Pensie intretinere

Sentinţă civilă 525 din 20.07.2012


Prin cererea înregistrata sub nr. 354/292/2012 din data de 30.01.2012 la Judecatoria Rosiorii de Vede,  reclamantul L.A.  a chemat în judecata pe pârâta L.Z. solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta, sa dispuna sistarea pensiei de major.

A motivat reclamantul ca prin sentinta civila nr. 303 din 14.03.2008, asa cum a fost modificata prin decizia civila nr. 489 R/25.06.2010 a Tribunalului Teleorman, a fost obligat la plata sumei de 200 lei lunar, cu titlu de pensie de întretinere major, catre pârâta, pâna la încetarea starii de nevoie a acesteia. A apreciat ca, în prezent nu mai exista acea stare de nevoie întrucât pârâta detine teren agricol pe care îl munceste.

În drept, cererea a fost întemeiata pe disp.  art. 389 alin. 4 din Noul Cod civil.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca nefondata, cu motivarea ca se afla în stare de nevoie, fiind bolnava, încadrata în grad de handicap accentuat.

În drept, pârâta a invocat disp. art. 389 alin. 2 si 3 din Noul Cod civil.

Prin sentinta civila nr. 655/23.03.2012, Judecatoria Rosiorii de Vede a admis cererea reclamantului L.A. si a dispus sistarea pensiei de întretinere pe care acesta o datora pârâtei L.Z.

A retinut instanta ca prin sentinta civila nr. 303/14.03.2008 a Judecatoriei Rosiorii de Vede, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 368/18.03.2010 a Curtii de Apel Bucuresti, s-a dispus desfacerea casatoriei partilor.

A apreciat ca se impune sistarea pensiei de întretinere întrucât de la data desfacerii casatoriei a trecut mai mult de un an, desfacerea casatoriei s-a dispus din vina exclusiva a pârâtei iar potrivit art. 389 alin. 4 din Noul Cod civil aceasta nu beneficiaza de pensie de întretinere decât timp de un an de la desfacerea casatoriei.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs recurenta pârâta L.Z., aceasta criticând sentinta ca fiind netemeinica si nelegala, pentru trei motive:

Printr-un prim motiv de recurs a sustinut ca sentinta este data cu încalcarea normelor de competenta teritoriala în sensul ca instanta competenta  sa solutioneze cauza era cea de la domiciliul sau,  din judetul Olt si nu de la domiciliul intimatului-reclamant.

Prin al doilea motiv de recurs a aratat ca, în mod gresit, s-a admis actiunea deoarece si în prezent este bolnava, starea de nevoie subzistând.

În fine, prin a treia critica a motivat ca sentinta este nelegala întrucât intimatul-reclamant a fost obligat la plata pensiei de întretinere în temeiul Codului familiei iar dispozitiile Noului Cod Civil nu sunt aplicabile, în speta.

În drept, recursul a fost încadrat în prevederile art. 304 alin. 3 si 9 Cod procedura civila.

Prin decizia civila nr. 525 din 20 iulie 2012, tribunalul Teleorman a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâta L.Z.

Privitor la primul motiv de recurs, tribunalul a retinut ca potrivit art. 10 pct. 7 Cod procedura civila în cererile având ca obiect pensia de întretinere, este competenta, în afara de instanta domiciliului pârâtului, instanta domiciliului reclamantului,

Cum reclamantul are alegere între a se adresa instantei în a carei raza teritoriala îsi are  domiciliul sau se afla domiciliul pârâtului, potrivit art. 12 Cod procedura civila, si cum intimatul-reclamant a sesizat una din cele doua instante, primul motiv de recurs a fost apreciat, ca nefondat.

În ce priveste al doilea motiv de recurs, a retinut ca, desfacerea casatoriei partilor s-a dispus din culpa exclusiva a recurentei-pârâte, prin sentinta civila nr. 303/14.03.2008 iar de la desfacerea casatoriei a trecut mai mult de un an.

Fata de prevederile art. 389 alin. (4) din Noul Cod Civil, potrivit carora în situatia în care divortul este pronuntat din culpa exclusiva a unuia dintre soti, acesta nu beneficiaza de pensie de întretinere decât timp de un an  de la desfacerea casatoriei, a retinut ca, în mod corect, prima instanta a admis actiunea intimatului-reclamant.

În fine, referitor la ultima critica, a constatat ca decizia civila nr. 489 R / 25.06. 2010 în baza careia intimatul – reclamant a fost obligat la plata pensiei de întretinere, a fost pronuntata sub incidenta  Codului Familiei, abrogat prin Legea nr. 71/2011, la data de 1 octombrie 2011.

Cum art. 6 alin. 6 din Noul Cod civil prevede ca dispozitiile legii noi sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii în vigoare a acesteia, derivate din obligatia legala de întretinere si din casatorie, a apreciat, nefondat si ultimul motiv de recurs.