Pretenţii

Sentinţă civilă 1947 din 04.03.2009


„În temeiul dispoziţiilor art. 59 lit. f din acelaşi act normativ, pârâtul avea obligaţia să aducă la cunoştinţă direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în termen de 48 de ore de la luarea la cunoştinţă, orice modificare cu privire la gradul de handicap, domiciliu sau reşedinţă, starea materială şi alte situaţii de natură să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.”(sentinţa civilă nr. 1947/04.03.2009)

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 09.05.2008, sub nr. 7485/299/2008, reclamanta Direcţia Generala de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 1 a chemat în judecată pe pârâtul  C. D.solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâtul la plata sumei de 2.118,49 lei, reprezentand sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii sociale, respectiv indemnizaţie lunară şi buget complementar in cuantum de 2.091 lei şi taxele poştale aferente, in cuantum de 27,49 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul se află în evidenţele acesteia din anul 2005 şi a beneficiat de drepturile prevăzute de legislaţia privind protecţia persoanelor cu handicap, OG. nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea in muncă a persoanelor cu handicap, fiind încadrat in gradul de handicap accentuat potrivit certificatului de expertiză medicală a persoanelor cu handicap care necesită protecţie specială nr. 808/12.04.2001 eliberat de Comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap Sector 1.

Pârâtul a prezentat reclamantei o carte de identitate provizorie valabila in perioada 18.05.2005 – 18.05.2006 şi, ulterior, o carte provizorie de identitate pe perioada 24.05.2006 – 24.05.2007, pe ambele fiind menţionat domiciliul in sectorul 1.

Prin cererea înregistrată sub nr. 20057/08.05.2007 pârâtul solicita acordarea drepturilor prevăzute de legea nr. 448/2006, in cuprinsul cererii menţionându-se faptul  că pârâtul se obliga, in scris, ca in termen de 10 zile de la producere, să anunţe orice modificare faţă de cele declarate, de natură să influenţeze acordarea drepturilor prevăzute de lege. Reclamanta menţionează că expirarea perioadei de valabilitate a actului de identitate are ca efect sistarea automată de la plata drepturilor, in care nu se face dovada unui act de identitate valabil.

Reclamanta arată că persoanele încadrate in gradul de handicap accentuat beneficiază de prestaţii sociale, respectiv indemnizaţie lunară în cuantum de 147 lei si buget personal complementar lunar in cuantum de 60 lei potrivit dispoziţiilor Legii nr. 448/2006, obligaţia la plata acestor pretaţii fiind în sarcina autorităţii administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap (art. 57 alin.2).

În continuare, reclamanta susţine faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 59 lit.f din acelaşi act normativ, pârâtul avea obligaţia de a duce la cunoştinţa reclamantei, în termen de 48 de ore de la luarea la cunoştinţă, orice modificare  cu privire la gradul de handicap, domiciliul sau reşedinţa, starea materială şi alte situaţii de natură să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.

În ceea ce-l priveşte pe pârât, reclamanta susţine faptul că, la data de 27.03.2008 acesta a solicitat transferul dosarului de executare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 448/2006 catre DGASPC Sector 2, prezentând în acest sens şi carte de identitate valabilă în perioada 28.09.2006-5.06.2066, eliberata de SPCEP S 2 Biroul nr. 3 pe care se menţionează domiciliul pârâtului in sector 2.

De la data stabilirii domiciliului pârâtului pe raza sectorului 2, acesta a beneficiat de prestaţiile sociale, respectiv : in anul 2006 a ridicat indemnizaţia lunară şi bugetul complementar lunar aferente lunilor septembrie, octombrie noiembrie, decembrie; in anul 2007 a ridicat indemnizaţia lunară şi bugetul complementar lunar aferente lunilor ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iunie; in anul 2008 a ridicat indemnizaţia lunara si bugetul complementar lunar aferente lunii februarie 2008.

Pentru aceste motive, reclamanta opinează că pârâtul nu a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 59 lit. f din Legea nr. 448/2006, respectiv nu a adus la cunoştinţa acesteia faptul că începând cu data de 28.09.2006 si-a stabilit domiciliul pe raza sectorului 2, competenţa de acordare a drepturilor prevazute de legea nr. 447/2006 nemairevenind reclamantei, situaţie in care sunt incidente prev. de art 101 al. 1, care arata ca sumele încasate necuvenite, cu titlu de prestaţii sociale de catre persoana cu handicap sau familia acesteia se recuperează de la aceasta, inclusiv dobanzile aferente.

În drept au fost invocate disp. Legii nr. 448/2006 şi art. 998-999 C. civil.

