Contestaţie la executare + suspendare executare

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1991/2012

Şedinţa publică de la 29 Februarie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE M S

Grefier L M

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea SC T C C SA şi pe intimaţii SCP P IPURL, SCP T A IPURL, M P P P T P, SC T 2000 SA, având ca obiect contestaţie la executare + SUSPENDARE EXECUTARE.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că, dezbaterile asupra fondului cauzei au avut în şedinţa publică de la data de 22.02.2012 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea asupra fondului cauzei la data de 29.02.2012.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă, constată că, prin cererea înregistrată la data de 14.07.2011 pe rolul Judecătoriei Piteşti sub nr. 13942/280/2011, contestatoarea SC T C C SA., cu sediul în mun. Piteşti, C B bl.  , jud. Argeş, în contradictoriu cu intimaţii: S.C.P. P I.P.U.R.L., cu sediul în mun. Piteşti, str. A C, nr. , corp , jud. A; S.C.P. T A I.P.U.R.L., cu sediul în mun. C, str. N V, nr. 113, jud. Argeş; M P, prin primar, cu sediul în mun. Piteşti, str. V, nr. , jud. Argeş; S.C. T 2000 S.A., cu sediul în mun. Piteşti, C B, bl. , m, jud. Argeş, a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare silită îndeplinite de executorul judecătoresc N A în dosarul nr. , solicitându-se instanţei admiterea contestaţiei şi anularea actelor de executare silită.

Până la soluţionarea contestaţiei s-a solicitat, în temeiul art. 403, alin. 3 din Codul de procedură civilă, suspendarea executării silite.

