Drept comercial. deblocare conturi. lipsa calităţii procesuale a pârâtei în situaţia solicitării deblocării conturilor, atunci când blocarea lor s-a produs prin măsura dispusă de executorul judecătoresc, în procedura popririi.

1.DREPT COMERCIAL. DEBLOCARE CONTURI. LIPSA

CALITĂŢII PROCESUALE A PÂRÂTEI ÎN SITUAŢIA

SOLICITĂRII DEBLOCĂRII CONTURILOR, ATUNCI

CÂND BLOCAREA LOR S-A PRODUS PRIN MĂSURA

DISPUSĂ DE EXECUTORUL JUDECĂTORESC, ÎN

PROCEDURA POPRIRII.

Art. 453, art. 460 Cod proc.civilă

În ipoteza blocării conturilor prin poprirea înfiinţată ca măsură

de executare silită luată de executorul judecătoresc, pârâta nu poate fi

titulara unei obligaţii comerciale de deblocare de conturi ale reclamantei,

întrucât o asemenea obligaţie nu îi este impusă legal şi nici nu şi-a

asumat-o convenţional.

Prin urmare, obligaţia ce poate forma obiectul unei acţiuni în

justiţie în contradictoriu cu pârâta într-o procedură de executare silită,

nu poate forma obiectul unei acţiuni comerciale în justiţie şi nu se poate

cere în contradictoriu cu pârâta altfel decât în procedura executării silite.

(Decizia nr. 306/R/C din 07.03.2008, pronunţată de Curtea

de Apel Piteşti – s.c.c.a.f.)

Prin cererea nr.977/1259/7.09.2007, înregistrată la Tribunalul

Comercial Argeş şi precizată la data de 17.09.2007, reclamanta SC T. SA

Piteşti a chemat în judecată pe SC DGN D.S. SA Bucureşti, solicitând

instanţei ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale prevăzute de art.581 Cod

pr.civilă, să dispună deblocarea conturilor sale deţinute la băncile

comerciale şi poprite de executorul judecătoresc la cererea pârâtei.

Prin sentinţa nr.971/C/18.10.2001 Tribunalul Comercial

Argeş a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtă şi a

declinat competenţa la Judecătoria Piteşti, reţinând că acţiunea

reclamantei este în fapt o contestaţie la executare silită supusă

dispoziţiilor art.403 alin.4 Cod procedură civilă.

Prin decizia nr.1208/R-C/30.11.2007 Curtea de Apel Piteşti

– Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis

recursul reclamantei, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare

aceleiaşi prime instanţe, cu motivarea că litigiul este unul comercial şi

neevaluabil în bani, deci de competenţa Tribunalului Comercial care o va

putea examina sub orice aspect.

În rejudecare, prin sentinţa nr.16/C/10.01.2008,

Tribunalul Comercial Argeş a admis excepţia lipsei calităţii procesuale

pasive a SC  DGN D.S. SA şi a respins ca atare cererea reclamantei

pentru deblocarea conturilor bancare. Prima instanţă a reţinut în

motivarea hotărârii că blocarea conturilor reclamantei nu s-a făcut de

către pârâta însăşi, ci de către executorul judecătoresc în procedura

executării silite prevăzute de Codul de procedură civilă, în baza unui titlu

executoriu.

Pe de altă parte, conturile reclamantei nu sunt în deţinerea

pârâtei, iar obţinerea unei hotărâri judecătoreşti de deblocare a conturilor

dată în contradictoriu cu pârâta nu ar putea produce efecte juridice şi nu

s-ar putea executa.

Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamanta care,

invocând dispoziţiile art.304 pct.7,8 şi 9 Cod procedură civilă, a criticat-o

pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel, în mod greşit a fost soluţionată cauza pentru a doua

oară pe excepţie, după ce se epuizaseră discuţiile asupra tuturor

excepţiilor invocate de pârâtă la termenul din 18.10.2007 şi la cel din

10.01.2008.

Calitatea procesuală a pârâtei a fost lămurită fără dubii prin

decizia de recurs nr.1208/R-C/2007.

Persoanele interesate în deblocarea conturilor sunt debitorul

şi creditorul, adică reclamanta şi pârâta, iar nu terţii popriţi, întrucât

litigiul nu se poartă în legătură cu validarea popririi, conform art.460 Cod

procedură civilă.

Art.453 Cod procedură civilă arată în mod neechivoc faptul

că poprirea este înfiinţată la cererea creditorului prin intermediul

executorului judecătoresc, motiv pentru care recursul trebuie admis

conform art.582 Cod procedură civilă.

Recurenta a mai precizat că executarea titlului executoriu al

pârâtei – Ordonanţa nr.616/C/5.06.2007 -  a fost suspendată prin

încheierea din 12.12.2007 emisă în dosarul nr.8942/280/2007. Pentru a

dispune de funcţionarea normală a conturilor bancare este necesară

admiterea acţiunii din cauza de faţă.

Recurenta a mai susţinut că judecătorul instanţei de fond era

dator să se abţină de la judecata cauzei, având în vedere că în perioada în

care a fost avocat este posibil să fi avut legături cu pârâta. În plus, într-o

perioadă anterioară, a fost înlăturat  din activitate datorită unor conflicte

de interese.

Examinând sentinţa prin prima motivelor de recurs invocate,

având în vedere şi dispoziţiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea

constată că recursul este nefondat.

Astfel, prin prima decizie de recurs nr.1208/R-C/2007 nu s-a

tranşat asupra calităţii procesuale a pârâtei, ci asupra naturii litigiului şi a

competenţei Tribunalului Comercial în soluţionarea lui, fiind avute în

vedere pretenţiile reclamantei aşa cum au fost motivate în fapt şi în drept

şi calitatea părţilor.

Obiectul litigiului este, într-adevăr, unul de natură comercială,

dar prestaţia la realizarea căreia se solicită a fi obligată pârâta nu poate fi

executată de aceasta.

Cum corect a reţinut prima instanţă, pârâta nu poate fi

obligată să deblocheze conturile reclamantei. Poprirea nu a fost înfiinţată

de pârâtă, ci a fost o măsură de executare silită luată de executorul

judecătoresc investit cu executarea titlului executoriu al pârâtei. În mod

similar blocării conturilor prin poprire în procedura executării silite,

deblocarea conturilor se poate face în cadrul aceleiaşi proceduri  de

executare silită.

În litigiul comercial de faţă, pârâta nu poate fi titulara unei

obligaţii comerciale de deblocare de conturi ale reclamantei, întrucât o

astfel de obligaţie nu îi este impusă legal şi nici nu şi-a asumat-o

convenţional.

Prin urmare, obligaţia ce poate forma obiectul unei acţiuni în

justiţie în contradictoriu cu pârâta într-o procedură de executare silită, nu

poate forma obiectul unei acţiuni comerciale în justiţie şi nu se poate cere

în contradictoriu cu pârâta altfel decât în procedura executării silite.

O dovadă a faptului că deblocarea conturilor poprite în

executarea silită nu poate fi dispusă în cauza de faţă în sarcina pârâtei este

şi faptul că reclamanta a obţinut suspendarea executării titlului pârâtei în

aceeaşi procedură de executare silită în care s-a înfiinţat poprirea,

suspendare ce are efecte asupra popririi înfiinţate.

Aşadar, în mod corect a apreciat prima instanţă că pârâta nu

poate fi obligată să execute o obligaţie al cărei titular nu este.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost pusă în

discuţie doar la data de 10.01.2008, când a fost soluţionată, iar nu şi la un

alt termen anterior.

În privinţa motivului de recurs ce vizează faptul că

judecătorul de primă instanţă nu s-a  abţinut de la soluţionarea cauzei,

Curtea constată că recurenta nu a adus elemente concrete în acuzaţia de

imparţialitate a acestuia, astfel că nu poate reţine că respectivul judecător

era obligat să se  abţină de la judecată.

Pentru cele expuse, văzând dispoziţiile art.312 alin.1 Cod

procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare