Contract colectiv de muncă la nivel de unitate. Efecte. Posibilitatea cumulării măsurilor de protecţie din partea statului cu compensaţiile prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.

Contract colectiv de muncă la nivel de unitate. Efecte. Posibilitatea cumulării măsurilor de protecţie din partea statului cu compensaţiile prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.

C.muncii, art. 67 şi art. 69

O.U.G. nr. 8/2003, art. (1)

Atunci când o societate comercială îşi schimbă acţionarii, continuând să existe ca persoană juridică, ea este ţinută să respecte şi să îndeplinească toate obligaţiile asumate prin contractele încheiate, inclusiv contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.

Împrejurarea că un salariat a beneficiat de măsuri de protecţie din partea statului, în condiţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 8/2003, nu înlătură dreptul acestuia de a beneficia de prevederile contractului colectiv de muncă referitoare la compensaţiile ce se acordă în situaţia unei concedieri colective.

Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,

 decizia civilă nr. 643 din 22 august 2007

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Arad, reclamanta S.I. a chemat în judecată pârâta S.C. „U” S.A. Arad, solicitând instanţei ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumei de 4.560 lei, cu titlu de compensaţii, conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, suma fiind egală cu 12 salarii de încadrare avute la data concedierii colective.

În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta a fost angajata pârâtei până în anul 2004, când a fost concediată ca urmare a desfiinţării mai multor posturi. Potrivit art. 68 din contractul colectiv de muncă pe anii 2003-2004, încheiat la nivelul S.C. „U” S.A. Arad, între reprezentanţii angajatorului şi reprezentanţii sindicatului reprezentativ „Solidaritatea 90”, era îndreptăţită la o compensaţie egală cu 12 salarii de încadrare avute la data concedierii. Deşi contractul colectiv de muncă este obligatoriu pentru părţile contractante, angajatorul nu a executat obligaţia de plată a salariilor compensatorii.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 67 lit. b) din Legea nr. 168/1999, art. 68 din contractul colectiv de muncă nr. 7017/30 octombrie 2003, la nivel de unitate, şi art. 69 lit. a) din Codul Muncii.

Prin întâmpinare, pârâta S.C. „U” S.A. Arad a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, întrucât concedierea colectivă a avut loc la data de 5.07.2004, respectiv înaintea cumpărării de către S.C. „C.A.” S.A. a pachetului majoritar de acţiuni la S.C. „U.” S.A. Arad de la A.V.A.S. Bucureşti, iar acţiunile cumpărate au fost libere de orice sarcini, astfel încât nu are nici o obligaţie faţă de reclamantă, care trebuie să se îndrepte împotriva A.V.A.S. Bucureşti.

Pe de altă parte, acţiunea este lipsită de obiect, deoarece reclamanta a beneficiat de prevederile O.U.G. nr. 8/2003, adică de plata unor venituri în completare.

Prin sentinţa civilă nr. 594 pronunţată la 10 mai 2007, Tribunalul Arad a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.560 lei, cu titlu de compensaţii.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a avut calitatea de angajat la societatea pârâtă până în 2004, când  s-a dispus, în conformitate cu art. 65 şi art. 68 din Codul muncii, încetarea activităţii sale. Contractul colectiv de muncă la nivelul societăţii s-a încheiat între reprezentanţii patronatului S.C. „U.” S.A. Arad şi salariaţii societăţii, reprezentaţi de Sindicatul „S. 90” A., şi cuprinde, în art. 68, măsuri de protecţie a angajaţilor în cazul concedierilor colective.

Modificările în structura acţionarilor societăţii nu determină modificarea obligaţiilor societăţii pârâte, obligaţii care rezultă din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.

În termen legal, împotriva sentinţei civile menţionate mai sus, a declarat recurs pârâta S.C. „U.” S.A. Arad, solicitând modificarea sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.

În motivarea recursului se arată că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, deoarece concedierea colectivă a avut loc anterior cumpărării pachetului majoritar de la A.V.A.S. S.A. Bucureşti, iar reclamanta a fost concediată în cadrul Programului de Restructurare al S.C. „U” S.A. Arad, aprobat de colegiul de conducere al A.P.A.P.S. prin Hotărârea nr. 22/30 aprilie 2004, astfel încât cel care a dispus concedierea este ţinut să facă şi plăţile compensatorii.

Pe de altă parte, acţiunea ar fi trebuit respinsă pentru lipsa obiectului, întrucât A.V.A.S. Bucureşti a luat toate măsurile ca angajaţii disponibilizaţi să beneficieze de drepturile prevăzute de O.U.G. nr. 8/2003. Statul Român, prin A.V.A.S., s-a subrogat în obligaţiile conducerii S.C. „U” S.A. Arad, a cărui acţionar majoritar a fost la data concedierii colective, şi şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute în contractul colectiv de muncă, plătind venituri de completare salariaţilor concediaţi, pe o perioadă de 20-24 de luni, în funcţie de vechimea acestora, însă instanţa de fond nu a făcut nici o referire, în cuprinsul hotărârii, la plăţile primite în temeiul O.U.G. nr. 8/2003.

Reclamanta intimată a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, fiind fără relevanţă cine era proprietarul acţiunilor în momentul concedierii colective, pe motivul reducerii posturilor, deoarece a fost angajata pârâtei şi nu a acţionarilor societăţii, iar prevederile contractului colectiv de muncă sunt ulterioare intrării în vigoare a O.U.G. nr. 8/2003.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 3041 C.proc.civ., Curtea a apreciat recursul neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi redate în continuare.

În mod corect a soluţionat instanţa de fond excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Dreptul la plăţile compensatorii este prevăzut de art. 68 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, valabil pe anii 2003-2004, în vigoare la data disponibilizării reclamantei.

Contractul colectiv de muncă este semnat de societatea pârâtă, fiind fără relevanţă cine are calitatea de acţionar al acesteia.

Împrejurarea că A.V.A.S. a vândut către S.C. “C.A.“ S.A. acţiuni libere de orice sarcini nu paralizează acţiunea reclamantei, deoarece drepturile reclamantei nu au grevat acţiunile societăţii.

Pârâta S.C. „U.” S.A. Arad şi-a schimbat acţionarul, continuând să existe ca persoană juridică, astfel că este ţinută să respecte şi să îndeplinească toate obligaţiile asumate prin contractele încheiate.

Împrejurarea că reclamanta a beneficiat de măsuri de protecţie din partea statului nu înlătură dreptul acesteia de a beneficia de prevederile contractului colectiv de muncă.

Reclamanta se află în ipoteza reglementată de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 8/2003, text care nu condiţionează beneficiul măsurilor de protecţie socială de neacordarea altor forme de compensaţii.

Această limitare este prevăzută doar în cazul reglementat de art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 8/2003, pentru ipoteza societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale.

Prin urmare, reclamanta poate cumula salariile compensatorii prevăzute în contractul colectiv de muncă cu venitul în completare reglementat de O.U.G. nr. 8/2003.

Mai mult, contractul colectiv de muncă este încheiat ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 8/2003, astfel încât acordarea plăţilor compensatorii prevăzute în contract devine obligatorie.

Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a respins recursul pârâtei ca neîntemeiat.

Domenii speta

Spete similare