Infracţiuni la legea circulaţiei. Pericol social. Criterii de apreciere

Decizie 113 din 15.02.2007


Infracţiuni la legea circulaţiei. Pericol social. Criterii de apreciere.

Faptele inculpatului de a acroşa, în timp  ce conducea o autoutilitară, o  persoană ce se deplasa în trafic pe bicicletă, cauzându-i o  contuzie la umărul stâng, şi de a consuma alcool, după părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea organului de poliţie prezintă, sub toate aspectele, gradul de pericol social al infracţiunilor prevăzute de art. 81 al. 1 şi art.82 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 neputându-se reţine existenţa unei atingeri  minime valorilor sociale  ocrotite de lege.

Secţia penală - Decizia penală nr. 113/15 februarie 2007

Prin sentinţa penală nr. 940/26.05.2006 a Judecătoriei Deva inculpatul R. N. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă  de  1 an închisoare pentru  săvârşirea infracţiunii  prevăzută  de art. 81 al. 1 şi art. 82 al. 1 din OUG nr. 195/2002, în condiţiile  reţinerii art. 74, 76 Cod penal.

S-a făcut aplicarea art. 81 Cod penal.

Determinând vinovăţia  inculpatului în limitele infracţiunii expuse,  prima instanţă a reţinut, în fapt  că în data de 23.09.2005, în timp ce se afla la volanul autoutilitarei marca RENAULT cu nr. HD-03-NMT, l-a acroşat pe numitul D. G. care se angajase în traversare a străzii, provocând un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat vătămarea integrităţii corporale a acestuia, după care, inculpatul a părăsit locul accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie şi a consumat băuturi alcoolice.

Împotriva  hotărârii a declarat apel  inculpatul.

Prin decizia penală nr. 360/9 octombrie 2006 a Tribunalului Hunedoara s-a admis apelul inculpatului, s-a desfiinţat sentinţa atacată şi  în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală raportat la art. 18/1 Cod penal s-a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 81 alin. 1 şi 82 alin. 1 din OUG 195/2002, iar în baza art. 91 Cod penal I s-a aplicat amenda administrativă de 500 RON.

Instanţa de apel a reţinut că faptele comise de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată întrucât acroşarea persoanei nu i-a cauzat acesteia vătămări care să necesite îngrijiri medicale, iar în raport de aceasta, nici consumul ulterior de alcool nu mai prezintă pericol social.

Decizia a fost atacată  cu recurs  de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi inculpatul, sub aspectul aplicaţiunii art.18/1 Cod penal ( Parchetul) şi respectiv a împrejurării că fapta nu este prevăzută  de legea penală  (inculpatul).

Recursul  Parchetului este fondat.

Se reţine  din probele  dosarului că impactul a fost puternic, pe autoutilitară  constatându-se urme ale impactului respectiv pe oglinda retrovizoare dreapta, avarii la flapsul dreapta faţă al barei de protecţie, o înfundătură a tablei la uşa dreaptă.

Deşi inculpatul a coborât şi a constatat aceste avarii, iar cel lovit şi persoana care îl însoţea l-au admonestat pentru fapta sa, inculpatul a părăsit locul accidentului.

Percepţia asupra faptului că s-a produs un accident trebuie reţinută mai ales pentru că în anul 1995 inculpatul a mai comis un accident rutier pentru care a fost condamnat.

Susţinerea că nu s-a produs un accident de circulaţie este eronată întrucât orice tamponare ori acroşare constituie un astfel de eveniment. Existenţa  unor vătămări corporale vindecabile în peste 10 zile  îngrijiri medicale ar fi condus şi la reţinerea unei infracţiuni distincte de vătămare corporală din culpă.

Prin urmare, în cauză s-a produs un accident de circulaţie, iar inculpatul  cunoştea  că nu are voie să părăsească locul accidentului.

Mai mult, potrivit afirmaţiilor sale (nu s-a putut verifica contrariul afirmaţiei), după accident deşi  cunoştea  consecinţele a înţeles să consume băuturi alcoolice, astfel că prezenta o alcoolemie ridicată.

Atitudinea sa, care nu îndreptăţea instanţa de apel la aprecierea lipsei de pericol social al faptei, a fost  neadecvată şi la  iniţierea procedurilor, când nu a dorit să dea declaraţii, cât şi în faţa Tribunalului unde nu a înţeles  să compară la nici un termen de judecată.

Aşadar, faptele inculpatului prezintă un real pericol social, iar persoana lui confirmă aceasta, motiv pentru care prima instanţă a realizat o corectă apreciere şi încadrare juridică a faptelor.

Faţă de cele  ce preced,  recursul a fost admis iar decizia casată în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. a Cod procedură penală cu consecinţa  menţinerii ca legală şi temeinică a primei hotărâri.

Pentru aceleaşi considerente, recursul inculpatului a fost respins în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b  Cod procedură penală.