Plată

Judecătoria Moineşti Judecător: ANDREEA PRICHICI Sentinţa civilă nr.2441/6.09.2011

Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. P. SRL în contradictoriu cu pârâtul L. R., înregistrată la data de 17.05.2011, sub nr. de dosar 3180/260/2011, s-a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3919,10 lei, reprezentând contravaloare facturi, la suma de 1445,15 lei reprezentând penalităţi de întârziere.

In motivarea cererii, creditoarea a arătat faptul că între părţi s-a încheiat un contract de furnizare a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare, prin care pârâtul s-a obligat să achite facturile la scadenţă, aceasta neîndeplinindu-şi corespunzător obligaţia de plată.

In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

In drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile OUG nr. 119/2007.

Cererea este scutită de la plata taxei de timbru având în vedere situaţia juridică a reclamantei.

Legal citat debitorul nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula apărări.

Analizând actele şi lucrările depuse la dosar, prin prisma probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Intre părţi a intervenit contractul de prestare servicii de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 4414/22.11.2010 (fila 7) în baza căruia reclamanta şi-a asumat obligaţia de furnizare cu apă potabilă, iar pârâtul de achitare a facturilor, ambele părţi fiind de acord ca prevederile contractuale să se aplice începând cu data de 01.03.2008.

Din probele administrate reiese faptul că reclamanta şi-a îndeplinit cu exactitate obligaţia de furnizare a apei potabile, fiind întocmite în acest sens facturi fiscale.

Facturile nu au fost acceptate expres de către pârât, dar prin coroborarea facturilor cu actul juridic depus la dosar rezultă natura raporturilor juridice încheiate de părţi şi obligaţia asumată de pârâtul debitor.

In conformitate cu dispoziţiile art. 1361 C.cv principala obligaţie a pârâtei, în calitate de beneficiar a serviciilor furnizate de reclamantă, este aceea de plată a preţului la ziua şi locul determinat în contract. Faţă de aceste prevederi coroborate cu dispoziţiile articolului 969 C.Cv. care stipulează faptul că toate convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, instanţa constată faptul că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contract, prin acordul său de voinţă.

1

In ceea ce priveşte problema penalităţilor, potrivit susţinerilor creditoarei, în conformitate cu dispoziţiile contractuale, respectiv art. 12 alin. 2, pentru neachitarea facturii în termen, utilizatorul este obligat la plata penalităţilor.

Creditoarea a calculat penalităţile datorate de către debitor în conformitate cu prevederile contractuale, a depus acest calcul la dosarul cauzei şi a fost comunicat şi pârâtului iar acesta nu 1-a contestat.

Având în vedere faptul că, aşa cum am arătat, creditorul are dreptul la recuperarea şi a prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea la termen a obligaţiei de către debitor, iar părţile au prevăzut de comun acord cuantumul penalităţilor ce vor fi calculate în caz de întârziere, instanţa va admite şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere.

în drept, procedura ordonanţei de plată se desfăşoară la cererea creditorului, în scopul realizării creanţelor certe, lichide şi exigibile, ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris, sau determinate potrivit unui statut, regulament, sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii. Oug nr. 119/2007 reglementează o procedură specială, simplificată şi accelerată pentru recuperarea creanţelor, în care nu se analizează fondul pretenţiilor, ordonanţa fiind emisă în urma constatării că pretenţiile creditorului sunt justificate.

Instanţa consideră că sunt îndeplinite condiţiile procedurii somaţiei de plată în ceea ce priveşte debitul principal, creanţa fiind certă (existenţa ei rezultă din actul de creanţă, recunoscut de debitor prin semnare), lichidă (câtimea creanţei este determinată prin factură), exigibilă (la data prevăzută în contract), facturile sunt acceptate de debitor prin semnarea contractului, în înscris sunt consemnate drepturi şi obligaţii referitoare la executarea unor prestaţii.

Având în vedere dreptul creditorului de a obţine îndeplinirea obligaţiei, în conformitate cu dispoziţiile articolului 1073 C.cv, instanţa consideră temeinică acţiunea creditoarei cu privire la obligarea pârâtului la achitarea debitului şi în ceea ce priveşte obligarea debitorului la plata penalităţilor.

2

Domenii speta

Spete similare