Fond funciar. Acţiune în revendicare. Teren atribuit pentru edificare locuinţă (Legea nr. 18/1991, art. 24 c. civ. art. 480)

Fond funciar. Acţiune în revendicare. Teren atribuit pentru edificare locuinţă (Legea nr. 18/1991, art. 24 C. civ. art. 480)

Terenurile situate în intravilanul localităţilor care au fost atribuite de cooperativele agricole de producţie –potrivit legii - cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite pentru construcţia de locuinţe pe care le-au edificat, rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători, chiar dacă, atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foştii proprietari.

Decizia nr. 226 din 18 mai 2007

Reclamantul C.J. a chemat în judecată pârâtul S.C., pentru a i se lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesiune suprafeţele de teren deţinute de pârât fără titlu, demolarea construcţiilor edificate de acesta şi plata daunelor în valoare de 10.000.000 ROL.

Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 1778 din 26 martie 2003, respinge acţiunea, reţinând că reclamantul nu a depus diligenţele necesare pentru identificarea suprafeţelor de teren revendicate, nu a solicitat administrarea probei cu expertiza tehnică, astfel că nu sunt dovedite în sensul art. 1169 C. civ. nici cererile accesorii.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că acţiunea în revendicare este acţiunea prin care proprietarul neposesor solicită posesorului neproprietar să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie un bun.

Potrivit art. 1169 C. civ. cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.

Reclamantul şi-a justificat dreptul de proprietate prin adeverinţa de proprietate nr. 291/1991 şi titlul de proprietate nr. 131828 din 2002, însă ambele înscrisuri vizează suprafeţe mult mai mari, de aproximativ 2,5 ha situate în intravilanul şi extravilanul comunei Sineşti. El nu a depus diligenţele necesare pentru identificarea suprafeţelor de teren revendicate, respectiv nu a solicitat administrarea de probatorii în acest sens (expertiză topo).

De asemenea, deşi a chemat în judecată pârâtul nu a făcut dovada că acesta ocupă, este „posesorul neproprietar” al suprafeţei revendicate mai sus, cu alte cuvinte dovada identităţii dintre suprafaţa ocupată de acesta şi suprafaţa de teren proprietatea sa, conform titlului prezentat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

Prin decizia nr. 254 din 9 februarie 2004 pronunţată de Tribunalul Iaşi admite apelul formulat de reclamantul C.J. împotriva sentinţei civile 1778 din 26 februarie 2003 a Judecătoriei Iaşi, sentinţă pe care a schimbat-o în tot, în sensul că s-a admis în parte cererea reclamantului C.J. în contradictor cu pârâtul S.C., pârâtul fiind obligat să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 4905,507 m. p. situată în intravilanul comunei Sineşti, sat Sineşti, tarlaua 16, parcela 27/1.

Totodată, s-au respins capetele de cerere privind obligarea pârâtului la demolarea construcţiilor şi la plata sumei de 10.000.000 lei reprezentând lipsa de folosinţă a terenului.

În baza art. 274 C. pr. civ. pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantului suma de 5. 915. 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa de prim control judiciar a avut în vedere următoarele considerente:

Conform titlului de proprietate nr. 131828 din 7 iunie 2002 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor – Iaşi, apelantului-reclamant i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 2 ha şi 5600 m.p. teren situat pe teritoriul satului Sineşti.

A susţinut apelantul că în luna martie 1992, pârâtul S.C. a ocupat fără drept suprafaţa pe care şi-a edificat o construcţie, iar restul o cultivă în interes propriu.

Din expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză de inginer S.C., rezultă că suprafaţa de teren deţinută de intimatul S.C. este de 4905,507 m.p. Aceasta este proprietatea apelantului şi are vecinătăţile stipulate în actul de proprietate al acestuia, intimatul neprezentând nici un înscris din care să rezulte că ar avea vreun drept de proprietate asupra terenului în litigiu.

Reţine tribunalul că acţiunea în revendicare este acţiunea proprietarului neposesor, îndreptată împotriva posesorului neproprietar, situaţie de fapt dovedită cu probele administrate în cauză, instanţa a apreciat întemeiat capătul de cerere privind revendicarea suprafeţei de 4905,507 m.p. teren.

Cât priveşte cel de-al doilea motiv de apel referitor la daune acesta nu a fost primit. Potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească. Contrar însă acestor dispoziţii legale apelantul nu a produs probe, nici la fond, nici în apel, în dovedirea susţinerilor sale, astfel că în mod corect prim a instanţă a respins acest capăt de cerere.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantul C.J., şi pârâtul S.C., criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală şi netemeinică.

În recursul promovat, reclamantul C.J. a arătat că în mod greşit instanţa de apel a respins capetele de cerere referitoare la demolarea construcţiilor ridicate nelegal şi la plata de daune de către pârâtul S.C. Susţine că deşi i s-a admis capătul de cerere privind revendicarea suprafeţei de 4905,507 m. p., instanţa în mod greşit a lăsat la latitudinea intimatului de a efectua acte de dispoziţie în legătură cu construcţiile pe care le-a ridicat ilegal, considerente pentru care solicită admiterea recursului.

În motivarea recursului promovat, pârâtul S.C. arată că în mod greşit instanţa de apel reţine că nu ar avea nici un drept asupra terenului pe care a edificat construcţiile. Susţine recurentul-pârât că terenul respectiv i-a fost atribuit de fostul C.A.P. – Sineşti, astfel cum rezultă din actul nr. 167 din 17 mai 1990, act în baza căruia i-a fost eliberată autorizaţia de construcţie nr. 2 din 5 noiembrie 1990.

