Pretentii asigurare locuinta parte

SENTINTA CIVILA nr. 2019

-pretentii asigurare locuinta parte-

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ sub numărul XXXX/103/XXXX din data de 25.04.2012, reclamantul XX a chemat în judecată pe pârâta Societatea de Asigurare – Reasigurare Astra Asigurări SA, solicitând instanţei obligarea acesteia la plata sumei de 127492 lei, compusă din sumele de 87492 lei, echivalentul a 20000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale, respectiv 40000 lei, cu titlu de daune morale.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 26.03.2012, s-a produs un incendiu la casa proprietatea sa. În urma incendiului au ars parţial casa, precum şi o bucătărie aflată în aceeaşi curte, în care locuieşte mama sa – XX

Întrucât imobilul era asigurat la societatea pârâtă, reclamantul a formulat cerere de despăgubire, care a fost respinsă în virtutea dispoziţiilor art. 6.13 lit. a2 din Condiţiile Generale privind asigurarea locuinţei.

Întrucât refuzul pârâtei de a achita contravaloarea daunelor i-a provocat un stres suplimentar, a concluzionat reclamantul că acţiunea este fondată.

În dovedirea cererii, s-au ataşat înscrisuri.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 998 – 999 Cod civil.

Pârâta a formulat întâmpinare, la data de 11.05.2012, prin care a invocat excepţiile netimbrării şi prematurităţii, având în vedere că reclamantul a nesocotit prevederile art. 7201 Cod de procedură civilă.

Relativ la fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

A susţinut, în esenţă că evenimentul produs nu este risc asigurat, potrivit condiţiilor generale ale contractului de asigurare, asumate de reclamant prin semnarea poliţei. În plus, asiguratul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a oferi asiguratorului, la cererea acestuia, informaţii reale şi complete cu privire la bunul asigurat.

De asemenea, există un dubiu cu privire la imobilul asigurat, din moment ce în aceeaşi curte există două imobile: unul în curs de construcţie şi o bucătărie de vară în care locuieşte mama reclamantului, de la care a pornit incendiul.

A adăugat că daunele morale nu pot fi acordate, faţă de prevederile art. 6.2 lit. a din condiţiile generale ale convenţiei.

În drept, a indicat dispoziţiile art. 115 Cod de procedură civilă.

A anexat înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. 96/COM/15.06.2012, Tribunalul Neamţ a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la data de 23.08.2012.

Prin încheierea din data de 23.10.2012, instanţa a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant şi a dispus scutirea acestuia de la plata sumei de 4160 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru ( fila 19 ).

Prin încheierea din data de 30.10.2012, instanţa a respins, ca neîntemeiate, excepţiile invocate de către pârâtă, prin întâmpinare ( fila 29 ).

Au fost administrate probele cu înscrisuri şi expertiză tehnică judiciară specialitatea construcţii ( filele 72-78 ).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între reclamant, în calitate de beneficiar, şi pârâtă, în calitate de asigurator, s-a încheiat la data de 27.02.2012, poliţa de asigurare seria PADP nr. NT0149113441166, având ca obiect imobilul construcţie valabilă de la data de 28.02.2012, până la data de 27.02.2013 ( fila 38 ).

Conform procesului-verbal de intervenţie nr. 150/26.03.2012 întocmit de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Petrodava ( fila 56 ), la data de 26.03.2012, s-a produs un incendiu la adresa indicată anterior, unde au ars parţial casa reclamantului şi bucătăria anexă, având ca împrejurare determinantă amplasarea unui burlan neprotejat termic faţă de materiale combustibile.

Trebuie adăugat că, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. XXXX/09.09.1993 la Notariatul de Stat Judeţean Neamţ, reclamantul a devenit proprietarul suprafeţei de teren aflate la adresa amintită şi a unei case din lut, compusă din două camere ( filele 54-55 ).

Ulterior, acesta a demarat, fără autorizaţie, construcţia unei case, la circa doi metri de imobilul iniţial, potrivit procesului-verbal nr. 150/26.03.2012.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 1270 alin. 1 Noul Cod civil, care consacră  principiul  obligativităţii contractelor, convenţia valabil încheiată are putere de lege între părţile contractante.

În al doilea rând, în conformitate cu dispoziţiile art. 1350 alin. 1 şi 2 din acelaşi act normativ „Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii”.

