Pretenţii societate de asigurare – soluţie de respingere bazată pe prescripţia dreptului material la acţiune

Sentinţă civilă 5456 din 03.04.2009


PRETENŢII SOCIETATE DE ASIGURARE – SOLUŢIE DE RESPINGERE BAZATĂ PE PRESCRIPŢIA DREPTULUI MATERIAL LA ACŢIUNE

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14.01.2009 cu nr. de mai sus, reclamanta S.C. A R  - A S.A. Bucureşti a chemat în judecată pârâtele CONSILIUL LOCAL SECTOR 1 Bucureşti, PRIMĂRIA SECTORULUI 1 Bucureşti, ADP Bucureşti Sector 1, pentru plata sumei de 1045 lei despăgubiri şi dobândă legală la această sumă, precum şi cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se arată că pârâţii aveau obligaţia de a repara şi întreţine căile de circulaţie, respectiv carosabilul drumului public. La 29.11.2005 a fost avariat autoturismul cu nr. … proprietatea SC E…, ca urmare a existenţei unei gropi în carosabilul drumului public. Reclamanta a plătit despăgubirea aferentă reparării daunei produse, în temeiul asigurării facultative de bunuri pe care o avea încheiată proprietarul autoturismului, subrogându-se în drepturile acestuia din urmă în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995.

În drept au fost invocate art. 475, 476, 480, 998 şi urm. C.civ., art. 22 şi 69 din Legea nr. 136/1995, art. 1078, 1080, 1084 C.civ., art. 5, art. 11 pct. 1, 2 şi 3, art. 12 C.proc.civ.

A fost depusă în fotocopie coperta dosarului de daună LIE 7292/05 din 13.12.2005, anexa 2 eliberată de DGPMB – BPR, şi în completare convocare la conciliere cu confirmare de primire, fotografii auto avariat, comandă piese, factură fiscală, autorizaţie de reparaţii, certificat de înmatriculare, poliţa de asigurare facultativă, act adiţional la poliţă, situaţie analitică pentru poliţa de asigurare, OP nr. 683/21.03.2006 cu explicaţii, coperta finală a dosarului de daună.

Pârâta CONSILIUL LOCAL SECTOR 1 Bucureşti a formulat întâmpinare la 04.02.2009 prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei, excepţia prematurităţii acţiunii în raport cu neîndeplinirea procedurii concilierii prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. Această din urmă excepţie a fost motivată in extenso, în sensul că noţiunea de calitate procesuală pasivă priveşte persoanele care au paza juridică sau materială a străzii în cauză. Art. 3 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 prevede că reţelele stradale sunt proprietate publică a unităţii administrativ teritoriale. Potrivit HCGMB nr. 235/2005 cu anexele 1 şi 2, sunt desemnate străzile şi sectoarele de drum care intră în administrarea ADP. Aceasta din urmă este o instituţie cu personalitate juridică proprie în subordinea Consiliului Local de sector. Potrivit HCL Sector 1 nr. 434/2006, ADP are obligaţia reparării şi întreţinerii drumului, fiind indicate art. 73 şi 77 din acest act normativ local. Pe fond se solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată, nefiind făcută dovada raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, iar autorizaţia eliberată de Poliţie se bazează exclusiv pe declaraţiile conducătorului auto. Acesta a afirmat că în timp ce se deplasa pe Şoseaua Chitilei a lovit o bucată de beton aflată pe carosabil, fără a exista probe cu privire la poziţionarea şi dimensiunile acestei bucăţi de beton, pentru a se putea aprecia asupra modului de producere a pagubei. Se invocă şi art. 48 din OUG nr. 195/2002. În ceea ce priveşte solicitarea sumei reprezentând dobânda legală, pârâta apreciază că între părţi nu sunt raporturi de natură comercială, deci art. 43 C.com. nu este aplicabil. Raportul fiind civil, se aplică art. 1088 C.civ. potrivit căruia dobânzile curg de la data chemării în judecată.

Pârâta ADP Bucureşti Sector 1 a formulat de asemenea întâmpinare la 10.02.2009, invocând excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în temeiul art. 3 alin. 1 şi art. 8 din Decretul nr. 167/1958, excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, pentru nerespectarea procedurii concilierii prealabile prevăzută de art. 7201 C.proc.civ. precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ADP Sector 1. Această din urmă excepţie se întemeiază pe HCGMB 235/2005 pe care pârâta o interpretează în sensul că arterele principale de circulaţie cad în administrarea ADP Bucureşti, precum şi pe prevederile HCLMB nr. 103/2006 care prevede în sarcina mai multor entităţi obligaţia de întreţinere a străzilor.

Au fost depuse HCGMB nr. 235/2005 şi anexa 3 la HCLMB nr. 434/2006.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare solicitând respingerea excepţiilor invocate. Aceasta consideră că pârâtele răspund delictual, că termenul de prescripţie curge de la data plăţii despăgubirii şi că procedura concilierii prealabile a fost respectată. Se reiau apărări pe fond cu privire la lipsa vreunei vinovăţii a conducătorului auto.

Instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiilor invocate :

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a CONSILIULUI LOCAL SECTOR 1 Bucureşti instanţa reţine că este întemeiată, urmând a o admite pentru următoarele motive :

Art. 2 din HCGMB nr. 235/2005 prevede că ADP preia în administrare reţeaua de străzi din anexele 1 şi 2. La Anexa 1, la poziţia 19 este specificată Şoseaua Chitilei, din sectorul 1. Potrivit art. 68 lit. a din anexa 3 la HCLMB nr. 434/2006 , ADP Sector 1 are obligaţia de a verifica în teren şi remedia orice degradări ale carosabilului, pentru a evita accidentele rutiere. Coroborând cele două texte legale, rezultă că pârâta CONSILIUL LOCAL SECTOR 1 Bucureşti nu are atribuţii de reparare şi întreţinere a drumului public, motiv pentru care nu poate răspunde în procesul de faţă.

Asupra excepţiei prematurităţii şi a prescripţiei dreptului material la acţiune invocate de pârâta CONSILIUL LOCAL SECTOR 1 Bucureşti, instanţa le constată ca rămase fără obiect prin constatarea lipsei calităţii procesuale pasive a părţii care le-a invocat.

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ADP Bucureşti Sector 1, instanţa, pe baza celor reţinute cu privire la excepţia similară invocată de CONSILIUL LOCAL SECTOR 1 Bucureşti, constată că ADP Sector 1 avea obligaţia întreţinerii drumurilor de pe raza sectorului, motiv pentru care o va respinge ca neîntemeiată.

Cu privire la excepţia prematurităţii, instanţa constată că art. 7201 C.proc.civ., la alin. 5 prevede că „înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată”. Fiind depusă la dosar dovada convocării cu confirmare de primire (filele 32-34), instanţa constată întrunite cerinţele art. 7201 C.proc.civ., urmând a respinge excepţia ca neîntemeiată.

Asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei, instanţa constată următoarele :

Asigurătorul din contractul de asigurare facultativă de bunuri se subrogă, în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995, „în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei”. Este vorba de un caz de subrogaţie legală prevăzută de legea specială, care se completează cu normele generale în materie de subrogaţie legală.

Subrogaţia este prin definiţie un mod de transmitere a obligaţiei, prin care subrogatul dobândeşte, în limitele sumei plătite, toate drepturile creditorului plătit. Dobândirea drepturilor înseamnă transmiterea lor în patrimoniul subrogatului, însă cu toate limitările impuse de normele imperative legale. O astfel de limitare o constituie tocmai termenul de prescripţie general de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958. Este vorba despre o normă imperativă, de interes general, de la care nu se poate deroga prin convenţia părţilor.

În cauză, avarierea autoturismului s-a produs la 29.11.2005, potrivit adresei emise de Poliţie. Plata despăgubirii s-a făcut prin OP nr. 683/21.03.2006, dosarul de daună LIE 7292/05 fiind deschis din 13.12.2005. Instanţa consideră că prin plata despăgubirii reclamanta a dobândit creanţa cu toate drepturile şi obligaţiile care o grevează, în speţă termenul de prescripţie. La stabilirea momentului de începere a curgerii termenului de prescripţie se va ţine cont de prevederile art. 8 din Decretul nr. 167/1958, adică momentul la care cel păgubit a cunoscut sau trebuia să cunoască persoana vinovată de producerea prejudiciului. Potrivit actelor de la dosar, persoana vinovată trebuia să fi fost cunoscută de reclamant cel mai târziu la momentul deschiderii dosarului de daună, adică la 13.12.2005. Faţă de această dată, termenul de prescripţie a expirat la 13.12.2008. Cererea a fost expediată prin poştă la 03.02.2009, potrivit ştampilei aplicate pe plic (fila 16 verso), deci după expirarea termenului general de prescripţie, fără a fi făcută dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului acestui termen.

Nu poate fi primită apărarea reclamantei în sensul că termenul de prescripţie faţă de aceasta începe să curgă la data plăţii, întrucât nu există vreo normă legală care să impună acest mod de calcul al termenului indicat, iar prescripţia este de ordine publică, normele care o impun fiind de strictă interpretare şi aplicare. În caz contrar, ar fi la dispoziţia asigurătorului o modalitate simplă de încălcare a acestui termen, prin plata întârziată a despăgubirii, abia apoi începând să curgă un termen distinct de 3 ani pentru realizarea creanţei faţă de cel vinovat.

În consecinţă, instanţa va admite excepţia şi va constata prescris dreptul material la acţiune al reclamantei, cu aceleaşi consecinţe şi asupra accesoriilor reprezentate prin dobândă.