Contencios administrativ. Contestaţie în anulare.

Decizie 483 din 17.03.2010


Contencios administrativ. Contestaţie în anulare.

- art. 318 Cod procedură civilă. 

Instanţa de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept care susţin motivul de casare sau de modificare, ci poate să le analizeze global, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie a recurentului nu deschide calea contestaţiei în anulare prevăzută de art. 318 C.pr. civ.

Decizia nr. 483/17 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti- Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal

  Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti sub nr. 309,1/105/2008 la data de 10.03.2010 contestatoarele I&C S.P.A.-FR şi I&C S.P.A.-RI au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr.1655 din 23 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti pronunţată în dosarul nr. 309/105/2008, apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 318 alin 1 teza 2 respectiv "când instanţa...a omis din greşeala să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Analizând contestaţia în anulare prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidenţă în cauză, Curtea a reţinut următoarele:

Prin decizia nr. 1655/23 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ  şi Fiscal a respins ca  nefondat recursul formulat de pârâtele I&C S.P.A.-FR şi I&C S.P.A.-RI împotriva sentinţei nr.417 pronunţată în data de 30 iunie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul MP.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac şi îmbracă două forme: contestaţia în anulare obişnuită sau de drept comun (art. 317 C.pr.civ.) şi contestaţia în anulare specială (art. 318 C.pr.civ.). Contestaţia în anulare poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Contestaţia în anulare obişnuită poate fi exercitată pentru două motive: când procedura de citare a părţii , pentru ziua când s-a judecat pricina , nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Art. 318 C.pr.civ. prevede două motive pentru exercitarea contestaţiei în anulare specială, respectiv: dezlegarea dată prin hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale şi respingând recursul sau admiţându-l în parte, instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Prezenta contestaţie este întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza a doua C.pr. civ., rezultând din susţinerea contestatorului că la pronunţarea deciziei instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Din conţinutul recursului formulat de către pârâtele I&C S.P.A.-FR şi I&C S.P.A.-RI rezultă că singurul motiv de recurs invocat a fost cel prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 c.pr. civ. , susţinându-se că sentinţa recurată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea şi aplicarea legii şi dezvoltându-se, în susţinerea acestui motiv de recurs, patru argumente.

Prin decizia nr. 1655/23 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti a analizat pe larg acest motiv de recurs neputându-se reţine o omisiune din partea acesteia.

Pe de altă parte, art. 318 C.pr. civ. priveşte nepronunţarea asupra unui motiv de casare sau modificare, astfel cum sunt ele prevăzute de art. 304 C.pr. civ. Drept urmare, neexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru susţinerea unui motiv de recurs ori gruparea argumentelor şi cercetarea lor în bloc, nu pot fi invocate în calea extraordinară de atac.

Practica judiciară a reţinut constant că instanţa de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept care susţin motivul de casare sau de modificare, ci poate să le analizeze global, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie a recurentului nu deschide calea contestaţiei în anulare prevăzută de art. 318 C.pr. civ.( C.A. Bucureşti, sec. a IV-a civilă, dec. nr. 1737/1997, Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anii1993-1998, p.221; ş.a.).

Din considerentele deciziei contestate rezultă că instanţa de recurs a sistematizat criticile formulate şi, analizându-le, a motivat concluzia la care a ajuns în legătură cu obiectul litigiului. Întrucât critica în recurs s-a referit şi la ansamblul probator administrat, instanţa de recurs nu avea obligaţia să analizeze fiecare probă în parte, ci ansamblul probator administrat, ceea ce a şi făcut.

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 320 C.pr.civ., Curtea a respins contestaţia în anulare ca nefondată .