În motivarea cererii s-a arătat că: la data de 13 iulie 2011 B E J N A a comunicat somaţia prin care solicita să fie executată sentinţa nr. 1671/C din 7 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş, în dosarul nr. 1315/1259/2010 şi să fie predate în termen de 5 zile bunurile către pârâtul debitor S.C. T 2000 S.A.; petenta în calitate de concesionar deţine în folosinţă bunurile care i-au fost predate de Municipiul Piteşti pentru serviciul public de termoficare pentru furnizarea de apă caldă şi căldura în sistemul centralizat din Municipiul Piteşti; iniţial aceste bunuri au fost date în administrarea S.C. T 2000 S.A. după care la momentul la care s-a deschis procedura de insolvenţă şi S.C. T 2000 S.A. nu a mai fost în măsură să asigure acest serviciu public a fost creată societatea contestatoare; bunurile pe care le are în administrare fac parte din domeniul public al Municipiului Piteşti (societatea are calitatea doar de concesioar) şi sunt strict necesare pentru serviciul public pe care este obligată să-l îndeplinească; se solicită ca executorul judecătoresc să preia instalaţiile şi construcţiile pe care S.C. T 2000 S.A. le-a avut în administrare până la momentul la care a intrat în procedura de insolvenţă pentru a fi probabil valorificate de către lichidatori în interesul creditorilor acestei societăţi; în primul rând trebuie spus că regimul juridic al acestor bunuri nu a fost încă irevocabil stabilit respectiv nu s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă dacă aceste bunuri aparţin domeniului public al Municipiului Piteşti sau nu; dacă urmare a acestei executări bunurile ar ajunge la dispoziţia lichidatorilor există riscul ca acestea să fie valorificate, iar ulterior să se constate că în realitate erau insesizabile; hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs încă din decembrie 2010, însă cauza nu s-a judecat până în prezent; s-a dispus strămutarea la Curtea de Apel Galaţi unde s-a fixat primul termen la 19 octombrie 2011; lichidatorii încearcă acum să preia bunurile înainte de judecata recursului şi vor încerca să le valorifice; este vorba de toate instalaţiile şi construcţiile necesare serviciului public de termoficare al Municipiului Piteşti; o executare silită asupra acestor bunuri are drept consecinţă imediată sistarea alimentarii cu apă caldă şi cu energie termică a tuturor unităţilor şi locuinţelor conectate la sistemul centralizat al oraşului; dorinţa lichidatorilor de a intra mai repede în posesia acestor bunuri, înainte de judecata recursului nu poate justifica soluţia ca Municipiul Piteşti să nu mai poată asigura apa caldă şi energia termică în sistemul centralizat al oraşului; în prezent aceste bunuri sunt date în concesiune operatorului autorizat să asigure serviciul public de termoficare; lichidatorii sunt dornici să intre cât mai repede în posesia acestor bunuri ignorând faptul că acestea sunt folosite efectiv în realizarea unui serviciu public, sunt deservite de un personal numeros, care ar fi în situaţia de a îşi pierde locurile de muncă; o parte din bunurile pe care Municipiul Piteşti le deţine şi sunt afectate serviciului public de termoficare fac parte din domeniul public şi potrivit dispoziţiilor constituţionale sunt insesizabile; aceste bunuri nu pot fi urmărite silit; în Legea nr. 213-1998, anexa la lege, la punctul 111 subpunctul 4 se menţionează expres că bunurile de natura celor care fac obiectul prezentului litigiu fac parte din domeniul public; la dosar s-au depus în copie Hotărârea Consiliului Local nr. 172 din 14 august 2002 prin care la art. 3 se arată în mod expres că bunurile preluate de la S.C. T S.A. se transmit din domeniul public al Municipiului Piteşti şi din administrarea Consiliului Local în administrarea S.C. T 2000 S.A., Protocolul de predare - primire a centralelor electrice de termoficare înregistrat la societatea debitoare sub nr. 16670/ 26 iulie 2002 în administrarea Consiliului Local Piteşti, adresa nr. 2421 din 28 februarie 2003 prin care S.C. T 2000 S.A. recunoaşte că bunurile aferente centralelor termice rămân în domeniul public al Municipiului Piteşti; hotărârea nu dispune care bunuri trebuie predate pârâtei care a pierdut procesul; în dispozitiv se constată nulitatea a şase protocoale de predare-primire care nu sunt identificate prin număr şi/sau dată şi se dispune să se restituie „toate bunurile” pârâtului – debitor; hotărârea nu conţine o enumerare a bunurilor ce trebuie restituite; nu se indică criterii de identificare a unor asemenea bunuri; executorul judecătoresc care se va deplasa pentru a pune în executare această hotărâre nu are la îndemână o listă a bunurilor care ar trebui predate, listă care să se regăsească în dispozitivul hotărârii ce se solicită a fi executată; există pericolul ca executorul să ceară să i se preda şi alte bunuri decât cele pe care judecătorul - sindic le-a avut în vedere la momentul pronunţării hotărârii, tocmai pentru că dispozitivul conţine formularea toate bunurile şi nu o listă de bunuri; o asemenea hotărâre judecătorească nu poate fi pusă în executare cu concursul executorului judecătoresc; o parte din bunurile pe care Municipiul Piteşti le deţine şi sunt afectate serviciului public de termoficare fac parte din domeniul public şi potrivit dispoziţiilor constituţionale sunt insesizabile; aceste bunuri nu pot fi urmărite silit; în Legea nr. 213/1998, în anexa la lege, la punctul III subpunctul 4 se menţionează expres că bunurile de natura celor care fac obiectul prezentului litigiu fac parte din domeniul public; hotărârea a cărei executare silită s-a încuviinţat nu a fost învestită cu formulă executorie, potrivit art. 374 clin Codul de procedură civilă; trebuie să se ţină seama de faptul că este vorba despre o hotărâre judecătorească pronunţată de judecătorul sindic în cadrul unei proceduri speciale instituite de Legea nr. 85/2006, legea privind procedura insolvenţei; s-a verificat pe site-ul Tribunalului Comercial Argeş şi s-a constatat că nu există o hotărâre de învestire cu formulă executorie a sentinţei nr. 1671/C din 7 decembrie 2010; art. 374 din Codul de procedură civilă instituie obligaţia învestirii cu formulă executorie a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri ce se execută; excepţiile de la obligaţia învestirii cu formulă executorie sunt cele strict prevăzute de lege: încheierile executorii, hotărârile executorii provizoriu şi alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege; cu titlu de excepţie sunt şi hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială, având în vedere decizia nr. XXXVIII/2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României, precum şi hotărârile în materie comercială care poartă menţiunea irevocabilă; nu suntem în prezenţa unei hotărâri date în materie comercială, aşa cum această materie este definită de art. 720 indice 1 din Codul de procedură civilă ci suntem în prezenţa unei hotărâri date într-o procedură specială; chiar dacă procesele în materia insolvenţei sunt judecate în primă instanţă de Tribunalul Comercial, aceste hotărâri nu au acelaşi regim cu cele date de aceeaşi instanţă în temeiul art. 720 indice 1 - 720 indice 10 din Codul de procedură civilă; art. 720 indice 10 din Codul de procedură civilă recunoaşte ca fiind litigii în materie comercială şi litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăţilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat precum şi litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestei activităţi; art. 720 indice 10 nu asimilează însă hotărârile judecătorului sindic cu hotărârile în materie comercială; art. 12 din Legea nr. 85/2006 arată expres că hotărârile judecătorului sindic sunt definitive şi executorii însă nu dispune că se execută fără formula executorie; faţă de dispoziţiile art. 374 din Codul de procedură civilă care instituie obligaţia învestirii cu formulă executorie a hotărârilor judecătoreşti şi faţă de excepţiile mai sus prezentate, strict prevăzute de lege, hotărârile judecătorului sindic nu fac parte din situaţiile de excepţie pentru care nu este necesară învestirea cu formulă executorie şi în consecinţă hotărârea de încuviinţare a executării silite şi mai apoi actele îndeplinite de executorul judecătoresc sunt nelegale, acte îndeplinite cu nesocotirea dispoziţiilor art. 374 din Codul de procedură civilă; Curtea de Apel Piteşti a pronunţat decizia nr. 18/R din 20 ianuarie 2006 prin care a stabilit că hotărârile judecătorului sindic prin care s-a dispus antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere se învestesc cu formulă executorie; sentinţa nr. 1671/C din 7 decembrie 2010 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. 1115/1259/2010 al Tribunalului Comercial Argeş nu este susceptibilă de executare silită în modalitatea prevăzută de Codul de procedură civilă; art. 371 indice 2 din Codul de procedură civilă dispune că pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii plantaţii ori altei lucrări sau în luarea unei alte masuri admise de lege; acest text reprezintă dreptul comun în ceea ce priveşte obiectul executării silite; în cazul de faţă este vorba despre o hotărâre pronunţată de judecătorul sindic de anulare a unor acte îndeplinite de debitoare, o hotărâre pronunţată în procedura specială instituită de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei; din cuprinsul Legii nr. 85/2006 rezultă că sunt susceptibile de executare silită în condiţiile Codului de procedură civilă numai hotărârile prin care s-a stabilit răspunderea personală a membrilor organelor de conducere; acest lucru rezultă din cuprinsul art. 142 din Legea nr. 85/2006; este singura situaţie instituită de această lege în care se poate apela la executorul judecătoresc pentru punerea în aplicare a unei hotărâri a judecătorului sindic; în cazul hotărârilor pronunţate în temeiul art. 46 respectiv art. 79, 80 din Lege nu există o asemenea posibilitate ca pentru punerea în executare să se apeleze la executorul judecătoresc; ca dovadă este şi faptul că în cazul de faţă hotărârea reţine că pârâta în cauză este debitoarea S.C. T 2000 S.A., reclamanţi sunt lichidatorii, iar acum s-a dispus executarea silită în favoarea pârâtului care a pierdut procesul; o hotărâre judecătorească pronunţată în cauzele de drept comun şi care ar fi fost susceptibilă de executare silită ar fi avut un creditor şi un debitor; în cazul de faţă creditor nu este cel care a câştigat procesul - respectiv lichidatorii societăţii ci se cere executarea silită de către reclamantul care a câştigat procesul însă pentru averea pârâtei; de astfel de hotărâri trebuie să se ţină seama în procedura de insolvenţă, în funcţie de perioada în care se afla debitoarea, dacă se află în faliment sau în perioada unui plan de reorganizare, la momentul valorificării bunurilor însă nu poate face obiectul unei executări silite; aceste hotărâri de anulare a actelor îndeplinite de debitor nu sunt susceptibile de executare silită, chiar dacă în dispozitiv s-a menţionat ca Municipiul Piteşti este obligat să restituie bunurile către pârâtul - debitor S.C. T 2000 S.A.; pentru hotărârile pronunţate în procedura insolvenţei există dispoziţii speciale prevăzute în legea de punere în aplicare (cu excepţia celor pronunţate în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006); în cauza în care s-a încuviinţat executarea silită - dosarul nr. 12282/280/2011 al Judecătoriei Piteşti - cererea de executare silită a fost formulată de cei doi lichidatori, în schimb creditor al obligaţiei de predare a bunurilor este pârâta S.C. T 2000 S.A.; s-a încuviinţat cererea unei părţi care nu este creditor prin care să se execute o hotărâre în favoarea pârâtului care a pierdut procesul; toate aceste chestiuni specifice procedurii insolvenţei confirmă că hotărârea dată de executorul judecătoresc în Dosarul nr. 1115/1259/2010 nu este susceptibilă de executare silită.

Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, s-a solicitat admiterea acesteia pentru următoarele considerente: s-a solicitat ca executorul judecătoresc să preia instalaţiile şi construcţiile pe care S.C. T 2000 S.A. le-a avut în administrare până la momentul la care a intrat în procedura de insolvenţei pentru a fi probabil valorificate de către lichidatori în interesul creditorilor acestei societăţi; în primul rând trebuie spus că regimul juridic al acestor bunuri nu a fost încă irevocabil stabilit, respectiv nu s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă dacă aceste bunuri aparţin domeniului public al Municipiului Piteşti sau nu; dacă urmare a acestei executări bunurile ar ajunge la dispoziţia lichidatorilor există riscul ca acestea să fie valorificate, iar ulterior să se constate că în realitate erau insesizabile; hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs încă din decembrie 2010, însă cauza nu s-a judecat până în prezent pentru că s-a solicitat să se strămute la o altă instanţă; s-a dispus strămutarea la Curtea de Apel Galaţi unde s-a fixat primul termen la 19 octombrie 2011; lichidatorii încearcă acum să preia bunurile înainte de judecata recursului şi vor încerca să le valorifice; este vorba de toate instalaţiile şi construcţiile necesare serviciului public de termoficare al Municipiului Piteşti; o executare silită asupra acestor bunuri are drept consecinţă imediata sistare a alimentarii cu apă caldă şi cu energie termică a tuturor unităţilor şi locuinţelor conectate la sistemul centralizat al oraşului; dorinţa lichidatorilor de a intra mai repede în posesia acestor bunuri, înainte de judecata recursului nu poate justifica soluţia ca Municipiul Piteşti să nu mai poată asigura apa caldă şi energia termică în sistemul centralizat al oraşului; în prezent aceste bunuri sunt date în concesiune operatorului autorizat să asigure serviciul public de termoficare; lichidatorii sunt dornici să intre cât mai repede în posesia acestor bunuri ignorând faptul că acestea sunt folosite efectiv în realizarea unui serviciu public, sunt deservite de un personal numeros, care ar fi în situaţia de a-şi pierde locurile de muncă.

