care să justifice ocuparea locuinţei în litigiu.

Pentru considerentele ce preced, nereţinând incidenţa prevederilor art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 cod procedură civilă, recursurile  au fost respinse ca nefondate, decizia atacată fiind legală.

Domenii speta

Spete similare