Pensii

Constată că pe rolul Tribunalului Sibiu s-a înregistrat acţiunea de asigurări sociale formulată de contestatoarea S. D. în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Sibiu având ca obiect:

- obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de pensionare prin luarea în considerare a întregii activităţi lucrate ca fiind încadrată în gr. I. de muncă.

Prin întâmpinarea formulată, intimata solicită respingerea acţiunii ca fiind netemeinică. În apărare, intimata arată că prin Decizia nr.61203/22.04.2010 emisă în temeiul Legii nr.19/2000 a fost respinsă cererea prin care contestatoarea solicită înscrierea la pensie începând cu data de 22.11.2009 în condiţiile în care nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a beneficia de pensie în sistemul public. Intimata arată că, contestatoarea a realizat un stagiu de 37 ani,  şi 1 zi din care în gr. I. de muncă  a lucrat 12 ani,11 luni în condiţii normale 17 ani, 6 luni şi 26 zile, stagiu asimilat 6 luni şi 5 zile. Intimata consideră că pentru perioada lucrată în grupa a I de muncă, 01.08.1978-01.04.1991, contestatoarea a fost încadrată conform Ordinului nr.50/1990, anexa I, pcz.8 şi 14. Prin Adeverinţa nr.643/18.11.2009 eliberată de S.C. F. S. S.A. se arată că în  perioada 01.08.1978-01.04.2001 contestatoarea având funcţia de laborant şi primitor distribuitor  desfăşurat activitate în gr. I de muncă în procent de 100 conform Ordinului nr.50/1990, anexa I, pct.8 şi pct.14. Itimata consideră că prin extinderea întregii perioade în gr. I de muncă, angajatorul a extins în mod nejustificat aplicarea normelor legale vizând încadrarea activităţii în grupe superioare de muncă şi la persoane care nu şi-au desfăşurat activitatea efectiv la locurilor de muncă şi activităţile prevăzute la anexa I din Ord.nr.50/1990. Intimata arată că art.3 din Ord.nr.5071990 stipulează că beneficiază de încadrarea în gr. I şi a II de muncă personalul care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele nr.1 şi 2 respectiv muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni .... alte categorii de persoane, contestatoarea a prestat activitate de primitor distribuitor şi ca atare nu e justifică încadrarea în gr. I. de muncă.

În drept, apărarea este întemeiată pe prevederile C. pr. civ., legea nr.19/2000 cu normele de aplicare, Ordinul nr.50/1990.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa de judecată reţine următoarele:

Prin decizia  nr.61203 din  data de 22.04.2010  emisă de intimată, s-a respins cererea de înscriere a contestatoarei la pensie  deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile de reducere a vârstei standard de pensionare din Legea nr.19/2000(fila 3).Din cuprinsul deciziei, instanţa reţine că stagiul de cotizare realizat de contestatoare este de 37 ani, 1 zi din care în grupa I de muncă 12 ani, 11 luni, condiţii normale, 17 ani, 6 luni, 26 zile şi stagiu asimilat 6 luni şi 5 zile.

Din conţinutul adresei depuse la fila 14  care este întocmită de societatea la care a lucrat contestatoarea se arată că în perioada 01.02.1999-01.04.2001 contestatoarea a lucrat cu program normal de lucru în calitate de primitor distribuitor produse între activităţile de producţie cuptoare şi şlefuitorie, iar activitatea cuptoare  este încadrată în Ord.nr.50/1990 datorită condiţiilor de microclimat nefavorabile. Managerul societăţii arată că Ord.nr.50/1990 impune încadrarea contestatoarei în gr. I. de muncă întrucât face parte din categoria personalului care lucrează efectiv în condiţiile activităţii ce se încadrează în gr. I. de muncă.

La fila 17 din dosarul cauzei s-a depus Adeverinţa nr.643/18.11.2009 din cuprinsul căreia instanţa reţine că în perioada 01.08.1998-01.04.2001 contestatoarea în calitate de primitor distribuitor se încadrează  în gr. I. de muncă conform Ord.nr.50/1990, anexa I, pct.8 şi pct.14.