În atare context, pârâta nedovedind vreo cauză exoneratoare, în condiţiile art. 1351 – 1356 din Noul Cod civil, instanţa concluzionează în sensul reţinerii răspunderii civile contractuale a acesteia,  fiind întrunite cumulativ următoarele condiţii:

1. existenţa unui prejudiciu, respectiv suma de  12941 lei, cu titlu de daune materiale. Astfel, potrivit raportului de expertiză, întocmit în cauză, valoarea lucrărilor afectate de incendiu la casa nouă, aflată în construcţie la data producerii evenimentului, cu regim de înălţime P+M, este de 25882 lei, iar valoarea casei vechi ( bucătărie ), demolată la data efectuării lucrării de specialitate, a fost de 1625 lei ( filele 72-78 ). Totuşi, nu va fi acordată reclamantului decât jumătate din valoarea avariilor produse casei în construcţie, instanţa reţinând culpa concurentă a părţilor după cum urmează:

În primul rând evenimentul produs este asigurat conform poliţei încheiate ( fila 38 ), fiind inclus în categoria riscurilor suplimentare în cuprinsul actului juridic. Apărarea încercată de pârâtă, potrivit căreia riscul produs nu ar fi asigurat, în virtutea condiţiilor generale ale convenţiei, nu poate fi primită, întrucât condiţiile generale nu au fost asumate de către reclamant, prin semnare; în plus pârâta nu a dovedit faptul că ar fi adus la cunoştinţa cocontractantului conţinutul acestui act adiacent. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că reclamantul şi-a însuşit conţinutul condiţiilor generale doar prin semnarea poliţei, acest din urmă înscris face trimitere în mod expres la condiţiile generale numai în ceea ce priveşte plata de către asigurat a primei de asigurare, nu şi la situaţiile exoneratoare de răspundere a pârâtei. Nici apărarea potrivit cu care nu este cert ce imobil a fost asigurat ( faţă de existenţa în aceeaşi curte a două construcţii, deopotrivă proprietatea reclamantului ), nu are un fundament viabil. Conform poliţei, suma asigurată pentru clădire este de 20000 euro, iar din conţinutul raportului de expertiză reiese că bucătăria de vară avea o valoarea de 1625 lei, cu o vechime de peste 90 de ani. Or, în raport de atare stare de fapt, este lipsit de logică a aprecia că reclamantul a intenţionat să-şi asigure un bun cu o valoarea de 1625 lei, pentru o sumă de 20000 euro. În ultimă analiză se cuvine a adăuga că opţiunea de a admite capătul de cerere pentru jumătate din suma reprezentând avarii ale bunului asigurat, este determinată de omisiunea reclamantului de a-şi îndeplini obligaţia statuată de prevederile art. 2216 alin. din Codul civil ( Legea nr. 287/2009 ). Conform acestui text legal, „Asiguratul este obligat să întreţină bunul asigurat în condiţii corespunzătoare, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat”. Or, după cum rezultă din actele dosarului, reclamantul a nesocotit această îndatorire legală. Astfel, acesta a edificat construcţia nouă la o distanţă de circa doi metri de bucătăria de vară de la care a pornit incendiul şi fără a fi obţinut în prealabil autorizaţie de construcţie. Mai mult decât atât, reclamantul nu a întreţinut imobilul vechi în condiţii corespunzătoare prevenirii incendiului, din moment ce evenimentul a fost determinat în mod esenţial de amplasarea unui burlan fără a fi protejat termic faţă de materiale combustibile, potrivit procesului – verbal nr. 150/26.03.2012 întocmit de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Petrodava ( fila 56 ).

În ceea ce priveşte prejudiciul moral, al cărui cuantum a fost evaluat şi solicitat de reclamant pentru suma de 40000 lei, acesta nu va fi acordat, nefiind probat de către reclamant, în condiţiile art. 1169 Cod civil din 1864.

2. existenţa faptei ilicite, constând în omisiunea îndeplinirii obligaţiei de plată a contravalorii avariilor bunului asigurat, de către pârâtă;

3. existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu;

4. existenţa vinovăţiei celui care a săvârşit fapta, respectiv a pârâtei ( prezumată în materia analizată ), cu menţiunea divizării egale a culpei între părţile litigante, potrivit aprecierilor evidenţiate în cele ce preced, cu respectarea dispoziţiilor art. 1371 Cod civil ( Legea nr. 287/2009 ).

În raport de principiul disponibilităţii şi al dispoziţiilor art. 274 alin. 1 şi art. 276 Cod de procedură civilă, urmează a fi obligată pârâta, proporţional cu admiterea acţiunii, la plata sumei de 753,35 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată, sumă compusă din valoarea onorariului de expert ( 702,10 lei – fila 66 ), a timbrului judiciar – 5 lei şi a onorariului de avocat, conform chitanţei nr. XXXX/XX.XX.XXXX ( fila 88 ), de asemenea, proporţional cu admiterea acţiunii.

În virtutea dispoziţiilor art. 18 din OUG nr. 51/2008, va fi obligată pârâtă, să achite Statului Român, proporţional cu admiterea acţiunii, suma de 422,24 lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, de la plata căreia a fost scutit reclamantul prin încheierea din data de 23.10.2012 – Camera de Consiliu ( fila 19 ).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite, în parte, acţiunea formulată de reclamantul XX în contradictoriu cu pârâta Societatea de Asigurare – Reasigurare Astra Asigurări SA.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 12941 lei, cu titlu de daune materiale.

Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind daunele morale.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 753,35 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Obligă pârâta să achite Statului Român suma de 422,24 lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, de la plata căreia a fost scutit reclamantul prin încheierea din data de 23.10.2012 – Camera de Consiliu.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23.04.2013.

PREŞEDINTE 

Domenii speta

Spete similare