Contravenţie

Judecătoria Moineşti

Judecător: ANDREEA PRICHICI

Sentinţa civilă nr.493/25.10.2011

Prin cererea înregistrată la data de 26.04.2011 pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. de dosar 3895/260/2011, petenta SC D. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimatul ITM B., anularea procesului verbal seria BCA nr. 054430/30.03.2011.

A arătat petenta că a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 3000 lei în temeiul art. 276 alin. 1 lit. 1 din Legea nr. 53/2003, motivat de faptul că în incinta unui punct de lucru al societăţii ar fi fost găsit la data de 22.03.2011 numitul Petcu Iulian care desfăşura activităţi de barman, fără a avea încheiat contract individual de muncă.

Procesul verbal este lovit de nulitate deoarece nu s-au respectat prevederile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, nu s-a adus la cunoştinţa societăţii că are posibilitatea de a formula obiecţiuni, reprezentanţii societăţii nu au fost convocaţi la sediul organului constatator şi nu s-a făcut vreo menţiune dacă reprezentantul societăţii refuză sau nu se prezintă să semneze.

De asemenea, procesul verbal nu este semnat de nici un martor, acesta fiind un alt motiv ce duce la nulitatea procesului verbal.

Pe fond, Petcu Iulian, persoana găsită în incinta societăţii, nu se afla în perioadă de probă din data de 20.03.2011, la acea dată existând numai o discuţie între reprezentanţii societăţii şi acea persoană privind condiţiile cerute de societate pentru angajare şi condiţiile acesteia referitor la salariul pe care urma să îl primească.

A mai menţionat petenta că prima zi de lucru a numitului P. I. la barul aparţinând societăţii a fost la data de 22.03.2011, dată la care acesta a fost găsit de organul de control.

Declaraţia dată de Petcu Iulian a fost dată în opinia petentei sub o puternică stare emoţională creată de organul constatator şi în fără existenţa vreunui martor.

Pentru aceste motive se impune admiterea plângerii, anularea procesului verbal şi în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului, raportat la perioada redusă de timp între data de 20.03.2011, data la care ar fî fost angajat, şi data de 22.03.2011, data la care a fost constatată contravenţia, precum şi faptul că nu au mai fost aplicate sancţiuni de acest fel societăţii.

In susţinerea cererii a fost depus procesul verbal contestat şi s-a solicitat audierea numitului Petcu Iulian, cerere ce a fost admisă, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar.

1

Intimatul, legal citat, nu a depus întâmpinare, nu s-a prezentat în instanţă, dar a depus declaraţia numitului P. I..

Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa retine următoarele:

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria BCA nr. 054430/ 30.03.2011 s-a reţinut că la punctul de lucru al petentei a fost identificat desfăşurând activităţi de barman numitul P.I., fără a avea încheiat contract individual de muncă şi acesta a declarat că desfăşoară activitatea din data de 20.03.2011, că se află în perioada de probă şi nu are contract de muncă.

De asemenea, s-a mai reţinut că societatea nu a transmis către ITM B. registrul general de evidenţă salariaţi cu contractul individual de muncă al numitului Petcu Iulian, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activităţii conform art. 4(5) din HG nr. 161/2006.

In aceste condiţii în baza art. 276 alin. 1 lit. 1 din Legea nr. 53/2003 societatea a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 3000 lei şi cu avertisment.

Sub aspectul legalităţii procesului verbal, instanţa constată că au fost respectate condiţiile formale prevăzute de OG 2/2001 privind întocmirea procesului verbal, neintervenind vreo cauza de nulitate absolută. Acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii conform art 16 si art 17 din OG 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.

Critica petentei în sensul că s-au încălcat prev. art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 şi astfel procesul verbal este lovit de nulitate absolută este neîntemeiată.

In conformitate cu dispoziţiile acestui articol, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte menţiuni", sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal. Astfel legea sancţionează cu nulitatea absolută expresă numai nerespectarea obligaţiilor agentului de a consemna obiecţiunile.