Din cuprinsul carnetului de muncă al contestatoarei, instanţa reţine că în perioada 01.08.1978-01.04.1991 a lucrat ca laborant CTC(filele 19 ) iar începând cu data de 01.01.1991-16.03.2009 a fost încadrată ca primitor distribuitor(filele 20-23).

La fila 32 s-a depus o adresă din partea S.C. F. S. S.A.  din conţinutul căreia instanţa reţine că în anul 2003 salariatul societăţii responsabil cu înscrierile în carnetul de muncă a menţionat greşit în loc de 01.04.2001 a scris 01.04.1991, drept pentru care a solicitat carnetul de muncă pentru îndreptarea greşelii. Se mai apreciază că procentul de CAS achitat pentru contestatoare a fost majorat cu 10% aplicat fondului de salarii.

La  fila 33 s-a depus Procesul-verbal privind precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în gr. I şi II de muncă în vederea pensionării potrivit Ordinului nr.50/1990 şi Ordinului nr.1517/1995 înregistrat sub nr.772 din data de 24.02.1998 din  care instanţa reţine primitorii distribuitori sunt cuprinşi potrivit art.3, anexa I, pcct.14, pct.8 din Ordinul nr.50/1990 în procent de 100.

La dosarul cauzei s-a depus raportul de expertiză efectuat în cauza ce formează obiectul unui alt dosar deoarece părţile în calitate de contestatoare cât şi intimata au fost de acord să se efectueze o singură expertiză  deoarece obiectivele erau comune pentru că se refereau la locurile de muncă din S.C. F. S. S.A., CAS-ul achitat pe grupele de muncă, astfel încât în cadrul probaţiunii, instanţa va lua în considerare concluziile acestui raport de expertiză. Astfel, instanţa reţine că în  funcţie de modul  în care societatea a achitat CAS-ul pentru perioada 01.04.1992-31.12.1995 pentru toţi angajaţii s-a  calculat CAS aferent gr. I. de muncă iar în perioada 01.01.1996-01.04.2001 CAS-ul s-a calculat diferenţiat pe grupe de muncă. În acest sens, expertul consideră că pentru perioada  01.01.1996-01.04.2001 nu poate emite o concluzie certă referitoare la faptul că pentru contestatoare s-a achitat CAS aferent gr. I. de muncă dar pentru perioada 01.04.1992-31.12.1995 cu certitudine societatea a achitat CAS aferent gr. I. de muncă pentru toţi angajaţii(fila 85).

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa de judecată constată  că acţiunea este întemeiată doar în parte pentru următoarele considerente:

După anul 1990  s-au repus în discuţie încadrarea locurilor de muncă în grupe de muncă, primul act normativ care reglementează acest aspect fiind Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de munca în vederea pensionării .Acest act normativ reglementează încadrarea locurilor de muncă în grupele de muncă după mai multe criterii, un prim criteriu referindu-se la condiţiile de muncă care atrag încadrarea în grupă de muncă. Acest criteriu se regăseşte în gruparea locurilor de muncă în două grupe de muncă I şi II, cele nemenţionate fiind încadrate în grupa III de muncă. Locurile de muncă sunt grupate în grupe de muncă în funcţie de condiţiile în care se desfăşoară activitatea, riscurile  la care sunt expuşi angajaţi etc. În acest context, la nivelul societăţii pârâte sunt incidente două prevederi din Ordinul nr.50/1990 şi anume pct.3. din anexa I care se referă la  “Prelucrarea în faza uscata a rocilor silicioase cu conţinut de bioxid de siliciu liber şi trioxid de crom, precum şi a minereurilor cu steril silicios cu conţinut de bioxid de siliciu liber (operaţiile de concasare, sfarimare, granulare, macinare, clasare, ciuruire, ambalare) în instalaţii, mori de rambleu, cariere şi pct.8.din aceeaşi anexă care se referă la” Fabricarea abrazivelor din cuart (toate operaţiile aferente procesului de fabricaţie). Slefuirea şi polizarea cu abrazive naturale din cuart” pentru încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă şi  pct.130 din anexa II care se referă la” Decorarea sticlei şi ceramicii fine cu coloranţi pe baza de nitrobenzen sau saruri şi oxizi de plumb” pentru încadrarea locurilor de muncă în grupa II de muncă.

