Anulare act fiscal. Stornare tva pentru bunuri confiscate

Decizie 363 din 07.09.2006


Prin sentinţa nr. 329  din 09.12.2004 a judecătorului sindic  desemnat  în cauza de faliment  a debitoarei SC „R.C.S. Romanian Cargo Service” SRL  Botoşani ( dosar nr. 60/F/2004) a fost admisă cererea introductivă formulată de creditoarea  Administraţia Finanţelor Publice Municipală Botoşani şi deschisă procedura reorganizării judiciare şi a falimentului privind pe debitoarea SC „R.C.S. Romanian Cargo Service” SRL Botoşani. Totodată  a fost desemnat administrator judiciar în cauză, SC „ Management Reorganizare Lichidare” SRL Iaşi.

Ulterior, prin Încheierea nr.85 din 03.03.2005,  judecătorul sindic a dispus începerea  falimentului debitoarea,  dizolvarea societăţii comerciale  şi a numit lichidator  judiciar pe SC „Management Reorganizare Lichidare” SRL Iaşi,  căruia i s-au stabilit atribuţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr.64/1995.

Lichidatorul judiciar SC „Management Reorganizare Lichidare” SRL Iaşi a depus raportul  final la 06.04.2006 ( fila 299 –dosar fond) a propus închiderea procedurii şi radierea SC „ RCS Romanian Cargo „ SRL  Botoşani din Registrul Comerţului  deoarece debitoarea nu figurează  înregistrată cu bunuri  mobile sau mijloace de transport, în proprietatea acesteia fiind identificate doar câteva componente de calculatoare, depreciate şi depăşite moral, care de altfel  au fost casate.

Lichidatorul judiciar a formulat cererea de  închiderea procedurii prevăzută  de Legea nr.64/1995 şi motivat de faptul că  prin sentinţa  comercială nr.333 din 06.10.2006, rămasă irevocabilă prin nerecurate, a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii personale a foştilor administratori ai debitoarei, în temeiul art. 137 al.1 lit. „a”; „d”  şi „g” din Legea  nr.64/1995.

În temeiul art. 130 din Legea nr. 64/1995, judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului judiciar şi a dispus  închiderea procedurii falimentului privind pe debitoarea  SC „RCS Romanian Cargo Service” SRL Botoşani. Totodată, judecătorul sindic a dispus radierea societăţii debitoare din Registrul Comerţului, prin sentinţa nr. 163 din 27.04.2006.

Împotriva sentinţei  a declarat recurs  creditoarea AVAS cu sediul în Bucureşti, arătând  că sentinţa este nelegală şi care a invocat drept motiv  de casare  dispoziţiile art. 304 pct.5 şi 9 Cod pr.civilă.

Astfel, creditoarea a arătat că după ce lichidatorul judiciar a depus raportul final, judecătorul sindic nu a notificat creditorii şi nici nu a convocat adunarea generală a creditorilor în cererea închiderii procedurii.

Un al doilea  motiv de recurs, formulat de creditoarea AVAS priveşte aspectul că deşi această instituţie a fost înscrisă în tabloul final al obligaţiilor debitoarei  la rangul de prioritate prevăzut de art. 122 al.1 pct.4 din Legea nr. 64/1995, cu o creanţă în valoare de 1.884,37 USD, această creanţă nu a fost satisfăcută.

A mai precizat recurenta, că potrivit art.6 al.2 din OUG nr.95/2003 aprobată şi modificată prin Legea nr. 557/2003, titlurile de creanţă aferente creanţelor bugetare transferate constituie titluri executorii.

Recursul este nefondat.

Aşa cum rezultă  din lucrările dosarului şi anume din menţiunile făcute  de judecătorul sindic, aceasta odată cu primirea  raportului final întocmit de lichidatorul judiciar a dispus ca la data de 06.04.2006, notificarea tuturor creditorilor şi a fixat  drept  termen  pentru adunarea creditorilor la 27.04.2006 (fila 299 dosar fond).

Creditoarea AVAS a cunoscut de termenul fixat  pentru adunarea creditorilor, astfel cum rezultă  din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila  308 dosar fond.

S-a constatat astfel, că în cauză, au fost respectate dispoziţiile art. 128 din Legea nr. 64/1995 şi că recurenta  a fost legal citată pentru termenul din 27.04.2006, când a fost fixată  adunarea creditorilor, ca urmare depunerii  raportului final de către lichidatorul judiciar.

Cum, creditoarea  AVAS Bucureşti nu a formulat obiecţiuni la raportul  final, astfel cum  prevăd dispoziţiile art.121 (3) şi (4) din Legea nr. 64/1995, promovarea recursului la hotărârea  de închiderea procedurii  falimentului apare inadmisibil.

Motivul de recurs invocat de creditoarea AVAS şi anume că deşi privilegiată creanţa sa în valoare de 1884,37 USD, nu a fost satisfăcută, nu a putut fi primit, pentru motivul expus mai sus şi anume că  AVAS Suceava nu a  formulat  obiecţiuni la raportul final, iar pe de altă parte aşa cum rezultă din raportul final întocmit  de lichidatorul judiciar  în averea debitoarei nu se găsesc bunuri mobile sau imobile, iar cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor societăţii  comerciale falimentare, a fost respinsă.

Pe cale de consecinţă şi cum din oficiu nu s-a constatat  nici un  motiv care să ducă la schimbarea hotărârii recurate, instanţa în  baza art.  304 pct.5 şi  9 raportat la art. 304/2 (1) şi art. 312 al.1 Cod pr. civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea  AVAS Bucureşti.