Revendicare- servitute de trecere- desfiinţare construcţii -

Dosar nr. 12313/302/2007

JUDECATORIA SECTORULUI 5 BUCURESTI – SECTIA a II-a CIVILA

Sentinta civila nr. 982

Sedinta publica de la 30.01.2009

Instanta constituita din:

PRESEDINTE – IONUT NICULESCU

GREFIER – FLORINA GHEORGHE

Pe rol solutionarea cererii formulate de reclamantele – parate P E, BA, P F, DG si E C, in contradictoriu cu paratul – reclamant  D I si paratii TV, E E, A Dsi A L, avand ca obiect revendicare imobiliara, precum si a cererii reconventionale formulate de paratul – reclamant D I, in contradictoriu cu reclamantele – parate P E, B A, PF, D G si E C, avand ca obiect servitute de trecere.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la data de 23.01.2009, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentinţă; la acel termen, instanţa,  având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea partilor de a depune concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de 30.01.2009, când a hotărât următoarele:

INSTANTA

Prin cererea formulata la data de 12.12.2007 si inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti sub nr. 12313/302/2007, reclamantele PE, B A, PF, D G si E C au solicitat obligarea paratului TVsa demoleze pe cheltuiala sa contructia edificata ilegal pe terenul lor, sub sanctiunea platii unor daune cominatorii de 300 RON pentru fiecare zi de intarziere, de la data pronuntarii sentintei si pana la indeplinirea obligatiei, obligarea paratului E Esa demoleze pe cheltuiala sa contructia si gardul edificate ilegal, sub sanctiunea platii unor daune cominatorii de 300 RON pentru fiecare zi de intarziere, de la data pronuntarii sentintei si pana la indeplinirea obligatiei, obligarea paratului D I la ridicarea si mutarea gardului cu respectarea limitei proprietatii reclamantelor, sub sanctiunea platii unor daune cominatorii de 150 RON pentru fiecare zi de intarziere, pana la indeplinirea obligatiei, obligarea acestor trei parati sa le lase in deplina proprietate si posesie terenul situat in Bucuresti, str. S, sector 5, in suprafata de 180 mp, precum si obligarea paratilor la plata in solidar a sumei de 2.160 Euro, echivalent in lei, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta asupra terenului, de la data introducerii cererii si pana la eliberarea efectiva a terenului.

In motivarea cererii, se arata ca terenul situat in Bucuresti, str. S. , in suprafata totala de  180 mp a apartinut autorilor reclamantelor, P S si P I, conform actului de vanzare – cumparare autentificat sub nr. 22729/24.05.1047 de catre T I S Nt, fiind expropriat prin Decretul nr. 407/1985, ikar constructia existenta demolata.

Mai arata reclamantele ca, prin Dispozitia nr. 576/04.10.2002 a Primarului Mujnicipiului Bucuresti, rectificata prin Dispozitia nr. 3041/31.05.2004, le-a fost restituit in natura terenul, iar dupa efectuarea masuratorilor cadastrale s-a constatat ca doar un teren de 112 mp era liber, restul fiind ocupat de constructiile vecine.

In dovedirea cererii, solicita administrarea probei cu acte, martori, interogatoriul paratilor si expertiza tehnica.

In drept, isi intemeiaza cererea pe dispozitiile art. 480, 494 si 498 C. civ.

La 06.02.2008, paratul D I formuleaza intampinare si cerfere reconventionala ( fila nr. 63 ), solicitand respingerea cererii principale si instituirea unei servituti de trecere pe terenul reclamantelor, pana la calea publica.

In motivarea cererii, se arata ca este proprietarul imobilului situat in Bucuresti, Str. S… ce este infundat din motive independente de vointa sa, iar singura iesire la calea publica se poate crea numai trecand pe terenul vecin, proprietatea reclamantelor.

Mai arata paratul ca nu ocupa nicio suprafata de terenul reclamantelor.

In dovedirea cererii, solicita administrarea probei cu acte, martori, interogatoriul reclamantelor si expertiza tehnica

In drept, isi intemeiaza cererea pe dispozitiile art. 115 si urm. C. proc. civ. art. 616 – 619 C. civ.

La 21.02.2008, paratul E E V formuleaza intampinare ( fila nr. 80 ), invocand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, aratand, in esenta, ca nu are calitatea de proprietar al imobilului situat in Bucuresti, str. S.

In drept, isi intemeiaza cererea pe dispozitiile art.109 – 115 si art. 274 C. proc. civ.

La termenul din 22.02.2008, reclamantele formuleaza o cerere precizatoare (fila nr. 84), solicitand citarea in calitate de parati a numitilor A L si A D.

Totodata, la 25.03.2008, depun la dosar intampinare la cererea reconventionala ( fila nr. 109 ), solicitand respingerea acesteia, aratand ca terenul paratului – reclamant D I nu este loc infundat.

In drept, isi intemeiaza cererea pe dispozitiile art.115 si urm. C. proc. civ.

La termenul din 25.04.2008, paratii A L si A D formuleaza la randul lor intampinare ( fila nr. 123 ), invocand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, aratand ca au cumparat imobilul situat in Bucuresti, str. S… si ca nu au modificat hotarele acestuia.

In  dovedirea cererii, solicita administrarea probei cu inscrisuri.

Prin Incheierea de la 31.10.2008 ( fila nr. 251 ), instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului E E, respingand totodata exceptia invocata de paratii A L si A D.

Analizand actele dosarului, instanta constata ca prin contractul de vanzare – cumparare autentificat sub nr. 22729/24.05.1047 de catre T I S N ( fila nr. 8 ), I P M. S  si PM. Sau dobandit dreptul de proprietate  asupra terenului loc de casa, in suprafata de 180 mp situat in Bucuresti, C Sub T V, str. T, fara numar.

In urma decesului celor doi proprietari, prin certificatul de mostenitor nr. 983/08.09.1985, eliberat de fostul N de SLS 5 B ( fila nr. 13 ), a fost recunoscuta calitatea de mostenitor in persoana reclamantelor B A si P E, precum si a numitului P C, toti copii ai defunctilor.

Prin certificatul de mostenitor nr. 1/16.01.2001, eliberat de BNP C B de pe urma defunctului P C, au ramas ca mostenitoare reclamantele P F si D G, iar reclamanta E C a renuntat la succesiune.

Prin Dispozitia nr. 576/04.10.2002 a P M Bi, modificata prin Dispozitia nr. 3014/31.05.2004  ( fila nr. 6 ), reclamantelor le-a fost restituit in natura terenul in suprafata de 180 mp situat in Bucuresti, str. S…

Prin sentinta civila nr. 5706/27.11.2003 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti ( fila nr. 65 ), s-a constatat ca paratul – reclamant D I, impreuna cu sotia sa, D F, a dobandit dcreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului situat in Bucuresti, str. S…, sector 5 si prin accesiune asupra constructiilor edificate pe acesta.