La data de 18.01.2012 intimata S.C. T 2000 S.A., prin lichidator, cât şi intimatele S.C.P. P I.P.U.R.L. şi S.C.P. T A I.P.U.R.L. au depus la dosar întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca fiind neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că: prin cererea ce formează obiectul dosarului de executare nr. 382/2011 al BEJ N A au solicitat punerea în executare a titlului executoriu - sentinţa comercială nr. 1671/C/07.12.2010 pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş în dosarul nr. 1115/1259/2010 - în sensul ca debitorii Mun. Piteşti şi Consiliul Local al mun. Piteşti să predea toate bunurile mobile şi imobile proprietatea S.C. T 2000 S.A. astfel cum sunt ele identificate în cuprinsul celor 6 protocoale de predare-primire a căror nulitate absolută a fost constatată de Tribunalul Comercial Argeş; împotriva S.C. T 2000 S.A. a fost deschisă la data de 24.03.2009 procedura generală de insolvenţă, iar la data de 30.06.2009 a fost deschisă procedura falimentului aşa cum rezultă din sentinţa nr. 685 pronunţată în dosarul de faliment nr. 873/1259/2008; ulterior deschiderii atât a procedurii generale de insolvenţă cât şi a procedurii falimentului, respectiv la datele de 15.07.2009 şi 18.08.2009 debitorul falit S.C. T 2000 S.A. procedează la predarea tuturor bunurilor mobile şi imobile proprietatea sa înscrise în cele 6 protocoale către Mun. Piteşti şi Consiliul Local al mun. Piteşti; în aceste condiţii, lichidatorii judiciari în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. c) din Legea nr. 85/2006 au procedat la introducerea cererii de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. 1115/1259/2010 pentru anularea transferului realizat ulterior deschiderii procedurii insolvenţei comerciale, temeiul de drept reprezentându-l dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 85/2006, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr. 1115/1259/2010 fiind pronunţata sentinţa nr. 1671/C/07.12.2010; este de observat că această acţiune formulată de lichidatorii judiciari nu a fost formulată „din dorinţa acestora de a intra cât mai repede în posesia bunurilor menţionate în cele 6 protocoale” ci această acţiune reprezintă o obligaţie, una din atribuţiile lichidatorilor judiciari menţionate în mod expres de dispoziţiile art. 20-25 din Legea nr. 85/2006; la primul motiv al contestaţiei se susţine de către contestatoare împrejurarea că hotărârea nu dispune care bunuri trebuie predate pârâtei care a pierdut procesul şi în atare condiţii se arată că executorul judecătoresc nu are la îndemână o listă a bunurilor care ar trebui predate; ca şi apărare se mai invocă faptul că bunurile respective fac parte din domeniul public astfel că ele sunt insesizabile şi nu pot fi urmărite silit; acest motiv al contestaţiei este nefondat; prin acţiunea formulată s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a 6 protocoale de predare-primire; prin sentinţa nr. 1671/C/07.12.2010 pronunţată în dosarul nr. 1115/1259/2010 instanţa a constatat nulitatea absolută a celor 6 protocoale de predare – primire şi a dispus repunerea pârtilor în situaţia anterioară încheierii acestor protocoale şi, în consecinţă, obligă pe pârâţii Consiliul Local al mun. Piteşti şi Mun. Piteşti prin Primar să restituie toate bunurile debitorului S.C. T 2000 S.A.; în cuprinsul hotărârii sunt identificate în mod clar care sunt protocoalele avute în vedere de către instanţă; pe aceste protocoale s-a pronunţat instanţa de judecată; susţinerea contestatoarei în sensul că nu pot fi identificate bunurile a căror restituire se solicită nu poate fi primită; S.C. T C C S.A. are cunoştinţă despre conţinutul acestor protocoale anulate de către instanţă şi despre cuprinsul anexelor aferente fiecărui protocol în parte, atât timp cât este un succesor al Serviciului Public Local de Termoficare semnând aceste protocoale în calitatea sa de reprezentant al Consiliului Local; bunurile ce au făcut obiectul celor 6 protocoale şi anexele lor au fost predate Consiliului Local al mun. Piteşti reprezentat prin Serviciul Public Local de Termoficare al mun. Piteşti; pe de altă parte, Consiliul Local al mun. Piteşti şi mun. Piteşti au obligaţia conform titlului executoriu să restituie bunurile ce au făcut obiectul celor 6 protocoale, iar executarea silită pornită ce face obiectul dosarului de executare nr. 382/2011 este pornită împotriva pârâtelor Mun. Piteşti şi Consiliul Local al Mun. Piteşti în calitatea lor de debitoare a obligaţiei de predare a bunurilor; nu prezenta contestatoare este chemată a executa obligaţia de predare ci debitoarele obligate la predare care au cunoştinţă despre bunurile aferente celor 6 protocoale; bunurile aferente celor 6 protocoale sunt identificate în mod expres prin: număr de inventar; cod clasificare; denumire; executorul judecătoresc are posibilitatea reală de punere în executare a hotărârii judecătoreşti, titlu executoriu, şi poate să identifice în mod clar bunurile supuse executării; de altfel, la momentul executării vor fi prezenţi şi reprezentanţi ai pârâtelor-debitoare Mun. Piteşti şi Consiliul Local Piteşti astfel încât nu există nici un risc în ceea ce priveşte identificarea bunurilor respective ce urmează a fi executate; apărarea referitoare la calificarea bunurilor supuse executării ca fiind insesizabile nu poate fi făcută direct în faţa instanţei învestită să judece contestaţia la executare deoarece ar însemna ca pe calea contestaţiei la executare, în mod incidental, să se urmărească modificarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii; orice astfel de apărări cu privire la caracterul de bun public putea fi invocat numai în fata Tribunalului Comercial Argeş, instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii de constatare a nulităţii absolute; din momentul în care Tribunalul Comercial Argeş a dispus obligarea pârâtelor la restituirea de către mun. Piteşti şi Consiliul Local al mun. Piteşti a bunurilor în cauză, hotărâre executorie, instanţa de executare nu este chemată să analizeze o astfel de motivare privind caracterul bunurilor supuse executării, în caz contrar consecinţa ar fi o eventuală modificare a dispozitivului hotărârii Tribunalului Comercial Argeş; cum este ştiut orice modificare a unei hotărâri judecătoreşti nu se poate realiza decât în cadrul căilor de atac prevăzute de lege; în ce priveşte cel de-al doilea motiv al contestaţiei la executare, şi anume faptul că sentinţa nr. 1671/07.12.2010 pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş în dosarul nr. 1115/1259/2010 nu a fost învestită cu formulă executorie, se observă că