Un alt criteriu se referă la categoriile de angajaţi ce desfăşoară activitate în locuri de muncă ce se încadrează în grupe de muncă. Din perspectiva acestui criteriu, societăţile angajatoare au obligaţia de a analiza condiţiile concrete de muncă în care îşi desfăşoară activitatea fiecare angajat urmând ca Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de munca să se facă de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi potrivit pct.6 din ordin.

Sub acest aspect demn de remarcat este că legiuitorul a stabilit la pct.3 din ordin că beneficiază de încadrarea în grupele I şi II de muncă, potrivit celor menţionate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

Din cuprinsul susţinerilor societăţii (fila 14 şi fila 19 din dosar)care arată că până în anul 2001, contestatoarea a lucrat în program normal de opt ore zilnic  cu sarcini de serviciu de primire distribuire produse între activităţile de producţie cuptoare şi şlefuitorie, activităţi ce se încadrează în gr.I de muncă dar şi a expertizei care deşi se referă la o perioadă ulterioară anului 1990 este evident că activitatea desfăşurată de contestatoare în acest atelierul cu microclimat nefavorabil fiind efectivă, plasează activitatea de primitor distribuitor sub incidenţa art.3 din Ordinul nr.50/1990, drept pentru care instanţa de judecată constată că, contestatoarea a desfăşurat activitate în perioada 01.04.1991-01.04.2001 în grupa I de muncă. Defalcat pe subperioade respectiv pentru perioada cuprinsă între 01.04.1991 -01.04.1992, societatea nu menţionează că s-ar fi schimbat condiţiile de muncă în acest atelier, ci dimpotrivă menţionează că până la data de 01.04.2001 toate activităţile şi profesiunile din acest atelier au fost încadrate în gr.I de muncă, drept pentru care şi pentru această perioadă instanţa constată că, contestatoarea a desfăşurat activitate ce se încadrează în gr.I de muncă în temeiul aceluiaşi art.3 din ord.nr.50/1990.Pentru perioada 01.04.1992-31.12.1995, expertiza este edificatoare  în sensul că pentru toţi angajaţii ei, societatea a achitat CAS aferent gr.I de muncă şi ca atare se constată că activitatea desfăşurată de contestatoare se încadrează în gr.I de muncă.

Pentru perioada 01.01.1996-01.04.2001, expertul a concluzionat că nu poate emite o concluzie certă asupra încadrării sau nu a activităţii contestatoarei în gr.I de muncă deoarece listele de plată a CAS-ului nu s-au finalizat prin centralizatoare, dar neschimbându-se condiţiile de muncă, instanţa de judecată constată că din nou sunt incidente prevederile art.3 din Ord.nr.50/1990,

Instanţa consideră că activitatea desfăşurată de contestatoare se încadrează în grupa I de muncă pe întreaga perioadă lucrată, respectiv 01.08.1978- 01.04.2001 întrucât problema care a dat naştere acestui conflict de drepturi nu porneşte de la o expertizare a locurilor de muncă ci de la interpretarea prevederilor Ordinului nr.50/1990, de la identificarea scopului pe care l-a urmărit legiuitorul printr-o asemenea reglementare.

Faţă de cele ce preced, acţiunea s-a găsit întemeiată pentru perioada, 01.08.1978- 01.04.2001 când contestatoarea a lucrat în gr. I. de muncă. În ceea ce priveşte perioada cuprinsă între 01.04.2001-16.03.2009 la dosarul cauzei nu s-au administrat  probe din care să reiese că în această perioadă contestatoarea a lucrat în gr. I. de muncă având în vedere că după intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000 încadrarea locurilor de muncă în grupe de muncă trebuia să parcurgă o anumită procedură.

Domenii speta

Spete similare