Pretenţii ENEl, facturi estimativep

Sentinţă comercială 347 din 15.01.2010


Chiar în ipoteza în care s-ar porni de la prezumtia ca simpla emitere a facturilor, chiar daca nu s-a depus la dosar contractul intervenit între parti si nu s-a facut nici dovada comunicarii facturilor, dovedeste existenta relatiilor contractuale, se constata ca nu se poate stabili daca pârâtul a consumat energie electrica, suma datorata cu titlu de pret al acesteia, dar nu se poate stabili nici macar suma pe care o datoreaza conform estimarilor reclamantei, astfel ca, în raport de prevederile art.1169 din Codul civil,  pretentiile reclamatei urmeaza a fi respinse ca neîntemeiate. (sentinta comerciala nr.347/15.01.2010, dosar nr.11966/300/2009)

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti în data de 14.07.2009, sub nr.11966/300/2009, reclamanta S.C. Enel Energie Muntenia S.A.  a chemat în judecata pe pârâtul B.C.,  solicitând instantei ca prin hotarârea ce va pronunta sa dispuna obligarea pârâtului la plata debitului în suma de 422,58 lei, reprezentând contravaloare energie electrica consumata si neachitata, penalitati pentru întârziere la plata, contravaloare taxa radio, penalitati taxe radio, precum si obligarea la suportarea cheltuielilor de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.

În motivarea cererii, se arata ca în baza contractului de furnizare a energiei electrice nr.1479509 - 1 din data de 16.06.1994, pârâtul a consumat energie electrica pe care nu a achitat-o,  astfel ca au fost calculate majorari de întârziere, cuantumul acestora fiind stabilit prin ordine succesive ale A.N.R.E.

Cu privire la taxa radio – tv., se arata ca în conformitate cu art.5 pct.1 din H.G. nr.977/2003 si  art.5 (1) din H.G. nr.978/2003,  aceasta se încaseaza de catre societatea comerciala de distributie si furnizare a energiei electrice „Electrica” S.A. prin filialele sale, penalitatile pentru întârziere calculându-se în conformitate cu metodologia de calcul a penalitatilor pentru întârzierea la plata facturii de energie electrica.

În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art.969, 970 C.civ., art.1066 si urm. Cod civil, art.35 si urm. Cod comercial, Decizia nr.57/1999 a ANRE, Legea nr.13/2007, H.G.977/2003 si H.G.978/2003. 

În dovedirea pretentiilor sale reclamanta a depus la dosar,  în copie, contractul de furnizare a energiei electrice nr.1479509/1 din 16.06.1994, facturi de energie electrica emise pentru perioada 11.05.2007 – 11.08.2008, centralizator cuprinzând situatia debitului,  convocare pentru conciliere restituita dupa expirarea termenului de pastrare.

Cerere legal timbrata cu suma de 39,77 lei si timbru judiciar de 1,5 lei.

Urmare a solicitarii instantei de judecata, de a depune la dosar copia contractului semnat de pârât, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare, aratând ca urmare a unei inundatii, arhiva societatii a fost distrusa, astfel ca la dosar s-a depus o copie a contractului întocmita conform evidentei informatizate a societatii si a carnetelor de citire a consumului de energie electrica. A subliniat reclamanta ca, în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare, Enel furnizeaza energie electrica numai pe baza de contract cu titularul legal al spatiului si în consecinta, daca s-a furnizat energie electrica pârâtului înseamna ca a existat un contract legal încheiat cu acesta, executarea contractului presupunând existenta lui.

Alaturat cererii precizatoare, reclamanta a depus la dosar, în copie, adeverinta emisa de Asociatia de Proprietari Bloc B+C din Calea Grivitei nr.198, sector 1, prin care se atesta inundarea spatiului închiriat la subsolul blocului, în perioada anilor 2006 – 20007.

Legal citat,  pârâtul nu a depus întâmpinare si nu s-a prezentat în instanta pentru a-si preciza pozitia fata de sustinerile reclamantei.

Potrivit dispozitiilor art.1169 din Codul civil, „cel ce face o propunere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca”,  obligatiunile comerciale fiind supuse regimului probatiunii în conditiile art.46  din Codul comercial.

Verificând înscrisurile depuse la dosar de catre reclamanta, instanta constata ca data încheierii contractului nr.1012-1479509-1 (filele nr.11-13 din dosar), nesemnat de consumator, este incerta, întrucât, desi în preambul si la punctul 1 al contractului este mentionata data 16.06.1994, în finalul acestuia apare si data de 10.03.2004 este mentionata data de 23.04.2003.

Pe de alta parte, pe baza facturilor depuse la dosar, de asemenea nesemnate, nu poate fi stabilita cantitatea de energie electrica efectiv consumata de pârât, toate fiind facturi estimative.

Totodata, instanta retine ca invitatia adresata pârâtului în conformitate cu dispozitiile art.720 din Codul de procedura civila, a fost restituita expeditorului în data de 04.09.2008, dupa expirarea termenului de pastrare cu mentiunea „destinatar lipsa de la domiciliu”, situatie de fapt care, coroborata cu inexistenta, pe o perioada de pese un an de zile, a unei facturi pentru energia consumata, conduce la concluzia ca pârâtul nu a beneficiat, în perioada mai 2007 – august 2008, nici de curent electric si nici de serviciile de radiofuziune si televiziune.

În plus, se constata ca, dupa ce la nivelul lunii septembrie 2007 (factura 0 -1479509-1-07.09.2007) indexul initial este de 9.047 iar indexul final este de 9081, în factura urmatoare, nr.0-1479509-1-14.12.2007, indexul initial este de 8961 iar indexul final este de 9021 dar, desi se revine în minus la estimarea anterioara, se mentine soldul reprezentat de valoarea cumulata a facturilor emise anterior, sold care se reporteaza si, ulterior, se cumuleaza cu valoarea noilor facturi, rezultând în final suma pretinsa prin actiune.

În aceste conditii, chiar în ipoteza în care s-ar porni de la prezumtia ca  simpla emitere a facturilor, chiar daca nu s-a depus la dosar contractul intervenit între parti si nu s-a facut nici dovada comunicarii facturilor, dovedeste existenta relatiilor contractuale, se constata ca nu se poate stabili daca pârâtul a consumat energie electrica, suma datorata cu titlu de pret al acesteia, dar nu se poate stabili nici macar suma pe care o datoreaza conform estimarilor reclamantei, astfel ca, în raport de prevederile art.1169 din Codul civil,  pretentiile reclamatei urmeaza a fi respinse ca neîntemeiate.