Divorț cu copii

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr.

Şedinţa publică de la 20 Martie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE M S

Grefier F N

Pe rol se află judecarea cauzei minori şi familie privind pe reclamanta V.G.F şi pe pârâtul V.C, având ca obiect divorţ CU COPII.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la pronunţare, au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că, dezbaterile asupra fondului cauzei au avut în şedinţa publică de la data de 13.03.2013, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera în conformitate cu disp. art. 260 C.proc.civ., a amânat pronunţarea asupra fondului cauzei la data de 20.03.2013.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă, constată că la data de 20.08.2012 a fost formulată cerere de chemare în judecată de către reclamanta V.G.F, domiciliată în oraşul Mioveni, str. Muntenia, bl. M 6, sc. B, ap. 2, jud. Argeş, în contradictoriu cu pârâtul V.C, cu acelaşi domiciliu, prin care s-a solicitat instanţei să dispună: desfacerea căsătoriei dintre părţi, încheiată la data de 26.11.1994 şi înregistrată în Registrul stării civile al comunei Titesti sub nr. 27/1994 din culpa exclusivă a pârâtului; exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minorii rezultaţi din căsătorie, V.I.A, născut la data de 09.06.1995 şi V.F.C, născut la data de 07.02.2008 de către reclamantă; stabilirea locuinţei copiilor în domiciliul său din Mioveni, str. Muntenia, bloc M6, sc. B, ap. 2, jud. Argeş; obligarea pârâtului să contribuie la cheltuielile de creştere şi educare a minorilor prin plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 33 % din venitul său lunar începând cu data introducerii prezentei acţiuni şi până la majoratul minorilor; revenirea sa la numele avut anterior căsătoriei, şi anume acela de „D”.

În motivarea acţiunii s-a arătat că: părţile s-au căsătorit la data de 26.11.1994, iar din căsătorie au rezultat doi copii minori, acum in vârstă de 17 si 4 ani, respectiv V.I.A, născut la data de 09.06.1995 si V.F.C, născut la data 07.02.2008; este in interesul minorilor ca autoritatea părinteasca sa fie exercitata exclusiv de către petentă iar locuinţa acestora sa fie in domiciliul său; in majoritatea timpului ea s-a ocupat de creşterea, ingrijirea si supravegherea acestora, tatăl lor fiind mai mult plecat; paratul este şofer pe tir, face mai tot timpul curse in afara tarii si este foarte greu sa decidă tot timpul impreuna în ceea ce ii priveşte pe copii, intrucat acesta este plecat; relaţiile de căsătorie sunt grav si iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei fiind imposibila.

În drept, au fost invocate disp. art. 373, lit. b, art. 379, alin. 1, art. 396, art. 398 alin. 1, art. 400, alin. 2, art. 402, alin. 1 din Noul Cod civil, art. 607 şi urm. din Codul de procedura civilă.

Anexat acţiunii s-a depus un set de înscrisuri (filele 5-9), iar la data de 30.01.2013 s-a modificat cerere de modificare a acţiunii prin care s-a arătat că se solicită stabilirea domiciliului minorului V.I.A în domiciliul tatălui.

La acelaşi termen s-a admis cererea de probatorii formulată de petentă, iar la termenul din 13.03.2013 s-a depus, de către pârât cerere reconvenţională prin care a solicitat: Desfacerea căsătoriei din culpa reclamantei, cel mult desfacerea căsătoriei din culpă comună; revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei; exercitarea în comun a autorităţii părinteşti faţă de cei doi copii minori; stabilirea domiciliului celor doi copii minori la mama reclamantă; stabilirea în sarcina sa a obligaţiei de plată a pensiei de întreţinere în favoarea celor doi copii minori, în cotă procentuală de 33% din venitul realizat; încuviinţarea de a avea legături personale cu minorii, după următorul program: doua weekend-uri pe luna, de sâmbătă orele 8 până duminică orele 19 la domiciliul său, în vacanţa de iarna o săptămână, în vacanţa de vară o lună şi cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi Crăciun, în anii pari prima zi de sărbătoare cu reclamanta şi a doua zi cu el, în anii impari prima zi de sărbătoare cu el şi a doua zi cu reclamanta, şi de asemenea de ziua copiilor, în ziua de sărbătorire a evenimentelor cu mama şi a doua zi după sărbătorirea evenimentelor cu el.

