Drepturi salariale

Dosar nr. 1032/88/2008

SENTINŢA CIVILĂ NR. 12

Şedinţa publică din data de 9 ianuarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.1032/88/2008, reclamanţii: ……, au chemat în judecată SC …. SA – membru …. Bucureşti, pentru ca prin  hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre suma acordată cu titlu de indemnizaţie de concediere şi suma ce trebuia acordată conform dispoziţiilor CCM şi ale planului social, actualizate cu dobânda  legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la plata efectivă a sumelor şi cheltuielilor de judecată.

Reclamanta .... a mai solicitat şi obligarea pârâtei la plata sumei de 2083,40 lei, reprezentând suplimentări salariale (beneficii pentru anul 2006), aferente perioadei în care a avut calitatea de salariată în anul 2006.

În motivare, reclamanţii au arătat că au fost concediaţi potrivit art.65 şi 66 din Codul Muncii, ca urmare a reorganizării activităţii Sucursalei …. Tulcea, conform planului de reorganizare aprobat prin Hotărârea CA a SC …. SA.

Au menţionat reclamanţii că, urmare reorganizării societăţii, la încetarea activităţii au beneficiat, în funcţie de vechimea în muncă de o indemnizaţie de concediere de 5, 12 sau după caz 15 salarii medii nete pe ….., calculate la nivelul salariului mediu net pe …. din anul anterior concedierii.

Au precizat că în conformitate cu planul social …., anexa la CCM, precum şi dispoz. art.50 din CCM, angajaţii disponibilizaţi sunt îndreptăţiţi a beneficia, în funcţie de vechimea în .... de indemnizaţii de concediere calculate astfel:

- pentru vechimea în societate de 0 – 5 ani o indemnizaţie de concediere calculată la nivelul a 5 salarii medii net;

- pentru vechimea în societate de 5 – 15 ani o indemnizaţie de concediere calculată la nivelul a 12 salarii medii net;

- pentru vechimea în societate de peste 15 ani, o indemnizaţie de concediere calculată la nivelul a 15 salarii medii net pe ....;

Au mai arătat că, potrivit Planului Social, salariul mediu brut pe .... care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizaţii de concediere acordate, se va stabili pe baza celui din anul 2004, majorat în anii următori direct proporţional cu acelaşi procentaj cu care se majorează salariile.

Menţionează reclamanţii că au beneficiat de salarii compensatorii calculate la nivelul anului anterior celui în care au încetat raporturile de muncă.

Reclamanta .... a mai solicitat obligarea SC .... SA la plata sumei de 2083,40 lei, reprezentând suplimentări salariale (beneficii pe anul 2006), aferentă perioadei în care a avut calitatea de angajat în anul 2006, respectiv lunile ianuarie – octombrie inclusiv, în conformitate cu dispoz. CCM – art.168 pct.4.

S-a  arătat că, în cursul lunii februarie 2007,  salariaţilor .... le-a fost acordată suma de 2.500 lei  brut (1700 lei suma efectiv primită), cu titlu de suplimentări salariale aferente anului 2006 (beneficii pe anul 2006).

Întrucât de această sumă au beneficiat numai persoanele care aveau, la acea dată,  calitatea de salariaţi ...., consideră că întrucât, suma vizează anul 2006, an în care şi ea a avut calitatea de salariat ...., ar fi fost just să beneficieze şi ea de o sumă calculată în funcţie de numărul de luni din anul 2006, în care a avut această calitate, respectiv 10 luni.

În drept, reclamanţii şi-au  întemeiat cererea pe disp. CCM pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007 şi ale planului social, iar în dovedire, au depus la dosarul cauzei în copie: CCM pentru anii 2005, 2006, sentinţa civilă nr.16818/3/LM/2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, decizia civilă nr.1777/R/31.05.2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, calculul sumei solicitate, deciziile de concediere, carnetele de muncă, C.I.

Pârâta a depus la dosarul cauzei: întâmpinare şi în copie, adresa nr.1117/2006, proiectul de concediere colectivă nr.1117/2006, CCM pentru 2007, precizări, precizări cu privire la modul de calcul al indemnizaţiilor de concediere, adresele nr.1054/2006, nr.1090/2008, nr.7423/2006, nr.91968/2007, nr.3895/16.11.2007, nr.2827/2007, nr.5468/2005, anexe la acte adiţionale ale CCM, sentinţa civilă nr.1078/2008 pronunţată de Tribunalul Covasna, sentinţa civilă nr.4112/2008 pronunţată de Tribunalul Dolj, planul social .... – versiunea finală din 21.04.2005, amendament la planul social, CCM pentru 2008, 2007, rap.de expertiză contabilă efectuat în dosarul nr.531/114/2008 al Tribunalului Buzău, certificate de grefă, planul social din 21.04.2005, proiect de concediere colectivă, sentinţa civilă nr.981/2006, pronunţată de Tribunalul Prahova, decizia civilă nr.944/2006 pronunţată de Tribunalul Ploieşti.

S-au mai depus la dosarul cauzei: sentinţa civilă nr.1089/2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea şi concluzii scrise formulate de către reclamanţi.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că prin planul social încheiat ca urmare a procesului de reorganizare a .... SA Bucureşti, printre alte măsuri sociale convenite cu sindicatul, în aplicarea dispoz. art.50 alin.-3 din CCM, potrivit cărora, valorile efective vor fi stabilite prin negociere cu FSLI ...., s-au stabilit indemnizaţiile de concediere pentru disponibilizările ce se vor face în anul 2005 şi criteriile de determinare  a cuantumului acestora pentru anii următori, termenul de valabilitate a planului social fiind 31.12.2010.

S-a mai arătat că planul social ce este anexă la CCM al SC .... a fost completat la data de 9.01.2006 cu addendumul care explică modul de calcul al salariului mediu brut pe .....

Prin punctul de vedere depus la dosarul cauzei la data de 1 octombrie 2008, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei ...., faţă de capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti reprezentând beneficii pe anul 2006.

Tot prin acest punct de vedere, pârâta a mai invocat prematuritatea capătului de cerere privind acordarea  cotei de profit şi excepţia prescripţiei capătului de cerere privind acordarea cotei de profit.

Faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale active, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art.282 din Codul Muncii: „Pot fi părţi în conflictele de muncă:

a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;

b) angajatorii – persoane fizice şi/sau persoane juridice, agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod”.

Ori, având în vedere că reclamanta .... a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti reprezentând beneficii pe anul 2006 conform CCM, instanţa urmează a respinge excepţia privind lipsa calităţii procesuale active, ca nefondată.

Faţă de excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţia prematurităţii, instanţa constată următoarele:

În cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, întrucât este vorba de drepturi salariale aşa cum se menţionează în CCM, indiferent că ele sunt acordate cu titlu de premii sau cu ocazii mai speciale.

Astfel, articolul mai sus menţionat dispune că „cererile trebuie formulate în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, situaţie în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unei despăgubiri către salariaţi”.

În această cauză nu sunt incidente prevederile art.283 lit.e din Codul muncii, invocate de pârâtă care se referă la o prescripţie specială, în sensul că, dreptul la acţiune se prescrie în termen de 6 luni de la data naşterii acestuia în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă opri a unor clauze contractuale ale acestuia. Mai mult decât atât, prin invocarea acestor dispoziţii, pârâta se contrazice în apărările pe care le face, pentru că invocând prevederile de mai sus implicit recunoaşte că dreptul material la acţiune este actual, născut, personal şi prin urmare, reclamanta .... are un interes material, care a condus la formularea un ei cereri pentru valorificarea dreptului şi prin urmare,  nu se poate susţine că acţiunea estre prematură.

Faţă de aceste considerente, instanţa urmează a respinge excepţia prematurităţii şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, ca nefondate.

Faţă de capătul de cerere formulat de reclamanta ...., prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti, reprezentând beneficii pe anul 2006, instanţa reţine următoarele:

Din probele existente la dosarul cauzei rezultă că reclamanta .... a avut raporturi de muncă cu pârâta.

Potrivit art.168 alin.4 din CCM la Nivelul .... SA pe anul 2006 „În funcţie de profitul obţinut, potrivit legii, .... SA, prin negocierea cu FSLI .... va acorda şi alte suplimentări, adaosuri, stimulente”.

Art.969 Cod civil prevede că: ”convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante” şi prin urmare având în vedere că dispoziţia din contractul colectiv de muncă pe care reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile nu este desfiinţată, trebuie să-şi producă efectele juridice avute în vedere de pârâţi la data încheierii.

În cazul reclamantei, societatea nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau potrivit disp. art.168 alin.4 din CCM şi nu i-au fost plătite acesteia suplimentările salariale aferente anului 2006.

Conform art.236 alin.4 din Codul muncii,  contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale constituie legea părţilor.

Faţă de aceste considerente, instanţa urmează a obliga pârâta SC .... SA Bucureşti la plata către reclamanta .... a drepturilor salariale cuvenite şi neacordate, reprezentând beneficii pentru anul 2006, în cuantum de 2083,40 lei, din care se vor scade impozitul pe venit şi contribuţiile la bugetul de asigurări sociale.

Întrucât de la data la care i se cuveneau aceste drepturi băneşti şi până la data plăţii efective va trece o perioadă de timp urmează a obliga pârâta la plata acestor drepturi salariale actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Faţă de capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamanţi a drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre  suma acordată  cu titlu de indemnizaţie de concediere şi suma ce trebuia acordată conform dispoz. CCM şi ale planului social, instanţa reţine următoarele:

Din probele depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamanţii au avut raporturi de muncă cu SC .... SA şi au fost concediaţi o parte în anul 2006 şi o parte în anul 2007 potrivit art.65 şi art.66 din Codul muncii.