Prin contractul de vanzare – cumparare autentificat sub nr. 2163/10.12.2003 de catre BNP F N ( fila nr. 126 ), paratii A L si A D au dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, str. S sector 5, compus din teren in suprafata de 225,09 mp si constructie cu destinatie de locuinta.

Prin contractul de vanzare – cumparare autentificat sub nr. 4830/19.09.2005 de catre BNP N ( fila nr. 157 ), paratul T V a dobadit dreptul de proprietate asupra unui teren in suprafata de 144 mp situat in Bucuresti, str. S, sector 5, iar prin actul de alipire autentificat sub nr. 6256/28.11.2005 ( fila nr. 154 ), paratul a decis alipirea acestui teren cu cel in suprafata de 144 mp, situat la nr. 7 si care a facut obiectul contractului de vanzare – cumparare autentificat sub nr. 4830/19.09.2005 de catre acelasi birou notarial.

Prin cererea de chemare in judecata, reclamantele solicita obligarea paratilor, proprietari ai terenurilor vecine, sa elibereze suprafetele ocupate din  terenul de la nr. 5A, astfel incat acesta sa revina la suprafata de 180 mp, prevazuta in contractul de vanzare – cumparare autentificat sub nr. 22729/24.05.1047 de catre T I SN ( fila nr. 8 ).

Prin raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit de expertul F L  ( filele nr. 208 – 227 ), completat cu raspunsul la obiectiunile formulate de parti ( filele nr. 254 – 258 ), au fost stabilite doua suprafete de suprapunere cu imobilele de la nr. 7 – 9, detinut de paratul TV ( 54 mp, intre punctele 12 – P4 – P5 – 11 ) si nr. 3D, proprietatea paratilor A L si AD ( 21 mp, intre punctele P2 – 7 – 8 – P3 ).

Pentru inceput, observand concluziile expertului desemnat, in sensul ca paratul – reclamant  D I nu a ocupat nicio suprafata din terenul reclamantelor, imobilul uzucapat de acesta ( punctele 21 – P7 – P8 – P9 ), neavand nici macar hotar comun cu cel de la nr. 5A, va respinge ca neintemeiata cererea de revendicare formulata in contradictoriu cu acest parat.

Totodata, va respinge si cererea privind obligarea paratului – reclamant la ridicarea si mutarea gardului, intrucat, chiar daca, in fapt, acesta ocupa o suprafata mai mare de teren decat cea la care se refera sentinta civila nr. 5706/27.11.2003 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti ( fila nr. 65 ), cuprinsa intre punctele 21 – 24 – 12 – 6 din expertiza, nu incalca hotarul proprietatii reclamantului, astfel incat nu exista o a treia suprafata de suprapunere.

In ceea ce priveste cererea reconventionala, avand ca obiect instituirea unei servituti de trecere, instanta retine ca, prin raspunsul la obiectiuni ( fila nr. 254 ), expertul precizeaza ca singura cale de acces la imobilul nr. .. este fosta alee I S, cale publica, avand o latime de 1,65 m si care poate fi deblocata.

Or, in acceptiunea art. 616 C. civ. prin loc infundat se intelege acel teren care este inconjurat de alte diferite proprietati, fara ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant sa aiba vreo alta posibilitate  de iesire la calea publica.

In conditiile in care insa locul are iesire la calea publica pe un drum care, in anumite imprejurari, este impracticabil, dar care poate deveni practicabil cu oarecare cheltuieli, dispozitiile art. 616 C. civ. nu isi mai gasesc aplicare.

Urmeaza ca paratul – reclamant sa procedeze la deblocarea caii de acces reprezentata de fosta Alee S si chiar sa promoveze o actiune separata in justitie impotriva eventualelor persoane care s-ar face vinovate pentru blocarea acestui drum.

Pe cale de consecinta, va respinge ca neintemeiata cererea reconventionala.

In ceea ce priveste cererea de revendicare formulata in contradictoriu cu paratii A, aceasta urmeaza a fi respinsa, pentru urmatoarele considerente.

Astfel, prin sentinta civila nr. 1430/31.03.2003 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti ( fila nr. 182 ), s-a constatat ca numitii S I si S I, autorii reclamantilor din acea cauza, SI, S V, S MG si T M F, au dobandit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra unui teren in suprafata de 223,65 mp situat la nr. 3D de pe str. S.., avand urmatoarele vecinatati: la N str. S… ( 14 m ); la S imobilul de pe str. H….nr. .. si teren viran ( 14 m ); la E imobilul de la nr. 30 si teren viran ( 22,50 m ); la V teren viran si imobilul de la nr. 1A ( 22,50 m ).

Acest teren uzucapat este identificat prin lucrarea cadastrala care a stat la baza deschiderii cartii funciare ( filele nr. 192 – 195 ).

Asa cum s-a aratat anterior, prin contractul de vanzare – cumparare autentificat sub nr. 2163/10.12.2003 de catre BNP F N ( fila nr. 126 ), numitii S I, S V, S M G si T M F au transmis dreptul de proprietate asupra imobilului de la nr. 3D paratilor A L si A D.

Comparand datele cuprinse in lucrarea cadastrala ( fila nr. 194 ) si in expertiza intocmita de expertul F L, rezulta ca terenul ocupat in prezent de paratii A corespunde ca forma si dimensiuni cu cel la care se refera sentinta civila nr. 1430/31.03.2003 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, avand o deschidere la strada de 14,28 mp si un hotar de 12,22 m cu imobilul reclamantelor.

Pe de alta parte, prin intampinare, paratii au precizat ca nu au modificat hotarele terenului pe care l-au dobandit prin vanzare – cumparare.

In aceste conditii, instanta apreciaza ca in favoarea dobanditorilor terenului opereaza efectul paralizant pentru actiunea in revendicare al uzucapiunii de 30 de ani, posesia utila exercitata de S I si S Iconducand la dobandirea dreptului de proprietate, ce astfel a putut astfel fi transmis in limitele recunoscute printr-o hotarare judecatoreasca.

Este adevarat ca s-ar putea sustine faptul ca sentinta de uzucapiune nu ar fi opozabila reclamantelor, intrucat nu au fost parti in dosarul nr. 1096/2003 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.

Numai ca respectiva hotarare judecatoreasca, pe langa faptul ca, fiind rezultatul unei cercetari judecatoresti amanuntite, reprezinta o solida proba privind existenta posesiei utile in tot termenul defipt de art. 1890 C. civ. aceasta se coroboreaza si cu alte mijloace de proba, anume planul de situatie cuprins in documentatia cadastrala ( fila nr. 195 ) si expertiza intocmita in prezenta cauza.

