Societăţi comerciale. retragere asociat. calculul drepturilor cuvenite. lipsa cererii reconvenţionale prin care să se solicite suportarea pierderilor

Decizie 589/R-C din 06.06.2008


SOCIETĂŢI COMERCIALE. RETRAGERE ASOCIAT.

CALCULUL DREPTURILOR CUVENITE. LIPSA CERERII

RECONVENŢIONALE PRIN CARE SĂ SE SOLICITE

SUPORTAREA PIERDERILOR.

-art. 224 şi 226 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile

comerciale.

Potrivit dispoziţiilor legii, efectele retragerii din societate sunt similare

excluderii asociatului, pentru care, la art. 224 din Legea nr. 31/1990 s-a prevăzut

că răspunde de pierderi şi are dreptul la beneficii până în ziua excluderii sale, însă nu

va putea cere lichidarea lor până ce acestea nu sunt repartizate conform prevederilor

actului constitutiv, fără a avea dreptul la o parte proporţională din patrimonial social,

ci doar la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia.

 Trimiterea la patrimonial social, definit ca totalitatea drepturilor şi

obligaţiilor cu valoare economică aparţinând societăţii, precum şi bunurile acesteia 

(noţiune distinctă de capitalul social, acesta din urmă reprezentând expresia valorică a

aporturilor asociaţilor), are consecinţe directe şi nemijlocite asupra stabilirii drepturilor

asociatului retras, care, în virtutea contractului, participă atât la beneficii cât şi la

pierderi,  cuvenindu-i-se pentru părţile sale sociale o sumă de bani echivalent al cotei

sale de participare la capitalul social al societăţii raportat la valoarea activului net

deţinut de societate, calculată după ultimul bilanţ aprobat.

Pentru aceasta, nu era nevoie de formularea unei cereri reconvenţionale în

vederea suportării de către asociatul retras a cotei-părţi din datoriile şi pierderile

societăţii, fiind de esenţa contractului de societate participarea atât la beneficii cât şi la

pierderi.

( Curtea de Apel Piteşti – s.c.c.a.f., decizia nr. 589/R-C/06 iunie 2008)

Prin sentinţa nr. 110/C din 05 februarie 2008, Tribunalul

Comercial Argeş a admis acţiunea, dispunând retragerea reclamantului

din societatea comercială pârâtă, obligarea acestuia la plata sumei de

6924,50 lei datorie către societate, precum şi obligarea societăţii pârâte

să-i plătească reclamantului ? din valoarea  activelor (respectiv

contravaloarea utilajelor şi a mijloacelor fixe), plus 1000 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa a

reţinut că  sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 226 alin. 1, lit. c din

Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, drepturile asociatului

retras, cuvenite pentru părţile sale sociale fiind  stabilite în conformitate

cu dispoziţiile art. 226 alin.3 din aceeaşi lege.

Împotriva sentinţei, în termen legal a formulat recurs

reclamantul, care a criticat-o sub următorul aspect:

 Prin acţiunea introductivă a solicitat instanţei de judecată ca

prin hotărârea ce o va pronunţa să  dispună retragerea sa din societatea

pârâtă SC S.G. SRL, cu stabilirea  drepturilor ce i se cuvin pentru părţile

sociale deţinute în cuantum de 50% şi obligarea pârâţilor la plata

acestora.

Instanţa a admis acţiunea, dispunând retragerea reclamantului

din societatea pârâtă şi obligând societatea pârâtă să-i plătească ? din

valoarea activelor, respectiv contravaloarea utilajelor şi a mijloacelor fixe.

Se impută instanţei de fond faptul că greşit l-a obligat la plata

sumei de 6.924,50 lei datorie către societate, în condiţiile în care în cauză

pârâta nu a formulat cerere reconvenţională pentru obligarea sa în sensul

celor dispuse prin sentinţă.

Procedând în sensul celor arătate, instanţa a încălcat grav

principiul disponibilităţii, extinzând cadrul procesual şi dispunând asupra

unui capăt de cerere dintr-o cerere ce nu a fost formulată.

Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate, ce se

încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 Cod proc. civilă, cât şi sub

toate aspectele, în temeiul art. 304 ind. 1 Cod proc. civilă, curtea constată

următoarele:

Recursul este nefondat.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 226 din Legea nr. 31/1990,

asociatul în societatea cu răspundere limitata se poate retrage din

societate (...) pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a

tribunalului, supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la

comunicare.

Tot în cuprinsul acestui articol se stipulează că pentru situaţia

prevăzută mai sus, instanţa judecătorească va dispune şi cu privire la

structura participării la capitalul social al celorlalţi asociaţi, cât şi asupra

drepturilor asociatului retras, cuvenite pentru părţile sociale.

Or, potrivit dispoziţiilor legii, efectele retragerii din societate

sunt similare excluderii asociatului, pentru care, la art. art. 224 din Legea

nr. 31/1990 s-a prevăzut că răspunde de pierderi şi are dreptul la

beneficii până în ziua excluderii sale, însă nu va putea cere lichidarea lor

până ce acestea nu sunt repartizate conform prevederilor actului

constitutiv, fără a avea dreptul la o parte proporţională din patrimonial

social, ci doar la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia.

 Trimiterea la patrimonial social, definit ca totalitatea

drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică aparţinând societăţii,

precum şi bunurile acesteia  (noţiune distinctă de capitalul social, acesta

din urmă reprezentând expresia valorică a aporturilor asociaţilor), are

consecinţe directe şi nemijlocite asupra stabilirii drepturilor asociatului

retras, care, în virtutea contractului, participă atât la beneficii cât şi la

pierderi,  cuvenindu-i-se pentru părţile sale sociale o sumă de bani

echivalent al cotei sale de participare la capitalul social al societatii

raportat la valoarea activului net deţinut de societate, calculată după

ultimul bilanţ aprobat.

 Astfel, drepturile patrimoniale ale asociatului retras din

societate se calculează în raport de valoarea reală a activelor de la data

retragerii.

Pentru aceasta, nu era nevoie de formularea unei cereri

reconvenţionale în vederea suportării de către asociatul retras a cotei-

părţi din datoriile şi pierderile societăţii, fiind de esenţa contractului de

societate participarea atât la beneficii cât şi la pierderi.

 Nu se poate vorbi despre depăşirea principiului

disponibilităţii, în condiţiile în care reclamantul a solicitat să i se

stabilească drepturile băneşti ce i se cuvin ca efect al retragerii din

societate, legea fiind aceea care a statuat asupra întinderii acestora.

Dat fiind faptul că în stabilirea sumei de bani echivalent al

părţii proporţionale din patrimonial social au fost avute în vedere

concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul B.G., care a

evidenţiat înregistrarea unui activ contabil net negativ în sumă de 13849

lei, în mod legal şi temeinic a fost obligat reclamantul la suportarea sumei

de 6924,50 lei, proporţional cu cota parte pe care o deţine în societate.

 Constatându-se că sentinţa s-a pronunţat cu respectarea

dispoziţiilor art. 226 alin. 3 coroborate cu art. 224 din Legea nr. 31/1990,

privind societăţile comerciale, curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.

civilă, va respinge recursul ca nefondat.