Sancţiunea nerespectării dispoziţiilor legale privind obiecţiunile este nulitatea relativa ce intervine în condiţiile art. 105 C.proc.civ, fiind condiţionată de dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal. In cauza insa petenta nu a făcut o asemenea dovadă, iar dreptul la apărare al contravenientului este respectat tocmai prin posibilitatea atacării procesului verbal pe calea plângerii contravenţionale prin care sa invoce eventualele nemulţumiri.

De asemenea, în ceea ce priveşte faptul că procesul verbal nu a fost semnat de nici un martor nu este de natură de a atrage nulitatea absolută a procesului verbal, atât timp cât petenta nu susţine că în mod fals s-ar fi menţionat cele reţinute în procesul verbal, ci faptul că situaţia a fost greşit înţeleasă, chestiune ce a încercat să se dovedească în prezenta cauză, susţinându-se că persoana în cauză nu era de fapt angajat al societăţii.

2

Pe de altă parte, organul constatator nu este obligat la încheierea procesului verbal la faţa locului sau în prezenţa unui reprezentant al contravenientului, şi în situaţia în care actul de control se întocmeşte la sediul organului constatator ne aflăm într-o situaţie de imposibilitate obiectivă ca un martor să semneze procesul verbal.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa apreciază că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravenţional este un mijloc de proba care nu face dovada vinovăţiei petentului, ci dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul.

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesanctionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007). Petenta beneficiază de o prezumţie de nevinovăţie care însă nu este absolută, după cum nu este absolută nici prezumţia de legalitatea şi temeinicie a procesului verbal.

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, faptele constatate personal de agentul constatator fiind suficiente pentru a da naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului.

In privinţa probatoriului art. 34 din OG nr. 2/2001 dispune că instanţa va administra orice probe prevăzute de lege pentru a stabili temeinicia şi legalitatea procesului-verbal.

De aici rezultă că afirmaţiile contestatorului pot avea o valoare probatorie proprie, dacă se coroborează cu alte mijloace de probă, ori cel puţin cu anumite date cuprinse în procesul-verbal, şi dacă în urma aprecierii nemijlocite a sincerităţii declaraţiei, instanţa şi-a format convingerea intimă că petentul a relatat adevărul.

In cauză a fost audiată persoana despre care s-a reţinut că desfăşoară activităţi în folosul societăţii fără avea contract individual de muncă, aceasta a recunoscut că a dat declaraţia ce a stat la baza întocmirii procesului verbal, dar în realitate nu a lucrat pentru societate nici înainte şi nici după încheierea

3

procesului verbal şi nu poate explica care este motivul pentru care a dat acea declaraţie.

Instanţa nu poate reţine declaraţia martorului dată în cursul judecăţii atât timp cât cel în cauză nu a fost forţat să dea acea declaraţie, studiile îi permit să realizeze care este conţinutul actelor pe care le semnează şi, de altfel, situaţia reţinută în declaraţie este situaţia relatată de martor şi nu una fictivă consemnată de organul constatator pe care din necunoaştere martorul şi-a însuşit-o prin semnare.

De asemenea, se observă că cele afirmate de petentă în cuprinsul plângerii nu sunt susţinute de martorul audiat în cauză, petenta susţinând că data la care acesta a început să lucreze la societate coincide cu data la care s-a constatat fapta, în timp ce martorul a declarat că nu a lucrat niciodată pentru societate.

Faţă de aceste considerente instanţa constată că procesul verbal este legal şi temeinic întocmit, că societatea se face vinovată de fapta reţinută în sarcina sa, încadrarea faptei în drept fiind corectă.

în ce priveşte sancţiunea aplicată, raportat la gravitatea faptei, la pericolul social concret, precum şi la poziţia procesuală a petentei, instanţa apreciază că individualizarea s-a făcut proporţional cu fapta şi nu se impune înlocuirea sancţiunii aplicate cu sancţiunea avertismentului.

Pentru aceste motive cererea va fi respinsă şi vor fi menţinute dispoziţiile procesului verbal contestat.

4

Domenii speta

Spete similare