Astfel, rezulta fara echivoc faptul ca terenul uzucapat de la nr. 3D, a intrat in proprietatea paratilor A L si A D, ca urmare a incheierii contractului de vanzare – cumparare cu succesorii numitilor S I si S I.

Este, de asemenea, adevarat faptul ca, retinand o suprafata de suprapunere de 21 mp ( a se vedea anexa la raport – fila nr. 224 ), expertul restrange terenul paratilor la 223, 65 mp, cat este prevazut sentinta civila nr. 1430/31.03.2003 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, insa aceasta restrangere s-a facut prin reducerea deschiderii la strada de la 14,28 m la 12,56 m.

Or, dupa cum am aratat, terenul uzucapat de S I si S I avea in partea de nord, la str. S, o latura de 14 m, astfel incat diferenta de suprafata de la 234 mp conform expertizei, la 223,56 mp, cat este indicat in hotararea judecatoreasca,  nu poate fi pusa in mod automat pe seama acapararii unei portiuni din terenul reclamantelor.

Intr-adevar, in absenta unor probe materiale, eventualele diferente de suprafata, identificate prin expertiza, nu pot constitui o dovada sigura in stabilirea hotarului dintre doua proprietati, deoarece consemnarile din titlurile de proprietate si planurile de situatie ce eventual le insotesc au o valoare relativa, cat timp, foarte frecvent in trecut, transmisiunile se realizau fara masuratori, sau, daca aceste se desfasurau totusi, erau executate de nespecialisti si prin metode rudimentare.

Tocmai de aceea, o eventuala diferenta de suprafata in minus la o parcela poate avea valoare probatorie doar in masura in care se coroboreaza si cu alte dovezi administrate in cauza, cum ar putea fi planuri de situatie ( sau evidente cadastrale ) intocmite la data dobandirii terenurilor, depozitiile unor martori in varsta, existenta unor constructii vechi sau a unor copaci, paralelismul laturilor terenului etc.

Pe cale de consecinta, intrucat dimensiunile terenului posedat de S I si S I au fost constatate printr-o hotarare judecatoreasca, va respinge ca neintemeiata cererea de revendicare imobiliara, formulata in contradictoriu cu paratii A L si A D.

In ceea ce priveste cererea impotriva paratului T V, instanta retine ca expertul F L a concluzionat ca zona de suprapunere de 54 mp are drept cauza amplasarea gresita a terenului de la nr. 7 – 9, in raport cu actele de proprietate prezentate ( fila nr. 217 ).

La dosar a fost atasata documentatia cadastrala aferenta acestui imobil ( filele nr. 165 – 173 ), ce cuprinde si planul de situatie din care reculta ca, initial, terenul de la nr. 7 se intindea pana la str. T.

Prezentand situatia actuala a terenurilor invecinate ( fila nr. 223 ), expertul retine pentru nr. 7 – 9 o deschidere la strada S.. de 4,42 m+24,05 m, mai mare decat cea indicata in planul anexat actului de alipire ( fila nr. 156 ). In plus, pana la str. T, a fost identificat un teren care ar apartine ADP.

De asemenea, raspunzand la obiectiunile formulate de parat ( fila nr. 255 ), expertul si-a fundamentat concluzia pe reperele, elementele grafice si numerice ale planurilor topografice, prezentand si coordonatele pe care le-a avut in vedere ( fila nr. 256 ).

In plus, instanta mai retine ca, in cuprinsul contractului de vanzare – cumparare autentificat sub nr. 4830/19.09.2005 de catre BNP N ( fila nr. 157 ), este indicat ca mod de dobandire de catre unul dintre vanzatori a proprietatii asupra cotei indivize de 50% din terenul de la nr. 9 ( invecinat cu imobilul reclamantelor ) incheierea unui inscris sub semnatura privata la nivelul anului 1971.

Or, este cunoscut faptul ca, incepand cu Decretul nr. 22/1950 si pana in prezent, terenurile nu pot fi dobandite decat prin inscris autentic, iar nerespectarea acestei forme cerute ad validitatem, atrage nulitatea absoluta a actului de instrainare.

Asadar, la o comparare a titlurilor prezentate de parti, rezulta ca paratul a dobandit o parte din fostul teren cu nr. 9 de la un neproprietar.

Spre deosebire de situatia paratilor A, tinand seama si de concluziile expertului privind amplasarea gresita a terenului, instanta nu mai poate retine efectul achizitiv al unei eventuale posesii utile, intrucat pe baza probelor existente la dosar nu se pot stabili laturile suprafetei astfel posedate.

Pentru aceste considerente, paratul T V va fi obligat sa lase reclamantelor in deplina proprietate si linistita posesie terenul in suprafata de 54 mp, cuprins intre punctele 12 – P4 – P5 – 11 din raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit de expertul FL.

Fiind insa un constructor de buna – credinta, acesta nu va fi obligat si la demolarea constructiei edificate pe terenul reclamantelor, fiind incidente  regulile privind accesiunea imobiliara artificiala.

Intr-adevar, Codul civil reglementeaza doua cazuri de accesiune imobiliara artificiala, anume  constructia  sau plantatia facuta de proprietar pe terenul sau, insa cu materialele altcuiva si constructia sau plantatia facuta de o persoana, cu materialele sale, insa pe terenul altuia.

Astfel, proprietarul terenului devine si proprietarul constructiei sau al plantatiei, in virtutea principiului superficies solo cedit.

Conform art. 494 C. civ. in cazul in care constructorul este de buna – credinta, in mod obligatoriu proprietarul terenului devine si proprietarul constructiei, fara a putea cere demolarea acesteia sau ridicarea lucrarilor efectuate.

Pe cale de consecinta, va respinge neintemeiat capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratului la demolarea constructiei, sub sanctiunea aplicarii de daune cominatorii.

Intrucat, prin Incheierea de la 31.10.2008 ( fila nr. 251 ), instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului E E, prin prezenta hotarare va respinge cererea formulata in contradictoriu cu acest parat, avand ca obiect revendicarea si obligarea la demolarea constructiei, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Va lua act de renuntarea la judecata capatului din cererea principala avand ca obiect contravaloarea lipsei de folosinta.

Va obliga paratul T V la plata catre reclamantele – parate a sumei de 1.362,71 RON, cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat partial si onorariu de expert, catre reclamanta – parata E C a sumei de 232,65 RON, iar catre reclamantele – parate P E, B A, P F si D G cate 94,66 RON taxa judiciara de timbru.

In fine, in conformitate cu dispozitiile art. 18 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila, va obliga paratul T V la plata catre stat a sumei 551,96 RON, reprezentand contravaloarea ajutorului public judiciar de care au beneficiat reclamantele – parate P E, B A, P F si D G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite în parte cererea precizată, formulată de reclamantele - pârâte PE, B A, P F, D G ŞI E C, în contradictoriu cu pârâtul - reclamant D I, şi pârâţii T V,  E E,  A D, A L

Obligă pârâtul T V să lase reclamantelor în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 54 mp, cuprins între punctele 12-P4-P5-11 din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul F L.

Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la demolarea construcţiei, sub sancţiunea aplicării de daune cominatorii.

Respinge ca neîntemeiată cererea de revendicare şi de obligare la ridicarea gardurilor şi demolarea construcţiei, sub sancţiunea aplicării de daune cominatorii, formulată în contradictoriu cu pârâtul-reclamant D I şi pârâţii A D şi A L.

Respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul E E, având ca obiect revendicarea construcţiei, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Ia act de renunţarea la judecata capătului de cerere având ca obiect contravaloarea lipsei de folosinţă.

Respinge ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant D I, în contradictoriu cu reclamantele-pârâte P E, B A, PF, D G şi E C, având ca obiect servitute de trecere.

Obligă pârâtul T V la plata către reclamantele-pârâte a sumai de 1.362,71 RON,cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat parţial şi onorariu de expert, către reclamanta-pârâta E C a sumei de 232,65 RON, iar către reclamantele-pârâte P E, B A, PFl şi D G câte 94,66 RON taxa judiciară de timbru.

Obligă pârâtul T V la plata către stat a sumei 551,96 ron,reprezentând contravaloarea ajutorului public judiciar de care au beneficiat reclamantele-pârâte P E, B A, P F şi D G.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi  30.01.2009.

 PREŞEDINTE GREFIER

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI  SECŢIA A III-A CIVILĂ

DOSAR NR.  12313/302/2007

DECIZIA CIVILĂ NR. 238 A

Şedinţa publică din data de 23.02.2010

Instanţa constituită din:

Preşedinte: Cristina Vîlceleanu

Judecător: Ionela Ion

Grefier: Daniela Murea

Pe rol se află pronunţarea asupra apelurilor formulate de către apelantele-reclamante D G, B A, E C, P F, P E şi apelantul-pârât T V în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi E E, A L, A D, D F, D M, F N, D F-moştenitorii lui D I împotriva sentinţei civile nr. 982/30.01.2009 pronunţată de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. 12313/302/2007, având ca obiect revendicare imobiliară.

Dezbaterile şi susţinerile orale ale părţilor au avut loc la data de 16.02.2010, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 23.02.2010.

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor de fata:

Prin sentinta civila nr. 982/30.01.2009 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti  a fost admisa in parte cererea precizata formulata de reclamantele-parate D G, B A, E C, PF, P E in contradictoriu cu paratul-reclamant D I si paratii  E E, AL, A D, D F, D M, a fost  obligat paratul T Vsa lase reclamantelor in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de teren de  54 mp, cuprinsa intre punctele 12-P4-P5-11 din raportul de expertiza  tehnica intocmit de expertul F L, a fost respinsa cererea  ca neintemeiata de obligarea a acestui parat la demolarea constructiei sub sanctiunea aplicarii daunelor cominatorii, a fost respinsa ca neintemeiata cererea de revendicare si de obligare la ridicarea gardului si demolarea constructiilor, sub sanctiunea daunelor  cominatorii, in contradictoriu cu paratul-reclamant D I si paratii  AD si A L, a fost respinsa cererea formulata in contradictoriu cu paratul E E ca fiind formulat impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, s-a luat act de renuntarea la judecata capatului de cerere avand ca obiect obligarea la contravaloarea lipsei de folosinta, a fost respinsa cererea reconventionala formulata de paratul-reclamant D I  avand ca obiect servitute de trecere.

Pentru a pronunta acesta sentinta, instanta de fond a retinut ca  din raportul de expertiza a rezultat ca paratul-reclamant  D I nu a ocupat nicio portiune de teren din cel apartinand reclamantelor-parate. In ceea ce priveste cererea reconventionala a acestuia, instanta a retinut ca singura cale de acces la imobilul ce apartine paratului-reclamant este  fosta alee  I S, cale publica, care poate fi deblocata, si intrucat terenul paratului-reclamant nu reprezinta un loc infundat, nu sunt indeplinite conditiile prev. de art. 616 c.civ.

In ceea ce priveste revendicarea formulata in contradictoriu cu paratii A L si A D, instanta a retinut ca acestia au dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 223,65 mp prin cumparare de la S I si I care la randul lor dobanisera dreptul de proprietate prin uzucapiunea de lunga durata in contradictoriu cu alte persoane, prin sentinta civila nr. 1430/31.03.2003 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti. Din raportul de expertiza a rezultat ca acestia stapanesc terenul ce a fost uzucapat de autorii lor, nemodificand hotarele. In aceste conditii, instanta de fond a retinut  in favoarea paratilor efectul paralizant al uzucapiunii  pentru actiunea in revendicare. Chiar daca  acesta nu este opozabila reclamantelor, intrucat hotararea judecatoresca este rezultatul unei cerecetari amanuntite, reprezinta o proba solida pentru existenta posesiei utile in tot termenul  defipit de art. 1890 c.civ., acesta coroborandu-se cu  alte mijloace de proba , anume planul de situatie cuprins in documentatia cadastrala.

In ceea ce priveste cererea formulata in contradictoriu cu paratul T V, instanta a retinut ca  acesta a acaparat o suprafata de teren de 54 mp din terenul reclamantelor, asa cum rezulta din raportul de expertiza. Cu privire la constructie, instanta a constata ca acesta este constructor de buna-credinta, asa incat nu va fi obligat la demolarea constructiei edificate pe terenul reclamantelor.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantele si paratul T V, apeluri ce au fost inregistrate pe rolul Tribunalului Bucuresti- Sectia a III-a Civila, la data de 11.04.2009.

Apelantul-parat nu si-a motivat cererea de apel.

Prin motivele de apel atasate la dosar de catre apelantele-reclamantele D G, B A, E C, P F, acestea au aratat ca in mod eronat instanta a considerat ca paratul TV este constructor de buna credinta. Din acte si expertiza reiese cu claritate faptul ca paratul nu a respectat autorizatia de construire eliberata si a ocupat partial terenul cu constructie.¬

Paratul T Va nu a gresit cu cativa centimetri in masuratori, ci pe langa faptul ca trebuia a respecta distata legala de 2 m fata de proprietate, acesta a intrat cu constructia pe terenul inca 4 m latime; o' "greseala" de 6 metri, nu poate fi calificata in nici un caz "buna creredinţă”. Din modul in care a actionat reiese reaua credinta a constructorului acesta nu a ocupat numai terenul ci si parţial I S domeniu publică.Astfel conform raportului de expertiza efectuata in cauza de expert FL aratul T V a ocupat cu constructia 371 mp, iar suprafata din acte este de 288 mp.

In mod eronat instanta de fond a respins actiunea fata de paratii A D si A L

Instanta de fond, eronat, a considerat ca titlul paratilor Ababi Dinu si Lucica, respectiv sentinta civila nr. 1430/31.03.2003 (constatarea de uzucapiune in contradictoriu cu N V, N G si N F ) le-ar fi opozabila reclamantelor si reprezinta un titlu de proprietate mai bine caracterizat decat titlul autorilor lor - P S şi PI actul de vanzare cumparare autentificat de T I sectia N la nr. 22729 din 24 mai 1947 si transcris sub nr. 14102/1947.

In situatia preluarii abuzive prevazuta de Legea nr. 10/2001, preluarea de la autorii lor catre stat s-a facut fara titlu valabil, dreptul de proprietate nu a iesit niciodata din patrimoniul autorilor lor.

Respingerea revendicarii fata de paratii AD si L motivata de faptul ca acestia le-ar putea opune uzucapiunea de 30 ani este total nelegala, intrucat paratii AD i L nu au invocat niciodata o astfel de aparare, nici prin intampinare nici prin cerere reconventionala. Paratii s-au limitat la a sustine ca nu au modificat limitele proprietatii lor.

Din actele probatorii coroborate cu expertiza reiese ca la data de 21.04.2005 cand li s-a eliberat autorizatia de construire acestia aveau o suprafata de 225 mp (223,65 mp in act de proprietate), iar la expertiza a reiesit ca ocupa 234, mp, o astfel de motivare este nelegala ca si solutia instantei de fond de a respinge actiunea in revendicare si capatul 1 din actiune - eliberarea terenului ocupat nelegal de parati cu: gard de metal cu fundatie de beton suprafata 2,70 mp, casa cu suprafata la sol 8,20 mp si cele in suprafata 9,40 mp, in realitate respingerea capatului de cerere nr. 3 formulat fata de paratii A D si A L nu este motivata in nici un fel de instanta de fond.

Sentinta nr. 1430/31.03.2003 a Judecatoriei Sector 5 este data in contradictoriu cu N V, N G, N F iar martor a fost chiar A L cea care dobandeste ulterior imobilul din str. S sentinta ce nu le este opozabila intrucat niciodata autorii apelantelor-reclamante  nu au fost chemati in judecata pentru constatare uzucapiune.

In fapt, dupa obtinerea hotararii de uzucapiune paratii A au extins limita proprietatii lor catre vest ocupand 20 mp din teren, mai exact dupa emiterea autorizatiei de construire din 21 aprilie 2005.

De asemenea, instanta nu a tinut cont ca acestia nu au respectat autorizatia de construire nr. 1985 din 21.04.2005 in care este specificat, extinderea se face spre strada in aliniament cu constructiile vecine cu retragere de 3.00 m fata de limita stanga si cu 2.00 m fata de limita dreapta de proprietate. "

Ori aceste prevederi legale ale autorizatiei de construire nu au fost indeplinite.

De asemenea in autorizatia din 2005 paratii A figureaza cu teren 225,09 (223,65mp conform act de proprietate) iar la expertiza efectuata in cauza au reiesit 234, mp ceea ce inseamna ca intre 2005 si decembrie 2007 ( data introducerii actiunii) acestia au ocupat diferenta de teren intanzindu-si gardul peste limita proprietatii lor.

Instanta a acordat ceea ce nu s-a cerut atunci cand apreciaza „ca in favoarea paratilor opereaza efectul paralizant pentru actiunea in revendicare al uzucapiunii de 30 ani, posesia utila exercitata de S I şi S I conducand la dobandirea dreptului de proprietate, ce astfel a putut astfel fi transmis in limitele recunoscute printr-o hotarare judecatoreasca."

Pentru o astfel de motivare instanta ar fi trebuit sa fie investita de paratii A D si A L cu cerere reconventionala de constatare uzucapiune fata de reclamante, insa o astfel de cerere nu s-a formulat în cauza.

Instanta nu a luat in calcul ca de la deposedarea autorilor lor de teren (facuta abuziv de statul comunist) nu s-au scurs ani. Din 1985 pana in 2007 nu sunt decat 22 ani si nu peste 30 asa cum eronat sustine instanta care constata din oficiu uzucaparea terenului de către parati.

Posesia exercitata de S I si S I nu este utila comparativ cu dreptul de proprietate al parintilor apelantelor-reclamante,  nu este de buna credinta si in fapt nu a existat aceasta posesie pentru ca S I si Ioana aveau in posesie confonn chitantei de mana din 1952 numai 150mp .

Actiunea a fost introdusa de mandatar E E V, iar mandatul acestuia a fost depasit prin aceea ca in procura a fost imputernicit sa ceara constatare uzucapiune pentru 150 mp si nu pentru 223 mp.

Martori au fost chiar A L si D l, iar la vecinatati s-a consemnat pe latura de vest vecin teren viran si D I, cand in fapt la vest este proprietatea autorilor lor.

Hotararea nu produce efecte juridice se bazeaza pe marturie falsa si depasirea limitei mandatului dat.

De asemenea, din sentinta Judecatoriei Sector 5 nr. 1430/2003 reiese ca S I si I au cumparat in 1952 un teren in suprafata de 150 mp, iar din masuratori au reiesit 223,65 mp.

Diferenta de 73,65 mp pe care au uzucapat-o nu se justifica in conditiile in care autorii lor au dobandit prin act autentit: inca din 1947 terenul de la numarul 5 situat in vecinatatea de vest a proprietatii de la 3D.

Autorii lor au posedat proprietatea pana in anul 1985 cand au fost deposedati abuziv de stat si demolata constructia.

Caracterul abuziv al preluarii catre stat reiese din dispozitia primarului.

Astfel fiind, solutia instantei de a respinge atat revendicarea cat si capatul de cerere formulat in contradictoriu cu paratii A D si L sunt total nelegale si netemeinice, urmand a fi admis apelul si modificata sentinta in sensul obligarii paratilor sa demoleze gardul si constructia amplasate ilegal pe terenul nostru identificat conform raportului de expertiza efectuata in cauza de expert F L si cu respectarea autorizatiei de construire.

Reaua credinta a paratilor reiese din nerespectarea autorizatiei de construire nr.198S/21.04.2005.

In mod gresit s-a respins actiunea fata de paratul D I cand acesta a recunoscut ca a ingradit si foloseste terenul (restul ramas liber de 110 mp ).