În susţinere au fost solicitate probele cu înscrisuri, interogatoriu şi martori.

Cererea a fost legal timbrata cu taxă judiciară de timbru de 176 lei şi timbru judiciar de 3 lei.

La dosar a fost depus un set de înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul: situaţia plăţilor, listele cuprinzând drepturile încasate de persoanele cu handicap, adresa nr. 2/525/04.04.2008, Ci pârât, cererile formulate de pârât, certificatul de expertiză medicală, adeverinţă.

Pârâtul a formulat întâmpinare la 29.05.2008 prin care a solicitat respingerea acţiunii motivat de faptul că ar fi neîntemeiată, nefiind culpa pârâtul că nu mai domiciliază în sectorul 1 de unde a fost evacuat. Pârâtul descrie situaţia locativă pe care a avut-o în decursul  ultimilor ani şi arată că ar fi formulat cereri adresate primarului sectorului 2 pentru atribuirea unei locuinţe. De asemenea, pârâtul susţine că în luna decembrie 2007, pentru că a lipsit din Bucureşti 1 an de zile, o casieră, crezând că pârâtul este decedat, i-ar fi încasat indemnizaţia, arătând că a formulat plângere penală în acest sens – dosar 1250504/5/5/2008 – Poliţia Sectia 8.

S-au ataşat la dosar înscrisuri în dovedire.

Prin sentinţa civilă nr. 10544/12.09.2008 instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei sector 1 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pe rolul acestei instanţe, cauza a fost înregistrată la data de 21.10.2008 sub nr. 11826/300/2008.

La termenul de judecată din 26.11.2008 pârâtul a formulat cerere de ajutor public judiciar la care a renunţat personal în şedinţa publică de la aceeaşi dată, motivat de faptul că instanţa i-a pus în vedere să formuleze cererea cu respectarea dispoziţiilor O.U.G. nr.51/2008.

În temeiul dispoziţiilor art. 167 alin.1 Cod proc.civ., instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri pentru ambele părţi şi proba cu interogatoriul pârâtului şi, deşi i s-a pus în vedere să se prezinte personal la termenul de judecată următor sub sancţiunea aplicării prevederilor art. 225 Cod proc.civ., acesta nu a înţeles să se conformeze pentru niciunul dintre cele două termene ulterioare.

La acelaşi termen de judecată, instanţa a administrat din oficiu proba cu interogatoriul pârâtului şi acesta a arătat faptul că în dosarele penale este vorba despre alte sume de bani, iar cu privire la sumele de bani ce fac obiectul cauzei  a arătat că le-a ridicat chiar el.

S-au ataşat la solicitarea instanţei relaţii de la Primăria Sector 2 – Serviciul Spaţiu Locativ (fila 16), Consiliul Local Sector 2 – Biroul de Evidenţă a Persoanelor nr.3 (filele 18-27) şi Primăria sector 1 – Biroul nr.1 de Evidenţă a Persoanelor Sector 1 (filele 29- 37).

Analizând actele şi lucrările cauzei civile de faţă, instanţa reţine următoarele:

În fapt, pârâtul s-a aflat în evidenţa Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 1 din anul 2005 şi a beneficiat de drepturile prevăzute de legislaţia privind protecţia persoanelor cu handicap, respectiv O.U.G. nr. 102/1999 şi Legea nr. 448/2006, fiind încadrat în gardul de handicap care necesita protecţie specială nr. 808/12.04.2001 eliberat de Comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap sector 1 şi având domiciliul în sectorul 1.

Deşi pentru perioadele 18.05.2005 – 18.05.2006 şi 24.05.2006 – 24.05.2007 pârâtul a prezentat reclamantei cărţile provizorii de identitate (filele 32-33) în care avea acelaşi domiciliu, respectiv în sectorul 1, la 28.09.2006 acesta a obţinut eliberarea de la SPCEP S2 biroul nr. 3 unui nou act de identitate  având seria RR nr. 413092 în care se menţionează la domiciliul – str. oborul Nou, nr.13, bl.P10, sc.1, et.2, ap.59, sector 2, Bucureşti (fila 30).

Domiciliul său este stabilit la ap.59 arătat care reprezintă bunul comun al pârâtul şi soţiei sale C.I., astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1818/13.10.1997 şi declaraţia autentificată sub nr. 1127/22.09.2006.

Cu toate acestea, pârâtul nu a informat reclamanta de schimbarea domiciliului şi a încasat indemnizaţia de 147 lei lunar şi bugetul complementar de 60 lei lunar aferente lunilor septembrie – decembrie 2006, ianuarie – iunie 2007 şi februarie 2008, în sumă totală de 2.091 lei, astfel cum rezultă din listele depuse în dovedire de către reclamantă, coroborate cu recunoaşterea totală a pârâtului.