În deciziile de încetare a contractelor individuale de muncă ale reclamanţilor, s-a prevăzut că aceştia beneficiază de indemnizaţie de concediere acordată cu respectarea prevederilor art.50 din CCM, completate cu prevederile planului social, ţinând cont de vechimea în .... a acestora.

Art.50 din CCM pentru 2006 prevede că: 1) „La concediere din motive care nu ţin de persoana salariatului, angajatorul îi plăteşte, funcţie de vechimea acestuia, o indemnizaţie minimă de concediere, după cum urmează: de la 6 luni la 3 ani un salariu mediu net, de la 3 ani la 10 ani două salarii medii nete, de la 10 la 15 ani – trei salarii medii nete, iar peste 15 ani patru salarii medii nete”.

Al.4 al aceluiaşi articol menţionează expres că „prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile planului social însuşit de părţi.”

Pentru anul 2007 s-a prevăzut în art.50 al CCM încheiat  la nivelul societăţii că: 1) „La concedieri individuale din motive care nu ţin de persoana salariatului, angajatorul îi plăteşte, în funcţie de vechimea acestuia, o indemnizaţie minimă de concediere după cum urmează: de la 0 la 3 ani – 1,5 salarii medii nete, de la 3 la 10 ani – 3 salarii medii nete , iar peste 10 ani – 5 salarii medii nete.

La alin.2 al aceluiaşi articol se prevede că: „în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situaţia similară precedentă”, la alin.3 se prevede că: „valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin  negocierea cu FSLI ....”, iar la alin.4 se stipulează că „prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile planului social însuşit de părţi.”

La dosarul cauzei s-a depus planul social din 2005, prin care părţile semnatare (patronat şi sindicat) au convenit la art.4 că în funcţie de vechimea în SC .... SA angajaţii să primească următoarele pachete financiare şi anume: de la 0,5 la 5 ani vechime – 8 salarii (medii brute pe ....), între 5 şi 15 ani vechime – 12 salarii, iar peste 15 ani vechime – 15 salarii medii brute. Aceste pachete financiare îi vizau pe salariaţii ce urmau a fi disponibilizaţi în urma reorganizării, ca urmare a concedierii lor colective, iar prin art.4 din planul social, părţile semnatare au creat o situaţie mai favorabilă salariaţilor, modificând numărul de salarii ce urmau a fi acordate, dar şi vechimea în muncă.

Aceste pachete financiare au fost acordate ca o formă de protecţie socială pentru cei ce urmau să înceteze activitatea ca urmare a celor reţinute mai sus.

Ulterior, prin amendamentul la planul social încheiat la 13.09.2006 între aceleaşi părţi s-a completat pct.4 în sensul că art.4 din planul social se interpretează astfel: voinţa comună a părţilor la data semnării planului social a fost de a modifica în favoarea salariaţilor .... indemnizaţiile de concediere stabilite prin art.50 alin.1 CCM şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza planului social cu cele acordate în baza art.50 alin.1 din CCM.

Prin deciziile de concediere depuse la dosarul cauzei, s-a prevăzut că „valoarea netă a indemnizaţiei de concediere ce va fi acordată salariatului, cu respectarea prevederilor art.50 din CCM, completate cu prevederile planului social, ţinând cont de vechimea în .... a salariatului, se va plăti într-o singură tranşă, în 5 zile lucrătoare după încetarea contractului de muncă.”

Patronatul şi Federaţia Sindicatelor din ...., de comun acord, au convenit să creeze o situaţie mai favorabilă persoanelor disponibilizate, prin dispoziţiile planului social şi a amendamentului din ianuarie 2006.  La această dată s-a clarificat că nu se cumulează disp. art.50 din CCM cu cele prevăzute în planul social.

Chiar art.50 din CCM face referire la alin.4 că se completează cu prevederile planului social, care s-a încheiat în 2005, iar voinţa comună a părţilor a fost de a se modifica articolul de mai sus, în sensul celor deja expuse, motiv pentru care instanţa apreciază că cererile reclamanţilor sunt neîntemeiate, întrucât le-a fost calculat corect cuantumul indemnizaţiilor de concediere.

Faţă de aceste considerente, instanţa urmează a respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre suma acordată reclamanţilor, cu titlu de indemnizaţie de concediere şi suma ce trebuia acordată conform disp. CCM şi planul social, ca nefondat.

Întrucât reclamanta .... a efectuat cheltuieli în acest proces, iar cererea i-a fost admisă în parte, instanţa urmează a obliga pârâta la plata către aceasta a sumei de 125 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Având în vedere că celorlalţi reclamanţi le-a fost respinsă acţiunea, instanţa constată ca fiind nefondat capătul de cerere al acestora privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

6

Domenii speta

Spete similare