Acesta a recunoscut chiar prin cererea reconventionala ca a ingradit terenul proprietatea lor cu gard si porţi de acces si il foloseste pentru cale de acces la strada S, intrucat paratul T i-ar fi inchis iesirea la I S. Paratul a depus la dosar o notificare facuta catre reclamante, in timpul procesului, prin care ii convoca "sa le predea terenul" -acest inscris are valoare de recunoastere a faptului ca foloseste restul de teren ramas liber din proprietatea lor.

Din expertiza efectuata reiese ca proprietatea acestuia nu se suprapune cu proprietatea lor si reaua credinta a acestui parat care a ocupat partial I S extinzandu-si curtea, a inchis in colaborare cu paratul T V accesul Ia I S si foloseste terenul  lor spre a iesi la strada S.

De asemenea din fotografiile depuse de chiar de parâtul D, reiese ca terenul de 110 mp (liber de constructii) este ocupat de nisip si materiale de constructii ce apartin paratilor T V si D I.

In mod eronat instanta a trecut practic la partajarea terenului atunci cand nu s-a pronuntat pe capatul de cerere ultim reprezentand revendicarea terenului in intregul sau de la toti paratii si nu pe parcele asa cum instanta in mod gresit a inteles sa se pronunte. Instanta a modificat practic actiunea introductiva de revendicare: respectiv a inteles ca revendica 54 mp de la T V si 20 mp de la paratii A L si A D. In fapt, paratii prin fapte ilicite au ocupat in colaborare terenul situat in str. S.

Nu au cerut niciodata instantei sa constate ca sunt proprietarii partial ai constructiei edificate pe terenul lor de catre T V insa instanta constata acest lucru in considerentele sentintei fila 5.

In concluzie solicita admiterea apelului, modificarea in parte a sentintei apelate si admiterea in totalitate a actiunii asa cum a fost precizata.

In drept, au invocat disp. art. 282-298 c.p.c.

La data de 05.08.2009 a fost depusa la dosar intampinarea formulata de intimatul-parat D I, prin care a aratata ca motivul de apel formulat in contradictoriu cu el este nefondat, intrucat imobilul ocupat de el nu se afla in zona de litigiu si ca nu deranjeaza imobilul reclamantelor. A aratat ca a ridicat gardul pentru a inchide terenul reclamantelor intrucat pe acesta se depozitau gunoaie de catre diverse persoane  chiar in fata locunintei sale.

In drept, a invocat disp. art. 115 si urm. C.p.c.

La data de 24.11.2009 intimatii-parati A L si D au formulat întampinare prin care au solicitat  respingerea apelului declarat de apelanţii-reclamanţi, ca nefondat şi menţinerea sentinţei nr. 3001/2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, ca fiind temeinică şi legală.

Referitor la motivele 2 şi 3 din apelul declarat sunt nefondate intrucat A L şi A D, au cumpărat imobilul compus din teren in suprafaţă de 225,09 m.p. şi construcţiile aflate pe acesta, prin act autentic - contract de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 2163/10.12.2003, fiind cumpărători de bună credinţă. Actul este valabil, iar actele autorilor lor au fost verificate de un notar public, de o instanţă de judecată, astfel că nu puteau pune la îndoială valabilitatea şi realitatea actelor autorilor lor.

Autorizaţia de construire a fost respectată, iar expertul care a efectuat expertiza topo in cauză nu a luat in considerare actele de proprietate şi a făcut aprecieri numai luând în considerare actele reclamanţilor, ori in acest caz nu li se pare ca raportul de expertiză relevă realitatea datelor de la faţa locului. Nu au incălcat cu nimic proprietatea reclamanţilor.

Faptul că la expertiza efectuată in cauză au reieşit că ocupă o suprafaţă de 234 m.p., nu înseamnă că diferenţa de la 225,09 mp la 234 mp este a reclamanţilor, această diferenţă este ocupată în interiorul curţii, spre o intrare ce a fost drum public şi care a fost ocupată de fiecare din vecini, iar nu din suprafaţa de teren a reclamanţilor, pe care astăzi o revendică.

În fapt P M B prin P G au emis in mod eronat Dispoziţia de restituire în natură a suprafeţei de teren preluată de stat în mod abuziv, deoarece nu a făcut verificări la faţa locului, nu a efectuat măsurători ale imobilului, pentru a restitui ceea ce se poate restitui, adică suprafaţa liberă de teren.

De la cumpărarea imobilului şi până în prezent nu au modificat hotarele imobilului şi nu au încălcat cu nimic proprietatea vreunui vecin.

Pentru aceste considerente, precum şi aşa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, respingerea motivelor 2 şi 3 ale apelului declarat în cauză ca nefondate.

In drept, au invocat disp. art. 115 c.p.c

Ceilalti intimati-parati nu au formulat intampinari.

La termenul din data de 16.02.2010, tribunalul a dispus introducerea in cauza a mostenitorilor intimatului-parat D I, decedat la data de 11.11.2009, potrivit certificatului de deces si  anume D F, D M, F N, D F.

Examinand cu prioritatea exceptia  de netimbarare a apelului declarat de apelantul-parat T V, tribunalul retine urmatoarele:

Prin citatia comunicata la data de 27.11.2009 i s-a adus la cunostinta apelantului-parat ca are obligatia ca pana la data de 16.02.2010 sa achite  taxa de timbru in cuantum de 1389 lei si timbru judiciar de 5 lei, conform dispozitiei instantei.

Intrucat la termenul acordat in acest sens apelantul-parat nu a achitat taxa de timbru, in temeiul disp. art. 20 alin. 2 din Legea 146/1997, va admite exceptia de netimbarare si va anula apelul in consecinta.

Examinand actele si lucrarile dosarului pe apelul declarat de apelantele-reclamante, prin prisma motivelor de apel , tribunalul retine urmatoarele:

In ceea ce priveste primul motiv de apel, tribunalul retine ca acesta este fondat. Astfel, desi din raportul de expertiza efectuat in cauza si din actele dosarului a rezultat ca paratul T V a ocupat o portiune de teren din cel ce reprezinta proprietatea apelantelor-reclamante, iar parte din constructia edificata se afla pe acesta suprafata de teren, in mod gresit instanta a apreciat ca T V este constructor de buna-credinta, asa incat nu poate fi obligat la demolarea acestei parti din cosntructie.

Or, in mod evident, la edificarea cladirii, ocupand o parte din  terenul reclamantelor, paratul T V este constructor de rea-credinta. Acesta situatie de fapt este rezultatul nerespectarii autorizatiei de construire nr. 454S/02.08.2006,  asa cum se arata in raportul de expertiza efectuat in cauza, constructia fiind  amplasata gresit  fata de actele de proprietate si  documentatia cadastrala. Desi paratul avea un drept de proprietate asupra unei suprafete de teren de 288 mp, in fapt, acesta ocupa o suprafata de teren mult mai mare, de 371 mp, din care 54 mp din terenul apartinand apelantelor-reclamante.

