. Inadmisibilitatea unei cereri de subrogare a creditorului în drepturile debitorului, direct în apel.

Prin cererea înregistrată sub nr.5904/2006 (nr.unic 332/121/2007) pe rolul Judecătoriei Galaţi, contestatoarea R.A. a solicitat în contradictoriu cu intimaţii I.I. şi I.I., în calitate de creditori, şi R.T., în calitate de debitor, anularea formelor de  executare, respectiv publicaţia de vânzare întocmită în dosarul de executare 4770/152/2005 al executorului judecătoresc M. C., privind imobilul situat în judeţul Galaţi, comuna Scânteieşti, în suprafaţă de 1100 m.p. teren şi casa de locuit formată din trei camere, un balcon, două holuri, veranda şi anexe gospodăreşti, proprietatea debitorului şi a contestatoarei.

Prin contestaţia formulată s-a solicitat şi partajarea imobilului mai sus descris dobândit de către contestatoare şi debitor în timpul căsătoriei.

Prin sentinţa civilă nr.5883/20.09.2006 a Judecătoriei Galaţi a fost admisă contestaţia la executare şi s-a dispus anularea publicaţiei de vânzare întocmită la 19.04.2006 în dosarul de executare 4770/152/2005 al executorului judecătoresc M.C.

Conform art.400 ind.1 Cod procedură civilă s-a dispus partajarea imobilului, situat în jud.Galaţi, comuna Scânteieşti în suprafaţă de 1100 mp. teren pe care se afla una casă de locuit şi anexe gospodăreşti, bun comun al soţilor R.A. şi R.T., şi a fost atribuit imobilul în valoare de 28.319,50 RON contestatoarei R.A., urmând ca aceasta să plătească intimatului R. T. conform dreptului său de 1 din imobil, sulta în valoare de 14159,15 lei RON ce va forma obiectul executării silite pornite în dosarul de executare nr.4770/152/2005 al executorului judecătoresc M.C..

S-a luat act că intimata creditoare a declarat că a renunţat la partea ce i se cuvine din suma datorată din titlul executor.

Au fost obligaţi intimaţii să plătească contestatoarei suma de 2300 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel intimatul I.I. motivând că în mod greşit a fost introdusă în cauză în calitate de creditoare Ignat Ionica, care nu mai avea calitate de parte civilă.

A mai criticat apelantul modalitatea în care s-a dispus partajarea imobilului bun comun, arătând că singura modalitate în care putea fi asigurată realizarea dreptului creditorului era subrogarea acestuia în drepturile debitorului R.T. cu consecinţa achitării de către contestatoarea R.A. a sultei direct creditorului.

In fine a fost criticată şi dispoziţia privind obligarea intimaţilor creditori la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr.159 din 26.03.2007 a Tribunalului Galaţi pronunţată în dosarul nr.332/121/2007 a fost admis apelul declarat de intimat şi a fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că a fost înlăturată dispoziţia privind obligarea creditorilor I.I. şi I.I. la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a fost obligată intimata contestatoare R.A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 106,8 lei către apelantul I. I.

Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut, cu privire la prima critică formulată, respectiv ea vizând calitatea procesuală a numitei I.I., că, faţă de cadrul procesual fixat de către contestatoarea R.A prin cererea de chemare în judecată şi faţă de menţiunile din cuprinsul titlului executor, respectiv sentinţa penală nr.324/19.09.2001 a Tribunalului Galaţi, că în mod corect a fost citată în cauză I.I. în calitate de creditoare.

In aceste condiţii, faţă de declaraţia dată de aceasta la data de 23.08.2006 în faţa instanţei, s-a apreciat că în mod corect s-a luat act de renunţarea acesteia la suma datorată conform titlului executor.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel s-a reţinut că la fond creditorul nu a solicitat subrogarea în drepturile debitorului urmărit, aceasta fiind o cerere nouă formulată în apel, inadmisibilă conform art.294 alin.1 C.pr.civilă.

Cât priveşte cel de-al treilea motiv de apel, Tribunalul a constatat că în mod greşit au fost obligaţi intimaţii la plata cheltuielilor de judecată.

Deşi au figurat în proces în calitate de intimaţi, nu li se poate reţine nici o culpă procesuală, procesul fiind declanşat de către soţia debitorului lor pentru a-şi proteja drepturile cu privire la bunul comun supus urmăririi penale.

S-a mai reţinut că raţiunea citării creditorilor a  decurs din necesitatea asigurării opozabilităţii hotărârii prin care urma să se dispună partajarea bunului urmărit dar aceştia nu sunt datori a suporta cheltuielile de judecată doar pentru că au început executarea silită asupra unui bun comun al debitorului şi al contestatoarei.

Împotriva deciziei civile  nr.159 din 26.03.2007 a Tribunalului Galaţi a declarat recurs intimatul Ignat Ionel care a invocat nelegalitatea hotărârii, apreciind că aceasta este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art.304 pct.9 c.pr.civilă).

In esenţă a susţinut că, dispunând partajarea bunului scos la vânzare şi pentru a asigura legătura dintre contestatoarea R.A. şi creditorul urmăritor I.I., instanţa, chiar din oficiu, trebuia să dispună subrogarea acestuia în drepturile debitorului R.T. devenit în urma admiterii acţiunii creditorul contestatoarei.

Fără o asemenea măsură, creditorul este lipsit de instrumentul juridic care dispune că plata sumei ce urmează să fie achitată debitorului său de către contestator, să fie realizată faţă de el, astfel spus este paralizată întreaga executare silită.

Recurentul a mai arătat că lucrările sunt evidente în acest sens întrucât bunul supus executării a fost atribuit în natură contestatoarei, terţ faţă de executarea silită, care nu este obligată la nimic faţă de creditor prin dispoziţia cuprinsă în titlul executor iar dacă hotărârea pronunţată nu dispune subrogarea creditorului în drepturile ce se cuvin debitorului, poate refuza orice plată faţă de acesta.

A solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul de a se dispune subrogarea creditorului I.I. în drepturile debitorului R.T., cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârii.

Recursul este nefondat.

Verificând decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea constată că în mod corect instanţa de apel a reţinut că la fond creditorii nu au solicitat subrogarea în  drepturile debitorului urmărit, cererea fiind formulată pentru prima dată în apel.

Cum art.294 alin.1 c.pr.civilă stabileşte în mod expres ca în apel nu se pot face alte cereri noi, în mod legal şi temeinic s-a apreciat că cererea apelanţilor este inadmisibilă.

Nici susţinerea potrivit căreia instanţa era obligată să dispună din oficiu obligarea contestatoarei (căreia, în urma partajului, i-a fost atribuit imobilul) direct către creditori la plata sultei ce se cuvine soţului acestuia nu poate fi primită întrucât, pe de o parte între contestatoare şi creditorii personali ai soţului ei nu există nici un fel de raport juridic, astfel încât contestatoarei, nu are obligaţii faţă de aceştia, partajul unui bun comun al ei şi al soţului său producând drepturi şi obligaţii doar între coproprietarii devălmaşi iar pe de altă parte,  prin stabilirea unei asemenea obligaţii instanţa ar fi dat mai mult decât s-a cerut sau chiar ceea ce nu s-a cerut, situaţii ce contravine regulilor ce guvernează procesul  civil.

Domenii speta

Spete similare