Invocând dispoziţiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 consideră recurentul-pârât că în mod greşit i s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantului pentru terenul pe care el a edificat construcţiile în calitate de nepot al vechiului proprietar. Arată că terenul său a fost expropriat prin Decretul nr. 308/1953, iar reclamantul a fost împroprietărit în acelaşi an în baza Decretului nr. 444/1953. Consideră că sunt aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. 3 din Legea nr. 1/2000 care precizează că în situaţia revendicării terenului de către 2 proprietari, în această situaţie terenul se restituie în natură vechiului proprietar.

În drept se invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ. solicitându-se admiterea recursului şi în fond respingerea acţiunii.

Analizând actele şi lucrările dosarului raportat la motivele de recurs învederate prin cererile de recurs promovate, Curtea constată ca fiind întemeiat recursul pârâtului şi ca neîntemeiat recursul reclamantului, având în vedere următoarele considerente expuse unitar care vor răspunde criticilor formulate:

Hotărârea este nelegală sub aspectul stabilirii întinderii suprafeţei de teren ocupată fără titlu legal de către pârâtul-recurent S.C.

În speţă, potrivit înscrisurilor depuse în recurs rezultă că în anul 1990, potrivit Statutului fostului C.A.P., pârâtului-recurent S.C., în baza cererii formulate, i s-a atribuit un lot de teren pentru edificarea unei locuinţe, sens în care i s-a eliberat actul nr. 167 din 17 mai 1990. În cuprinsul actului însă nu se face nici o referire în privinţa întinderii suprafeţei de teren atribuită în scopul arătat. Ulterior, pârâtului i s-a eliberat autorizaţia de construire nr. 2 din 5 noiembrie 1990, în temeiul căreia locuinţa a fost edificată.

Cum acţiunea în revendicare este acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, este absolut necesar a fi stabilită suprafaţa de teren primită de pârât ca lot de casă.

Situaţia terenurilor atribuite de cooperative, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite pentru construire de locuinţe este reglementată prin art. 24 alin. 1 din Legea nr. 18/1991. Textul dispune că „Terenurile situate în intravilanul localităţilor, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producţie – potrivit legii – cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite pentru construcţia de locuinţe, pe care le-au edificat, rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foştii proprietari.

Cum în articolul 24 se fac referiri la terenurile „atribuite potrivit legii”, regimul juridic al terenului dobândit de pârâtul-recurent de la C.A.P., prin dare în plată, va fi reglementat de art. 6 din Statutul C.A.P.-urilor care stabileşte şi limitele drepturilor dobânditorului. Potrivit statutului menţionat se puteau atribui în proprietate privată, cu plată, locuri de casă în suprafaţă de cel mult 250 m. p. din terenuri proprietatea cooperativei agricole membrilor cooperatori şi persoanelor încadrate cu contract care doreau să-şi construiască o locuinţă.

Drept consecinţă, pârâtul-recurent a făcut dovada dreptului de proprietate doar pentru suprafaţa de teren efectiv atribuită prin hotărârea adunării generale a cooperativei agricole de producţie, suprafaţă pe care şi-a edificat locuinţa în baza autorizaţiei eliberată în anul 1990.

De altfel, în temeiul dispoziţiilor de mai sus, prin art. 24 alin. 1 ind. 1 din Legea fondului funciar, legiuitorul a precizat în mod expres că suprafaţa terenurilor atribuite de C.A.P. pentru construcţia de locuinţe nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire.

Faţă de regimul juridic al terenului de mai sus vor fi înlăturate apărările pârâtului-recurent în sensul că suprafaţa lotului atribuit ar fi de 5000 m. p., neavând incidenţă în cauză nici dispoziţiile invocate în apărare de acesta, înscrise în art. 6 ind. 1 din Legea nr. 1/2000.

Drept consecinţă, constatând că reclamantul C.J. este conform titlului de proprietate nr. 13.18.28 din 7 iunie 2002 proprietarul suprafeţei de teren situată în intravilanul comunei/satul Sineşti, judeţul Iaşi, T 16, P 27/1, suprafaţă din care 250 m. p. aferentă casei de locuit proprietatea pârâtului este ocupată în mod legal de către acesta din urmă, urmează ca efect al incidenţei cazului de casare înscris în art. 304 pct. 9 C. pr. civ. recursul pârâtului-recurent S.C. să fie admis în sensul celor dispuse prin dispozitivul prezentei decizii.

Criticile formulate de reclamantul C.J. urmează să fie înlăturate.

Potrivit considerentelor mai sus expuse, pârâtul-intimat şi-a edificat locuinţa în baza autorizaţiei de construcţie pe terenul atribuit în acest scop de fostul C.A.P., astfel încât se constată că solicitarea reclamantului privind demolarea construcţiilor şi plata de daune a fost corect respinsă şi drept consecinţă recursul acestuia urmează a fi respins ca atare.

Curtea respinge recursul declarat de reclamantul C.J.; admite recursul declarat de pârâtul S.C., modifică în parte decizia în sensul obligării pârâtului să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 4655,507 m.p. situată în intravilanul satului Sineşti, comuna Sineşti, judeţul Iaşi, în tarlaua nr. 16, parcela 27/1, în afara perimetrului de 250 m.p. teren aferent casei de locuit proprietatea pârâtului.

Domenii speta

Spete similare