a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2006; sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 85/2006 în conformitate cu care „Hotărârile judecătorului sindic sunt definitive şi executorii”; având în vedere caracterul executoriu al hotărârilor judecătoreşti pronunţate de judecătorul sindic, pentru punerea în executare a acestor hotărâri judecătoreşti nu este necesară învestirea cu formulă executorie; devin incidente în cauză şi dispoziţiile art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă; de asemenea, sunt incidente în cauză şi dispoziţiile art. 374/1 din Codul de procedură civilă; caracterul de titlu executoriu este dat de dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 85/2006 invocată mai sus; de asemenea, prin Decizia nr. XXXVIII din 07 mai 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii se arată: „hotărârile date in prima instanţa in procesele si cererile in materie comerciala fiind executorii de drept nu trebuie investite cu formula executorie pentru a fi puse in executare”; referirea Codului de procedură civilă în dispoziţiile art. 374/1 text de lege aplicabil în prezenta cauză sunt foarte clare şi prevăd o singură condiţie, anume aceea ca legea să recunoască caracterul de titlu executoriu; recunoaşterea de către lege a acestui caracter va avea drept consecinţă punerea în executare fără învestirea cu formulă executorie; în cauza de faţă, titlul executoriu, sentinţa nr. 1671/C/07.12.2010 este o hotărâre pronunţată de judecătorul sindic, hotărâre căreia dispoziţiile legii speciale 85/2006 - art. 12, îi recunoaşte în mod expres acest caracter executoriu; coroborând toate dispoziţiile mai sus invocate urmează să observaţi că titlul executoriu poate fi pus în executare fără învestirea cu formulă executorie astfel că susţinerea contestatoarei este neîntemeiată; susţinerea că astfel de hotărâri nu sunt susceptibile de executare silită este contrazisă chiar de dispoziţiile Legii nr. 85/2006 art. 12 in care se arată „Hotărârile judecătorului sindic sunt definitive si executorii”; în situaţia în care aceste hotărâri sunt executorii în mod evident ele sunt susceptibile de executare silită; deşi se susţine că astfel de hotărâri nu pot fi executate nu se arată temeiul de drept prevăzut în Legea nr. 85/2006 prin care legiuitorul să fi înţeles să restrângă sau să scoată de sub executarea silită anumite hotărâri pronunţate de judecătorul sindic; legiuitorul prin instituirea dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 85/2006 stabileşte caracterul executoriu al tuturor hotărârilor judecătoreşti pronunţate de judecătorul sindic fără a limita în vreun fel aceste hotărâri; de altfel, este bine cunoscut că orice interdicţie trebuie prevăzută în mod expres de către lege; dispoziţiile Legii nr. 85/2006 nu cuprind în mod expres o astfel de interdicţie; având în vedere modul de redactare al dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 85/2006 în cauză este aplicabilă regula de interpretare unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă; această regulă de interpretare ţine seama de faptul că unei formulări generale a textului trebuie sa-i corespundă o aplicare a sa tot generală fără a introduce distincţii pe care legea nu le conţine; contestatoarea face o interpretare restrictivă a textului invocat fără a avea un temei în prevederile Legii nr. 85/2006; raportarea de către contestatoare la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006 pentru a trage concluzia că doar astfel de hotărâri pronunţate în acţiuni de atragere a răspunderii pot fi executate silit nu poate fi primită; este de observat că în cauză sunt aplicabile şi prevederile art. 149 din Legea nr. 85/2006 în conformitate cu care „Dispoziţiile prezentei legi se completează, in măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedura civila, Codului civil, Codului comercial”; se stabileşte ca regulă generală caracterul executoriu al hotărârilor pronunţate de judecătorul sindic şi, deci, posibilitatea ca aceste hotărâri judecătoreşti să fie puse în executare în lipsa unei prevederi exprese de restrângere a unui astfel de caracter, stabilind totodată, aplicabilitatea Codului de procedură civilă fără putinţă de tăgadă astfel de hotărâri judecătoreşti sunt susceptibile de executare silită în condiţiile Codului de procedură civilă; de altfel este de remarcat susţinerea contestatoarei în sensul că: „pentru hotărârile pronunţate in procedura insolvenţei exista dispoziţii speciale prevăzute in legea de punere in aplicare cu excepţia celor pronunţate in temeiul art. 148", dar nu arată în mod expres care sunt acele dispoziţii speciale; trimiterea de către legiuitor în cuprinsul dispoziţiilor art. 149 la completarea prevederilor Legii nr. 85/2006 la dispoziţiile Codului de procedură civilă, în lipsa unor norme speciale de executare prevăzute în mod expres în Legea nr. 85/2006 aplicarea Cărţii a V-a din Codul de procedură civilă reprezintă temeiul juridic pentru punerea în executare a oricărei hotărâri pronunţate de judecătorul sindic; o hotărâre judecătorească nu poate fi lipsită de forţa de constrângere a statului pentru aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor instanţei de judecată în caz contrar hotărârea judecătorească nu şi-ar mai putea produce efectele, într-o astfel de situaţie creditorii fiind la bunul plac al debitorilor obligaţi printr-o hotărâre judecătorească; cererea de încuviinţare a executării silite este formulată de lichidatorii judiciari nu în nume propriu ci în calitatea lor de reprezentanţi legali ai S.C. Termoficare 2000 S.A.; trebuie să se aibă în vedere dispoziţiile Legii nr. 85/2006 care guvernează titlul executoriu; în acest sens art. 5 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 prevede în mod expres că procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 trebuie efectuată cu celeritate; legiuitorul a înţeles că pentru hotărârile pronunţate în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 prin formularea recursului nu se poate suspenda executarea unei hotărâri; în motivarea cererii de suspendare sunt invocate apărări de fond împotriva titlului executoriu, apărări care nu pot fi formulate pe calea contestaţiei la executare; nu există o dorinţă proprie a lichidatorilor de a pune în executare cât mai repede hotărârea ci există o obligaţie legală a lichidatorilor cu privire la îndeplinirea atribuţiilor ce le revin în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 85/2006; nu în ultimul rând instanţa pentru a se pronunţa pe cererea de suspendare va trebuie să analizeze fie doar şi la nivelul aparenţei motivele invocate pe calea contestaţiei la executare, motive care sunt vădit nefondate.

S-a precizat şi că, intimatele nu sunt de acord cu evaluarea făcută de contestatoare şi anume suma de 131.996 lei; valoarea bunurilor supuse executării este de 111.453.911,42 lei; în conformitate cu art. 723/1 alin. 2 din C.proc.civ. raportat la art. 403 din acelaşi cod, cuantumul cauţiunii ce urmează a fi stabilit este de până la 20% din valoarea obiectului cererii respectiv suma de 22.290.782,28 lei.

În drept, au fost invocate disp. Lg. 85/2006, Codul de procedură civilă.

Anexat întâmpinării s-a depus un set de înscrisuri (filele 89-110), iar la termenul de judecată din data de 18.01.2012 s-au admis cererile de probatorii formulate de părţi, sens în care s-a administrat proba cu înscrisuri.

La termenul de judecată din 22.02.2012 s-au formulat concluzii asupra excepţiei inadmisibilităţii şi fondului cauzei.

Raportat la dispoziţiile art. 137 din C.proc.civ. instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei.

Se apreciază, raportat la motivele invocate în cadrul contestaţiei la executare, chiar dacă apărătorul petentei a arătat că nu s-a atacat în nici un mod titlul executoriu, că excepţia inadmisibilităţii este întemeiată.

O acţiune este inadmisibilă în situaţia în care legiuitorul a stabilit o altă cale de exercitare a accesului la justiţie şi de realizare a dreptului sau interesului.

Conform prevederilor art. 399, alin. 3 din C.proc.civ.: „(3) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.”.

Astfel, susţinerile contestatoarei privind nelegalitatea titlului executoriu („hotărârea reţine că pârâta în cauză este debitoarea S.C. T 2000 S.A., reclamanţi sunt lichidatorii, iar acum s-a dispus executarea silită în favoarea pârâtului care a pierdut procesul”) nu sunt admisibile în cadrul unei contestaţii la executare promovată de un terţ.

Este adevărat că, petenta de astăzi nu a fost parte în litigiul anterior (în care s-a pronunţat titlul executoriu), însă această situaţie nu o îndreptăţeşte să invoce nelegalitatea unei hotărâri judecătoreşti în cadrul unei contestaţii la executare.

Aceasta fiind terţ, raportat la titlul pus în executare, poate invoca în contestaţia la executare un drept/interes ce i-ar fi vătămat prin actele efectuate de executorul judecătoresc la solicitarea creditoarei.

Nu îi este opozabilă hotărârea judecătorească, însă nici nu o poate ignora.

Pentru aceste motive se va admite excepţia inadmisibilităţii în ceea ce priveşte contestaţia la titlu.

În privinţa fondului cauzei se constată, raportat la proba administrată, că acţiunea contestatoarei este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Din dosarul de executare silită, înaintat de executor, se reţine că, între intimate (cât şi alte părţi) a existat un litigiu anterior, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 1671/C/07.12.2010 de către Tribunalul Comercial Argeş, în dosarul cu nr. 1115/1259/2010 (filele 37-42).

Prin această hotărâre s-a dispus constatarea nulităţii absolute a celor 6 protocoale de predare – primire şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii acestor protocoale şi, în consecinţă, obligarea pârâţilor Consiliul Local al Municipiului Piteşti şi Municipiul Piteşti, prin Primar, să restituie toate bunurile pârâtului - debitor S.C. T 2000 S.A.

În consecinţă, intimatele S.C.P. P I.P.U.R.L. şi S.C.P. T A I.P.U.R.L., în calitate de lichidatori ai S.C. T 2000 S.A., au formulat cerere de executare silită directă, către executorul judecătoresc N A G, prin care au solicitat predarea silită a tuturor bunurilor mobile şi imobile proprietatea S.C. T 2000 S.A. astfel cum au fost identificate prin cele 6 protocoale de predare – primire, bunuri identificate prin număr inventar, cod clasificare şi denumire (filele 34-36).

Astfel, nu a fost formulată cererea de declanşare a executării silite de către lichidatori în nume propriu, ci în calitate de reprezentanţi ai S.C. T 2000 S.A., susţinerea contrară din contestaţia la executare fiind în mod vădit nesinceră.

Ulterior, executorul judecătoresc a solicitat instanţei (Judecătoria Piteşti), încuviinţarea executării silite, cerere ce a fost admisă prin încheierea din 27.06.2011, pronunţată în dosarul nr. 12282/280/2011 (fila 67).

În consecinţă, executorul a emis somaţiile (filele 74-77).

În ceea ce priveşte apărarea petentei cum că, titlul invocat de creditoarea S.C. T 2000 S.A. nu ar fi executoriu, necesitând învestirea cu formulă executorie, se constată că este în mod vădit neîntemeiată.

Conform prevederilor art. 3741 din C.proc.civ.: „Înscrisurile cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formula executorie.”.

Sentinţa invocată de intimatele societăţi a fost pronunţată de către un judecător - sindic în cadrul procedurii instituite de Lg. 85/2006 privind procedura insolvenţei, după cum s-a recunoscut şi de către părţi.

Astfel, în ceea ce o priveşte sunt incidente disp. art. 12, alin. 1 din acest din urmă act normativ, respectiv: „(1) Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.”.

În mod evident, chiar prin aceste prevederi, hotărârilor judecătorului-sindic le este recunoscut caracterul de a fi executorii (titluri executorii), ceea ce face să fie incidente disp. art. 3741 din C.proc.civ. citate mai sus.

Se recunoaşte pentru hotărârile judecătorului-sindic caracterul de titlu executoriu, chiar prin menţiunea cum că „sunt definitive şi executorii”. Nu este necesar a se preciza expres că sunt titluri executorii, ci acest caracter rezultă din menţiunea că sunt executorii.

O formulare identică a fost reluată de legiuitor în disp. art. 7208 din C.proc.civ., respectiv: „Hotărârile date în primă instanţă potrivit prevederilor prezentului capitol sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea.”.

Această interpretare a fost reţinută şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia în interesul legii nr. 38/2007 („Dispoziţiile art. 720^8 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că: Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială, fiind executorii de drept, nu trebuie învestite cu formulă executorie pentru a fi puse în executare.”).

În acest sens sunt şi prevederile art. 374, alin. 1 din C.proc.civ., respectiv: „Hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formula executorie.”.

Hotărârile pronunţate de judecătorul – sindic sunt deja executorii de drept, rezultând că nu este necesar a fi învestite cu formulă executorie.

De asemenea, nu poate fi reţinută susţinerea cum că, ar fi susceptibile de executare în condiţiile impuse de C.proc.civ., numai hotărârile prin care s-a stabilit răspunderea personală a membrilor organelor de conducere, lucru ce ar rezulta din prevederile art. 142, alin. 1 din Lg. 86/2005.

Conform acestor din urmă dispoziţii: „(1) Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului de procedură civilă.”.

În mod evident prin prevederile de mai sus nu se instituie o interdicţie de executare a celorlalte hotărâri pronunţate de judecătorul - sindic, ci doar se precizează că, într-un anume caz (răspunderea personală a membrilor organelor de conducere) hotărârile se execută conform C.proc.civ.

Din această dispoziţie a legii nu se poate concluziona că toate celelalte hotărâri ale judecătorului – sindic nu ar fi susceptibile de executare, ci numai se arată că executarea hotărârilor împotriva membrilor organelor de conducere se face conform C.proc.civ.

Prin dispozitivul sentinţei ce reprezintă titlul executoriu s-a dispus predarea mai multor bunuri către intimata S.C. T 2000 S.A., dispoziţie ce poate fi pusă în executare raportat la prevederile art. 3712, alin. 1 din C.proc.civ., respectiv: „Pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ...”.

Şi în cazul în care s-ar putea analiza dispoziţiile din titlul executoriu, se observă că, susţinerile contestatoarei privind calitatea de creditor şi calitatea procesuală a lichidatorilor, nu sunt întemeiate.

După cum au precizat şi intimatele prin întâmpinare şi rezultă din sentinţa Tribunalului Comercial Argeş, titlul executoriu a fost emis în urma solicitării efectuate de lichidatori în baza art. 46, alin. 1 din Lg. 85/2006 („(1) În afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.”).

În mod evident în situaţia în care debitorul, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, efectuează acte, operaţiuni şi plăţi, fără a fi autorizate de judecătorul – sindic sau să se înscrie în cele prevăzute în art. 49 din Lg. 85/2006, este necesară sesizarea instanţei şi anularea lor, ceea ce lichidatorii au şi realizat.

În ceea ce priveşte posibilitatea formulării acţiunii se reţin şi prevederile art. 25, alin. 1, lit. c din Lg. 85/2006, respectiv: „Principalele atribuţii ale lichidatorului, în cadrul prezentei legi, sunt: ... c) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;”.

În mod evident, creditor, în urma admiterii cererii lichidatorilor şi în ceea ce priveşte restituirea bunurilor, nu poate fi decât debitorul aflat în procedura insolvenţei în posesia căruia se vor întoarce acestea, iar sentinţa Tribunalului Comercial Argeş precizează în mod clar acest lucru, respectiv s-a dispus să se restituie toate bunurile pârâtului - debitor S.C. T 2000 S.A., iar nu către petenţii - lichidatori.

De asemenea, se observă că, dispozitivul sentinţei este în mod evident clar şi poate fi pus în executare.

Nu era necesar ca instanţa să menţioneze în dispozitiv toate bunurile ce ar trebui restituie intimatei S.C. T 2000 S.A. (în fapt sute de bunuri), ci prin trimiterea la cele şase protocoale de predare – primire se pot identifica cu uşurinţă acestea.

Mai mult decât atât, în considerentele sentinţei sunt specificat aceste protocoale, respectiv: „protocolul de predare-primire a bunurilor aferente Centralei Electrice de Termoficare Piteşti – Găvana - protocolul de predare-primire a bunurilor aferente Centralei Electrice de Termoficare Piteşti – Sud I - protocolul de predare-primire a bunurilor aferente reţelei de transport şi distribuţie energie termică - protocolul de predare-primire a bunurilor aferente sediului administrativ - protocolul de predare-primire a bunurilor trecute la obiecte de inventar - protocolul de predare-primire a terenurilor aferente centralei electrice de termoficare Piteşti – Sud I, centrale electrice de termoficare Piteşti Sud II şi Centralei Electrice de termoficare Piteşti Găvana.”; „În fine, la datele de 15.07.2009, 17.07.2009, 22.07.2009, 22.07.2009, 31.07.2009 şi 18.08.2009 se încheie între pârâţii S.C. T 2000 SA şi C L al M P 6 protocoale de predare-primire a bunurilor preluate potrivit HG nr.104/2002, aşa cum au fost defalcate prin HCL nr.82/2009.”.

Astfel, prin anularea acestor protocoale şi obligarea şi a intimatului Mun. Piteşti să restituie bunurile menţionate în ele în mod cert se poate executa titlul executoriu.

Aceste şase protocoale au fost depuse de lichidatori atât în prezenta cauză (cât şi de către contestatoare), cât şi anexate titlului executoriu în cadrul dosarului de executare, putându-se cu uşurinţă identifica bunurile şi executa sentinţa Tribunalului Comercial Argeş.

Bunurile sunt identificate în protocoale prin: nr. inventar, denumire, dată P.I.F., cod, marcă şi gestionar, iar terenurile prin cărţi funciare.

Numai în cazul în care executorul judecătoresc îşi va depăşi atribuţiile şi va executa şi bunuri ce nu sunt menţionate în cele şase protocoale de predare – primire, petenta va putea contesta aceste acţiuni.

De asemenea, nu se poate reţine susţinerea cum că, prin executarea silită se urmăresc silit bunuri aparţinând domeniului public, bunuri ce sunt insesizabile.

Din titlul executoriu nu rezultă că, s-ar fi dispus de către instanţă în privinţa dreptului de proprietate asupra vreunuia dintre bunurile în litigiu.

Instanţa a hotărât numai anularea a şase protocoale de predare – primire şi restituirea bunurilor menţionate în aceste acte către pârâtul – debitor de la acea dată S.C. T 2000 S.A.

Simpla revenire a bunurilor în posesia intimatei S.C. T 2000 S.A. nu echivalează cu o ieşire a acestora din domeniul public sau o înstrăinare.

În urma executării silite, lichidatorii au obligaţia să analizeze care dintre bunuri sunt proprietatea debitorului insolvabil şi care aparţin altor persoane, cu vânzarea numai a primelor dintre acestea („Art. 25 Principalele atribuţii ale lichidatorului, în cadrul prezentei legi, sunt: ... i) vânzarea bunurilor din averea debitorului, în conformitate cu prevederile prezentei legi;”).

În cazul în care lichidatorii îşi vor depăşi atribuţiile, respectiv vor vinde şi bunuri ce ar aparţine domeniului public, titularul acestui drept va putea sesiza judecătorul – sindic în vederea luării măsurilor necesare, conform disp. art. 11, alin. 1, lit. i din Lg. 85/2006 („Art. 11 (1) Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: ... i) judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator;”).

În acest moment se va analiza existenţa dreptului de proprietate publică şi întinderea acestuia, cu obligaţia pentru titularul său de a-l proba.

În ceea ce priveşte dreptul de concesiune invocat de contestatoare se reţine că, acesta nu poate fi opus intimatei S.C. T 2000 S.A. atât timp cât a fost constituit ulterior intrării în insolvenţă a acesteia şi numai în urma transferului nelegal al bunurilor prin cele şase protocoale, acte juridice care în prezent sunt anulate.

Dreptul de folosinţă al S.C. T 2000 S.A. este preferabil celui al petentei, chiar raportat la modul în care s-a constituit acesta din urmă. Dacă nu s-ar fi încheiat în mod nelegal cele şase protocoale de predare – primire, nu s-ar fi putut transmite nici un drept de către Mun. Piteşti asupra bunurilor către petenta de astăzi.

De asemenea, posibilele consecinţe negative asupra furnizării serviciilor către unităţile şi locuinţele din mun. Piteşti nu fac ca executarea silită promovată să fie netemeinică sau nelegală.

Nu este posibil a se reţine o astfel de motivare în refuzul de executare al unei hotărâri judecătoreşti, atât timp cât chiar Mun. Piteşti a fost parte în litigiul anterior şi putea să invoce astfel de apărări.

Se observă şi că, aceste apărări sunt susţinute de către contestatoare care este numai un prestator al serviciilor, iar nu de către beneficiar.

Mai mult, nu se poate impune creditorilor S.C. T 2000 S.A. să îşi vadă întârziată sau refuzată realizarea creanţelor, pentru ca Mun. Piteşti să beneficieze în continuare de serviciile de furnizare a apei calde şi energie termică.

Această situaţie putea fi evitată printr-o administrare bună a S.C. T 2000 S.A. ce ar fi evitat intrarea în insolvenţă (faliment) şi/sau alegerea unui mai bun prestator de servicii de către Mun. Piteşti.

Pentru aceste motive, în baza prevederilor legale citate, se va respinge în totalitate contestaţia la executare.

Observând soluţia de mai sus, se constată că cererea de suspendare a executării silite este neîntemeiată; chiar s-a reţinut netemeinicia contestaţiei, neimpunându-se suspendarea executării silite.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la titlu.

Respinge în totalitate contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. T C C S.A., cu sediul în mun. Piteşti, C B, bl. , mezanin, jud. Argeş, în contradictoriu cu intimaţii: S.C.P.  I.P.U.R.L., cu sediul în mun. Piteşti, str. A C, nr. , corp , jud. Argeş; S.C.P. T A I.P.U.R.L., cu sediul în mun. C, str. N V, nr. , jud. Argeş; M P, prin primar, cu sediul în mun. Piteşti, str. V, nr. 24, jud. Argeş; S.C. T 2000 S.A., cu sediul în mun. Piteşti, C B, bl. , mezanin, jud. Argeş.

Respinge cererea de suspendare a executării silite.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 29 Februarie 2012.

Preşedinte,

M S

Grefier,

L M

S.M. 29 Martie 2012 --- 7 ex.

Domenii speta

Spete similare