Legea nr. 248/2005. Posibilitatea instanţei de judecată de a verifica legalitatea măsurii returnării cetăţenilor români din străinătate în baza acordurilor de readmisie

Prin cererea înregistrată  la 4 aprilie 2006, reclamanta  SC „AMO CONFECŢII” SRL Botoşani  a solicitat în contradictoriu  cu DGFP Botoşani  anularea deciziei  nr. 9 din 15 martie 2006, respectiv modificarea raportul de inspecţie fiscală nr. 6032 din 12 ianuarie 2006 şi a deciziei de impunere nr. 6 din 16 ianuarie 2006 emisă de  Autoritatea de inspecţie fiscală din cadrul  DGFPJ Botoşani, în sensul exonerării de plata sumei de  4303 RON cu titlu de  TVA şi rambursarea acesteia.

În motivare, reclamanta a arătat că la 10 ianuarie 2005 Garda Financiară Botoşani a  confiscat de la societate suma de 269.510.000 lei în care se includea şi TVA de 4303 RON reprezentând suma încasată  urmarea comercializării unor produse în iulie 2004 pentru care n-a făcut dovada proprietăţii.

Întrucât doar transferul  dreptului de proprietate generează obligaţia de plată a  TVA, iar suma a fost confiscată, s-a procedat la stornarea operaţiunii de colectare TVA, însă organul fiscal a reţinut că această operaţiune este  nelegală.

Reclamanta a apreciat măsura nelegală şi abuzivă deoarece stornarea operaţiunii a avut temei procesul verbal de confiscare.

În dovedire a depus înscrisuri.

Intimata prin  întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii întrucât nu s-au respectat disp. art.  160 al. 1 cod fiscal şi ale Legii 82/1991.

Tribunalul Botoşani – secţia comercială, contencios administrativ şi  fiscal  prin sentinţa nr.  286 din 17 mai  2006 a admis acţiunea reclamantei aşa cum a fost formulată.

Pentru a hotărî astfel s-a reţinut în esenţă că în mod eronat organul  fiscal a stabilit că  operaţiunea de stornare a TVA nu a fost  legală câtă vreme tot un organ de control a constatat că reclamanta nu era proprietara produselor comercializate, aceasta nu  deţinea în atare condiţii un document legal în baza căreia să înregistreze TVA colectată, suma fiind confiscată, deci aceasta nu îndeplinea condiţiile prev. de  art.  128 cod fiscal.

S-a  reţinut că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 160 cod fiscal întrucât corectarea documentelor se efectuează de  furnizorul de  bunuri, însă  Garda Financiară a stabilit că reclamanta nu era  proprietara produselor şi în acest context a procedat corect la stornarea TVA, conform procesului verbal de confiscare.

Împotriva sentinţei a declarat  în termen legal recurs pârâta care a  criticat-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că a fost dată cu  aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 6 al. 1 din Legea  82/91, art.  134 şi 160 al. 1 din codul fiscal.

Astfel, a susţinut că reclamanta avea obligaţia menţinerii în evidenţa contabilă a TVA colectată în sumă de 4303 RON înscrisă pe factura fiscală seria BT ACH nr. 6177080 /23 iulie 2004, faptul generator de TVA intervenind  la data livrării bunurilor. Deşi valoarea bunurilor livrate cu  această factură a fost  confiscată, reclamanta nu putea storna TVA decât după emiterea unei noi facturi cu semnul minus care să-i fi fost transmisă şi beneficiarului care a dedus TVA aferentă facturii.

Intimata, prin  întâmpinare a cerut respingerea recursului susţinând în esenţă  că  stornarea  s-a făcut tocmai pentru faptul că nu avea  documentul legal  pentru TVA întrucât Garda Financiară  a  apreciat că livrarea din 28 iulie 2004 nu a  constituit un transfer al dreptului de proprietate. A precizat că procesul  verbal  nr. 0021971/10 ianuarie 2005 al Gărzii Financiare reprezintă  documentul legal în baza căruia  a făcut stornarea TVA. A susţinut că  în acest context, s-ar face o plată  dublă.

În fine a arătat că nu sunt incidente disp. art.  160(1) din codul  fiscal invocate de recurentă câtă vreme  corectarea înregistrării nu reprezintă voinţa reclamantei, ci a  altui organ.

Verificând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale invocate, curtea  a apreciat că  recursul este întemeiat.

Potrivit art. 5 al. 3  din OG 2/2001  confiscarea bunurilor reprezintă o  sancţiune contravenţională complementară.

Cum reclamanta a stornat în mod eronat TVA colectată aferentă facturii nr. 6177080 din 23.07.2004 a cărei sumă a fost confiscată fără a emite o nouă factură cu semnul minus care să-i fie transmisă şi beneficiarului care a dedus TVA aferentă acesteia, măsurile dispuse de organele fiscale sunt legale şi nu există o  plată  dublă cum susţine intimata.

Pentru cele  ce preced, curtea în temeiul art. 304 pct. 9  rap. la art.  312  cod pr. civilă, a admis recursul, a modificat sentinţa şi în rejudecare, a respins acţiunea reclamantei ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare