Contestaţie în anulare. Decizia Curţii Constituţionale, înscris determinant. Art. 322, pct.5 Cod procedură civilă.

Decizie 1564/R din 13.10.2009


Contestaţie în anulare. Decizia Curţii Constituţionale, înscris determinant. Art. 322, pct.5 Cod procedură civilă.

 Prin cererea înregistrată la data de 31 august 2009, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1330/R/10.06.2009 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş invocând motivele prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de revizuire, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a susţinut că hotărârea atacată a fost dată după ce Curtea Constituţională a constatat, prin decizia nr. 838 din 27.05.2009, existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, şi Parlamentul României pe de altă parte, reţinând că în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate să instituie, să modifice sau să  abroge norme juridice cu putere de lege ori să exercite controlul de constituţionalitate al acestora.

În concluzie Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti consideră că Decizia nr. 46 din 15.12.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe care s-a întemeiat hotărârea judecătorească ce face obiectul revizuirii, nu mai produce efecte de la data pronunţării Deciziei nr. 838/2009 a Curţii Constituţionale, decizie care însă nu a putut fi prezentată dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Intimata N.E. nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că cererea de revizuire nu este fondată, având în vedere următoarele considerente:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară ce poate fi primită doar pentru motivele prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a invocat în calea de atac exercitată, prima ipoteză prevăzută de art. 322 pct.5 Cod procedură civilă şi anume descoperirea unor înscrisuri noi doveditoare.

Textul legal invocat stabileşte condiţiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească înscrisul invocat : înscrisul trebuie să fie descoperit după pronunţarea hotărârii atacate pe calea revizuirii; înscrisul trebuie să fi existat la data judecăţii; imposibilitatea prezentării înscrisului; înscrisul invocat ca temei al revizuirii trebuie prezentat de partea care exercită această cale de atac şi, în fine, înscrisul descoperit şi invocat în revizuire trebuie să aibă un caracter determinant, adică să determine o altă soluţie decât cea pronunţată.

Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a invocat în cererea de revizuire, ca înscris nou, Decizia nr. 838 din 27.05.2009 a Curţii Constituţionale. Această decizie nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă. În primul rând, decizia nu era un înscris nou, deoarece încă din data de 27.05.2009, Curtea Constituţională a publicat pe sit-ul  său soluţia pe care a dat-o în sesizarea Preşedintelui României, privind conflictul dintre autoritatea judecătorească şi Parlamentul României.

Apoi, odată făcută publică această soluţie nimic nu împiedică Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti să o prezinte solicitând a se avea în vedere la soluţionarea cauzei.

De asemenea, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti deşi invocă această decizie ca înscris nou nu a înţeles să o depună ca dovadă în cererea de revizuire.

În fine, nici ultima condiţie enumerată mai sus nu este îndeplinită, decizia Curţii Constituţionale nu reprezintă în soluţionarea litigiului dedus judecăţii un înscris determinant. Potrivit art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992 doar deciziile date în soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate sunt definitive şi obligatorii ori prin Decizia nr.838/2009 a constatat existenţa unui conflict între puterile statului. De altfel, Curtea Constituţională a statuat în considerentele deciziei sale că aceasta nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în exercitarea atribuţiilor stabilite de art. 329 Cod procedură civilă şi că pe calea controlului de constituţionalitate Curtea Constituţională nu este competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătoreşti sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice.

Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative, în temeiul art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea a respins cererea de revizuire formulată de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.