Desi, in documentatia cadastrala intocmita pentru imobilul apartinand apelantului-parat T V situat la nr. str. Si, latura de nord a terenului este in suprafata de 24 mp, conform actelor de proprietate, in fapt, acesta latura este mai mare de 28,47 m ( 24,05 m  latura de nord a cladirii edificate + 4,42 m teren in continuarea constructiei si stapanit de apelantul-parat ). De asemenea, potrivit documentatie cadastrale constructia edificata pe teren ar trebui sa aiba o suprafata construita la sol de 117,28 mp, insa,  in fapt,  amprenta cadirii are o suprafata de aproximativ 295 mp( 24,05 X 12,30 = 295,815 mp) , adica cu aproximativ 10 mp mai mult decat are in proprietate apelantul-parat T V. Rezulta cu evidenta ca acesta la ridicarea constructiei a cunoscut ca incalca limitele proprietatii sale, si in consecinta, intrucat acesta este constructor de rea-credinta, se impune obligarea sa la ridicarea partii de constructie edificata pe terenul apelantelor-reclamante, in temeiul disp. art. 494 alin.2 C.civ.

In ceea ce priveste motivul de apel referitor la respingerea cererii de revenidicare formulata in contradictoriu cu paratii A L si D, tribunalul retine ca si acesta este fondat.

Tribunaul retine ca autorii intimatilor-parati A au dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 223,65 prin uzucapiunea de lunga durata, constatata prin sentinta civila nr. 1430/31.03.2003 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, in contradictoriu cu numitii N V, N G si N F ( mostenitorii persoanei de la care au cumparat si autorii reclamantilor terenul in suprafata de 180 mp prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 22729/24.05.1947 de T I- Sectia N.

Din raportul de expertiza intocmit in cauza de fata, a rezultat ca, in fapt, acestia stapanesc o suprafata de teren mai mare (de 234 mp) decat cea rezultata din titlul lor de proprietate si anume 223,65 mp, iar pe o suprafata de teren de 20,30 mp terenul reclamantelor se suprapune cu cel al acestor parati.

Desi autorii paratilor au dobandit prin uzucapiune dreptul de proprietate, hotararea pronuntata nu poate fi opusa reclamantelor, dovedite ca fiind proprietare ale terenului de 20,30 mp ocupat de parati, pentru a se produce efectul paralizant al actiunii in revendicare, cum in mod gresit a retinut instanta de fond,  intrucat acestea nu au fost parti in procesul avand ca obiect uzucapiunea de lunga durata. Nefiind parti in proces, acestea nu au putut formula aparari, care ar fi putut conduce al respingerea actiunii in constatarea uzucapiunii. Prescriptia achizitiva nu poate fi opusa decat  proprietarului, chiar daca printr-o hotarare judecatoresca s-a retinut pe baza probelor administrate in acea cauza dobanirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.  Ulterior, in conditiile in care se constata ca paratul din procesul de uzucapiune nu era proprietarul terenului sau al unei portiuni din teren, dreptul constatat in contradictoriu cu o alta persoana nu ii poate fi opus proprietarului. Chiar daca hotararea judecatoresca, asa cum a retinut instanta de fond, reprezinta procesul unui cercetari judecatoresti amanuntite, si care ar putea reprezenta o proba solida in constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucpiune si in contradictoriu cu proprietarii adevarati ai terenului, totusi paratii A  nu au inteles sa se folosesca in cauza de fata, pentru a paraliza actiunea reclamantilor, de dobandirea dreptului de proprietate in contradictoriu si cu acestia, a efectelor  prescriptiei achizitive, pe cale de exceptie.

Intrucat  acestia nu au inteles sa invoce uzucapiunea in contradictoriu cu reclamantii, instanta de fond nu poate din oficiu sa retina dobandirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate, avand in vedere interdictia instituita judecatorului prin  disp. art. 1841C.civ., potrivit carora in materie civila, judecatorii nu pot aplica prescriptia daca cel interesat nu va fi invocat acest mijloc.

In consecinta, in mod gresit instanta de fond a retinut ca si in contradictoriu cu reclamantii paratii A L si D au dobandit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului . 

Intrucat dreptul de proprietate al reclamantilor provine de la adevaratul proprietar, conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 22729/24.05.1947 de T I- SNt, iar al autorilor paratilor A D si A  de la un neproprietar, tribunalul constata ca  titlul de proprietate al reclamantelor este mai bine caracterizat decat cel al reclamantilor, care provine de la un neproprietar.

O alta situatie ce nu poate fi trecuta cu vederea de catre instanta de judecata este cea referitoare la situatia celor doua terenuri, atat al reclamantelor cat si al paratilor A.

Astfel, autorii reclamantelor au cumparat in anul 1948 un teren in suprafata de 180 mp de la N I si N I, teren pe care l-au stapanit pana la preluarea de catre stat in anul 1985, cand a fost expropriat prin Decretul 407/1985 iar constructia edificata pe teren a fost demolata. Autorii paratilor A, de altfel vecini cu autorii reclamantilor ( fapt rezultat din chiar considerentele sentintei nr. 1430/2003 a Judecatoriei Sectorului 5), au cumparat prin chitanta de mana  o suprafata de teren de la mostenitorii lui N I si I, in suprafata de 130 mp. Desi mai bine de 30 de ani (pana in anul 1985) autorii reclamantilor si autorii paratilor au fost vecini (imobilele lor fiind alaturate), este greu de crezut ca nu au cunoscut cine erau adevaratii proprietari ai terenului alaturat, cel de la numarul 5 A, revendicat in prezent de reclamante  si asupra caruia si-au extins stapanirea autorii paratilor .

Aceeasi situatie se poate spune si despre paratii A care, asa cum am aratat  mai sus, au fost martori in dosarul nr. 1090/2003, adica aveau cunostinta de situatia de fapt existenta, macar pe o anumita perioada de timp, cunoscandu-i cu siguranta si pe adevararii proprietari ai terenului alaturat, care au locuit in imobil pana in anul 1985 si a caror casa a fost demolata, dupa exproprierea imobilului. Instanta in considerentele sentintei, a retinut pe baza declaratiilor martorilor, adica A L si D I ca  S Isi I (autorii paratilor A) au posedat  terenul cumparat in mod continuu, neintrerupt  si nefiind tulburarti de nimeni, de la data  incheierii chitantei, adica 1953 si pana la  data cand au decedat 11.01.1983, respectiv 23.08.1995 ( fila 183 din dosarul instantei de fond). Din moment ce parata A L avea cunostinta  de  situatia de fapt ( ca urmare a calitatii sale de martor si a sustinerilor sale), rezulta cu evidenta ca avea  cunostinta  ca pana in anul 1985 acest teren, de la numarul 5A, era  de fapt proprietatea unei alte persoane, expropriate in cele din urma si a carei  constructie a fost  demolata.