În motivarea cererii s-a arătat: cu privire la cei doi copii, aceştia au crescut împreună, fiind ataşaţi unul de celălalt şi părerea sa este că aceştia nu ar trebui despărţiţi, cu atât mai mult cu cât copii vor trebui să treacă prin trauma creată de divorţ; autoritatea părintească faţă de cei doi copii să fie exercitată în comun, ca ambii copii să aibă domiciliul comun cu al mamei lor, pârâtul să le plătească pensie de întreţinere în cotă procentuală de 33% din venit şi să aibă legături personale cu minorii, după programul din petitul cererii reconvenţionale.

În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri şi cea testimonială, iar la termenul din 13.03.2013 s-au formulat concluzii asupra fondului cauzei.

La aceeaşi dată părţile prezente au arătat că au căzut de acord şi numai parţial asupra cererilor accesorii divorţului. A fost audiat minorul în camera de consiliu şi s-a efectuat ancheta socială.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 26.11.1994, fiind înregistrată căsătoria acestora sub nr. 27/26.11.1994 în Registrul Stării Civile al com. Ţiţeşti, jud. Argeş, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie depus la dosar (fila 5).

Din căsătorie, au rezultat minorii V.F.C, născut la data de 07.02.2008 şi V.I.A, născut la data de 09.06.1995 (certificatele de naştere de la filele 6,7).

Potrivit disp. art. 6131, alin. 2 şi 3 din C.proc.civ.: „Primind cererea de divorţ formulată în condiţiile alin. 1, instanţa va verifica existenţa consimţământului soţilor, după care va fixa termen pentru soluţionarea cererii în camera de consiliu. La termenul de judecată, instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va trece la judecarea cererii, fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ.”.

De asemenea, conform disp. art. 374 din Noul Cod civil: „(1) Divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie. (2) Divorţul prin acordul soţilor nu poate fi admis dacă unul dintre soţi este pus sub interdicţie. (3) Instanţa este obligată să verifice existenţa consimţământului liber şi neviciat al fiecărui soţ.”.

La termenul de judecată din data de 13.03.2013, părţile şi-au exprimat dorinţa de a se desface căsătoria prin acord, urmând ca instanţa, raportat la solicitarea acestora şi prevederile legale citate mai sus, să dispună desfacerea căsătoriei încheiată de părţi la data de 26.11.1994 şi înregistrată sub nr. 27/26.11.1994 în Registrul Stării Civile al com. Ţiteşti, jud. Argeş, prin acordul soţilor.

În baza disp. 383, alin. 3 din Noul Cod civil („(3) Dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.”), observând inexistenţa unui acord al părţilor, urmează ca instanţa să dispună ca reclamanta - pârâtă să revină la numele avut anterior căsătoriei, respectiv acela de „D”.

Potrivit art. 396 din N.C.civ., instanţa de tutelă hotărăşte odată cu pronunţarea divorţului, asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi dacă este cazul de învoiala părinţilor, pe care îi ascultă.

Conform disp. art. 397 din N.C.civ., după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.

Potrivit art. 398 din N.C.civ., dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de unul dintre părinţi.

În speţa de faţă, instanţa apreciază, pe baza probelor administrate în cauză, că sănătatea minorilor precum şi educarea lor într-un mediu moral şi echilibrat sunt cel mai bine asigurate la domiciliul mamei, dar va dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinţi, având în vedere că nu s-a dovedit că tatăl a fost agresiv faţă de copii, sau a avut o atitudine care să determine instanţa să aprecieze că nu este în măsură să exercite autoritatea părintească cu privire la minori.

Ambii martori audiaţi au arătat că ambii părinţi se înţeleg bine cu copii, neexistând probleme între părţi şi minori.

De asemenea, din ancheta socială efectuată în cauză (filele 26, 27), rezultă că reclamanta - pârâtă dispune de posibilităţi bune de creştere şi educare a copiilor, locuinţa apartament este compusă din trei camere şi dependinţe, fiind mobilată şi dotată cu bunuri de strictă necesitate şi întreţinută corespunzător; condiţiile de igienă şi de locuit asigură un grad de confort corespunzător, iar încălzirea locuinţei se realizează cu centrală termică proprie.

Nu se va accepta cererea reclamantei de stabilire a domiciliului minorului V.I.A la tată, raportat la efectele negative pe care le va produce această măsură asupra copiilor.

Nu se impune despărţirea fraţilor, raportat la efectele negative ce vor exista asupra lor, în special asupra minorului V.F.C, observând vârsta mică a acestuia. În mod cert între fraţi există o puternică legătură ce nu trebuie distrusă.