Instanţa arată, de asemenea, faptul că însuşi pârâtul a făcut referire la sumele pentru care formulat plângere penală ca reprezentând indemnizaţia pe luna decembrie 2007, care nu face obiectul cauzei.

În drept, instanţa arată că, potrivit dispoziţiilor art. 58 alin.10 şi 11 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, se stabileşte competenţa privind plata drepturilor prevăzute la alin. (1) - (5) la direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, astfel că, începând cu luna septembrie 2006, a încetat de drept obligaţia reclamantei de a face aceste plăţi către pârât.

În temeiul dispoziţiilor art. 59 lit. f din acelaşi act normativ, pârâtul avea obligaţia să aducă la cunoştinţă direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în termen de 48 de ore de la luarea la cunoştinţă, orice modificare cu privire la gradul de handicap, domiciliu sau reşedinţă, starea materială şi alte situaţii de natură să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.

Pârâtul nu a contestat faptul că nu ar fi adus la cunoştinţă reclamantei în termenul legal schimbarea de domiciliu, iar reclamanta a făcut dovada că a fost înştiinţată abia la 27.03.2008  despre aceasta, astfel că instanţa apreciază că pârâtul nu şi-a respectat obligaţia legală arătată şi a continuat să încaseze în mod nelegal indemnizaţia de 147 lei lunar şi bugetul complementar de 60 lei lunar aferente lunilor septembrie – decembrie 2006, ianuarie – iunie 2007 şi februarie 2008.

Sancţiunea pentru nerespectarea dispoziţiilor legale arătate, art. 59 lit.f din Legea nr. 448/2006 modif., este prevăzută expres de lege – art. 101 alin.1 din Legea nr. 448/2006 modif. şi constă în restituirea de către persoana cu handicap a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii sociale.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale arătate coroborate cu dispoziţiile art. 998-999 Cod civ. care reglementează răspunderea pentru fapta juridică ilicită, instanţa constată că modalitatea de acoperire a prejudiciului în natură o reprezintă restituirea prestaţiilor încasate de către pârât, în sumă totală de 2.091 lei.

 Cu privire la cuantumul prejudiciului, instanţa va avea în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, fiind supusă reparării atât paguba efectivă (damnum emergens) cât şi câştigul nerealizat de victimă (lucrum cessans); fiind reparat atât prejudiciul previzibil cât şi cel imprevizibil; neavând relevanţă starea materială a victimei ori cea a autorului faptei ilicite; şi, cel mai important, fiind reparat integral prejudiciul indiferent de forma sau gradul de vinovăţie a făptuitorului.

Instanţa apreciază astfel că, reclamanta a solicitat doar repararea prejudiciului în sensul de pagubă efectivă constând în contravaloarea prestaţiilor plătite pârâtului şi încasate de acesta şi contravaloarea taxelor poştale aferente acestor prestaţii – 27,49 lei (fila 6 dosar JS1), prejudiciul fiind previzibil, respectiv pârâtul putea în mod evident să prevadă că reclamanta va achita şi aceste taxe, astfel că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru a fi reperat integral prejudiciul de către pârât.

În ceea ce priveşte susţinerile pârâtului din întâmpinare şi concluziile scrise referitor la situaţia sa locativă, instanţa apreciază că nu au vreo relevanţă în cauză şi, mai mult, sunt neîntemeiate raportat la relaţiile comunicate de Primăria sector 2 – serviciul Spaţiu Locativ în care se arată că pârâtul nu a formulat cerere de locuinţă şi titlul de proprietate depus în dovedire de către pârât la Biroul de Evidenţă a Persoanelor Sector 2.

Pentru toate aceste considerente, instanţa apreciază cererea reclamantei ca fiind întemeiată, astfel că, pe cale de consecinţă, o va admite şi va obliga pârâtul la plata către aceasta a sumei de 2.091 lei, reprezentând contravaloarea indemnizaţiilor plătite acestuia pentru perioada septembrie 2006 – iunie 2007 şi februarie 2008, a sumei de 27,49 lei, reprezentând contravaloarea taxelor poştale aferente.

Având în vedere culpa procesuală a pârâtului, în temeiul dispoziţiilor art.274 alin.1 Cod proc.civ., instanţa îl va obliga să plătească reclamantei suma de 178,44 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru în cuantum de 176 lei (chitanţa nr. 10429233/1/09.05.2008 – fila 4 dosar JS1) şi timbrul judiciar de 3 lei (fila 5 şi 49 dosar JS1).