In consecinta, atat in ceea ce priveste cererea de revendicare acesta este perfect intemeiata, cat si cererea de obligare a paratilor la ridicarea constructiilor edificate pe acest teren, retinand ca paratii, ulterior cumpararii imobilului de la  familia S, au ridicat o noua constructie, in anul 2007 ( in parte pe terenul reclamantilor), desi aveau cunostinta de situatia juridica  reala a imobilului, si anume ca parte din suprafata de teren cumparata nu fusese uzucapata in contradictoriu cu fostii proprietari, ci cu alte persoane. De asemenea,  la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare incheiat de paratii A cu familia S, s-a facut referire la modul de dobandire a dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 223,65 mp, fiind greu de crezut ca paratii nu aveau cunostinta de situatia reala .

In ceea ce priveste edificarea constructiei conform autorizatiei de  construire, acesta nu prezinta relevanta in cauza, fata de situatia de fapt mai sus expusa, autorizatia fiind eliberata conform actelor depuse la dosar, iar reaua-credinta a paratilor A rezultand din coroborarea inscrisurilor aflate la dosar .

Fata de cele mai sus aratate, se impune, in temeiul art. 480 C.civ.,  obligarea paratilor la lasarea in deplina proprietate si linistita posesie reclamantelor suprafata de teren acaparata de 20,30 mp, identificati prin raspunsul expertului F L la  obiectiunile formulate ( fila 225 din dosarul instantei de fond), intre  punctele 8-P3-R4-R3, prin care s-a tinut sema de  dispozitia de restituire in natura a imobilului nr. 3041/31.05.2004.

In temeiul disp. art. 494 alin.2 C.civ., tribunalul constata ca si cererea de obligare a  paratilor A la ridicarea partii de  constructie si a gardului edificat pe terenul reclamantelor este intemeiata.

In ceea ce priveste motivul de apel referitor la  gresita respingere a cererii de revendicare formulata in contradictoriu cu paratul D I, tribunalul retine ca acesta este nefondat, intrucat din raportul de expertiza a rezultat ca acesta nu a acaparat nicio portiune de teren din cel aflat in proprietatea reclamantelor, ci o alta portiune de teren. Intrucat  acesta a notificat reclamantele sa se prezinte pentru a  le preda terenul, rezulta ca, in ceea ce il priveste, nu a inteles sa opuna calitatea de posesor, recunoscandu-le reclamantelor calitatea lor de proprietare.  In aceste conditii, criticile referitoare la solutia adoptata de instanta de fond in privinta acestui parat sunt nefondate.

Referitor la motivul 5  de apel, tribunalul retine ca instanta de fond nu a procedat la o partajare a terenului reclamantelor, din cuprinsul hotararii atacate nerezultand acest aspect. Ca instanta a dispus obligarea doar a paratului TV  la lasarea in deplina proprietate si linistita posesie a partii de teren ocupata de acesta si nu pe  toti paratii, nu duce la concluzia  ca a schimbat  obiectul cererii. Acesta intrucat  fiecare, prin fapta proprie, a ocupat o portiune  de teren si nu a fost o intelegere comuna a acestora si  de asemenea,  posesia nu a fost exercitata in comun, asa incat nu este posibila obligarea tuturor paratilor  pentru fapta unuia dintre ei, mai mult cu cat s-a constatat ca doar paratii T si A au ocupat teren din proprietatea reclamantilor.

In ceea ce priveste ultimul motiv de apel, tribunalul retine ca instanta nu a constata ca reclamantii sunt proprietari ai partii de constructie edificata de paratul T V pe terenul reclamantelor, ci a aratat  rationamentul pentru care a ajuns la concluzia de respingere a cererii de demolare a  constructiei acestui parat, cu referire la articolele din codul civil privitoare la constructorul de buna-credinta.

In consecinta, si acest motiv de apel apare ca nefiind fondat.

Fata de toate cele mai sus aratate, intrucat s-a retinut ca primele motive de apel sunt fondate, in temeiul disp. art. 296 C.p.c, va admite apelul,  va schimba, in parte, sentinta civila apelata, in sensul ca va  obliga paratul T V sa  demoleze partea de constructie edificata pe terenul reclamantilor, va obliga pe paratii A sa lase in deplina proprietate si posesie reclamantelor terenul in suprafata de 20,30 mp si ii va obliga sa ridice partea de constructie edificata pe terenul reclamantelor si gardul, mentinand restul dispozitiilor din sentinta apelata.

In temeiul disp. art. 274 C.p.c, va obliga pe apelantul-parat T Ve si intimatii-parati A L si A D la plata cheltuielilor de judecata catre apelantele-reclamante B, P, E si D, in suma de 2865,25 lei, reprezentand onorariul de avocat si taxa de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Anulează apelul declarat de apelantul – pârât T V, împotriva sentinţei civile nr. 982/30.01.2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. 12313/302/2007, în contradictoriu cu apelanţii reclamanţi B A, P Fa, D G, E C, intimaţii – pârâţi E E, D I, A L, A D şi intimata reclamantă P Ea, ca netimbrat.

Admite apelul declarat de apelanţii reclamanţi BA,  P F, D G, EC, toţi cu si P El, împotriva sentinţei civile nr. 982/30.01.2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. 12313/302/2007, în contradictoriu cu apelantul – pârât T V, intimaţii – pârâţi E E,  D M, D F-M, F N, D F,  AL si  A D.

Schimbă, în parte, sentinţa civilă apelată, în sensul că:

Obligă pe pârâtul T V să demoleze partea de construcţie edificată pe terenul reclamantelor  în suprafaţă de 54 m.p. cuprins între punctele 12  - P4 – P 5 – 11 arătate în raportul de expertiză – fila 224 din dosarul instantei de fond.

Obligă pe pârâţii A D şi A L să lase în deplină proprietate şi linştită posesie reclamantelor suprafaţa de teren de 20,30 m.p. identificata prin răspunsul expertului F L la obiecţiuni ( f. 255  din dosarul instantei de fond) între pct. 8 – P3 – R4 – R 3.

Obligă pârâţii A să demoleze construcţia şi gardul edificate pe terenul reclamanţilor.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei civile apelate.

Obligă pe intimaţii – pârâţi A Dşi A  L şi T V la plata cheltuielilor de judecată către apelantele – reclamante B A,  P F,  E C şi D G, în sumă de 2.865,25 lei.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 23.02.2010.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

 CRISTINA VÎLCELEANU ION IONELA DANIELA MUREA

Domenii speta

Spete similare