De asemenea, prin luarea măsurii solicitată de petentă nu se va ajunge ca aceasta şi minorul V.F.C în mod obligatoriu să poată locui în acelaşi apartament.

Titularul dreptului de proprietate poate în continuare solicita evacuarea reclamantei, acesta nefiind tatăl – pârât.

Mai mult, stabilirea domiciliului minorilor trebuie efectuată raportat numai la interesul lor superior, iar nu în vederea posibilei obligări a tatălui în sensul menţinerii aceleaşi locuinţe pentru familie.

Astfel, urmează ca instanţa, în baza dispoziţiilor art. 400 din N.C.civ., să dispună stabilirea locuinţei minorilor la mamă.

Se observă şi că, pârâtul – reclamant realizează în prezent venituri salariale în cadrul S.C. A&L Trans Universal S.R.L., conform adeverinţei din data de 08.03.2013 emisă de această societate.

Astfel, sunt incidente disp. art. 402, 499, 525 şi 529 din N.C.civ., respectiv: „... (2) Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii. ...”.

Este necesar a se stabili în favoarea minorilor o pensie de întreţinere, în cuantum de 33% din venitul net realizat (16,5% fiecare), având în vedere şi un minim absolut necesar creşterii şi educării unui minor, în baza dispoziţiilor citate mai sus, începând cu data de 20.08.2012 (data formulării acţiunii – nu s-a probat de către pârât executarea întreţinerii până în prezent) şi până la majoratul acestora.

Conform prevederilor art. 401 din N.C.civ.: „Drepturile părintelui separat de copil. (1) În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta. (2) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.”.

Observând modalitatea solicitată de părţi, se constată că aceasta este parţial corectă şi echilibrată, raportat la sexul şi vârsta minorilor. Se impune limitarea orelor până la care aceştia vor sta la tată duminica, raportat şi la programa lor şcolară.

Astfel, raportat la concluziile de mai sus şi prevederile legale citate, se vor încuviinţa pentru pârâtul - reclamant legături personale cu minorii în următoarea modalitate:

•primul şi al treilea sfârşit de săptămână din fiecare lună, de sâmbătă de la orele 10, până duminică la orele 18, la domiciliul său;

•în vacanţa de iarnă o săptămână;

•în vacanţa de vară o lună;

•de Crăciun şi Paşti, în anii pari, iar în anii impari a două zi de Crăciun şi Paşti;

•a doua zi după zilele de naştere ale minorilor.

În baza disp. art. 276 din C.proc.civ., raportat la modalitatea soluţionării cererilor, se vor compensa în totalitate cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta V.G.F, în contradictoriu cu pârâtul V.C.

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârât.

Desface căsătoria încheiată de părţi la data de 26.11.1994 şi înregistrată sub nr. 27/26.11.1994 în Registrul Stării Civile al com. Ţiteşti, jud. Argeş, prin acordul părţilor.

Dispune exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi în privinţa minorilor: V. F. C., născut la data de 07.02.2008; V. I.A., născut la data de 09.06.1995.

Stabileşte domiciliul minorilor de mai sus la mama – reclamantă.

Obligă pârâtul la plata pensiei de întreţinere lunare în cuantum de 33% din venitul net realizat, în favoarea minorilor V. F. C., născut la data de 07.02.2008 şi V I – A, născut la data de 09.06.1995 (16,5% fiecare), începând cu data de 20.08.2012 şi până la majorat.

Reclamanta revine la numele avut anterior căsătoriei, respectiv acela de „D”.

Încuviinţează pentru pârât legături personale cu minorii de mai sus în următoarea modalitate:

•primul şi al treilea sfârşit de săptămână din fiecare lună, de sâmbătă de la orele 10, până duminică la orele 18, la domiciliul său;

•în vacanţa de iarnă o săptămână;

•în vacanţa de vară o lună;

•de Crăciun şi Paşti, în anii pari, iar în anii impari a două zi de Crăciun şi Paşti;

•a doua zi după zilele de naştere ale minorilor.

Compensează cheltuielile de judecată.

Irevocabilă în ceea ce priveşte divorţul şi cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare pentru rest.

Pronunţată în şedinţa publică de la 20 Martie 2013.

Preşedinte,

M S

Grefier,

F N

Red. M.S.

Tehn. M.N./02.04.2013

8 ex.

Domenii speta

Spete similare