Furtul calificat

Dosar nr. 6497/333/2009 furtul calificat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

 SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA NR. 85/A

Sedinta publica de la 14 Aprilie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE : NICULACHE LUMINITA

Judecator : OANA RADU-NICOLAE

Grefier : BODESCU PANSELUTA

Cu participare procuror : ARMEANU SORIN

Pe rol, la ordine, se afla spre solutionare apelul penal declarat de partea civila BG, domiciliat în , împotriva sentintei penale nr. 256 din 2.03.2010 a Judecatoriei Vaslui, pronuntata în dosar nr. 6497/333/2009, privind pe inculpatii CI si RCI.

Obiectul cauzei : infractiunile prevazute de art. 208 alin.1,4-209 alin. 1 lit.e, g,i Cod penal; art. 217 alin.1 Cod penal; art. 86 alin.1 din OUG 195/2002.

La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta inculpatii intimati CI, asistat de aparator desemnat din oficiu, dl. av. Bantas Ioan si RCI, asistat de aparator desemnat din oficiu, dl. av. Bantas Ioan.

Lipseste partea civila apelanta BG.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier, care învedereaza ca: procedura de citare este legal îndeplinita; apelul a fost declarat în termenul prev. de art. 363 Cod procedura penala, nefiind motivat în scris; inculpatii au fost audiati la fond; cauza se afla la primul termen de judecata în apel.

S-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care:

A fost identificat inculpatulRCI pe baza C.I. .

A fost identificat si inculpatul CI pe baza C.I.

Interpelat, inculpatul CI arata ca mentine declaratiile date pâna în prezent în cauza si nu doreste sa faca declaratii suplimentare în fata instantei de apel.

Interpelat, inculpatulRCI arata ca mentine declaratiile date pâna în prezent în cauza si nu doreste sa faca declaratii suplimentare în fata instantei de apel.

Nefiind cereri formulate si nici alte aspecte invocate prealabile dezbaterilor, instanta constata cauza în stare de judecata si trece la dezbateri, dând cuvântul cu privire la apelul partii civile BG.

Având cuvântul pentru inculpatul intimat CI, dl. av. Bantas Ioan arata ca, prin apelul formulat, partea civila BG apreciaza ca în mod gresit nu i-au fost acordate în totalitate despagubirile civile. De asemenea, considera partea civila ca pedepsele aplicate inculpatilor sunt prea blânde. Instanta de fond a facut însa o jusa individualizare a pedepsei ce a fost aplicata inculpatului CI, având în vedere în acest sens elementele ce caracterizeaza persoana inculpatului, consecintele faptei comise, împrejurarile concrete ale savârsirii faptei. În latura civila prima instanta i-a obligat în mod corect pe inculpati doar la plata despagubirile ce au fost dovedite de partea civila. Este adevarat ca partea civila a solicitat o suma mai mare dar ea avea obligatia de a-si dovedi pretentiile în integralitatea lor. Hotarârea instantei de fond este legala si temeinica, aparatorul inculpatului CI solicitând, în concluzie, respingerea ca nefondat a apelului declarat de partea civila BG.

Având cuvântul pentru inculpatul intimatRCI, d-ra av. Dumitruc Monica solicita respingerea ca nefondat a apelului declarat de partea civila BG si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei apelate. La pronuntare prima instanta a avut în vedere întregul material probatoriu administrat în cauza si în mod corect a admis doar în parte actiunea civila promovata de vatamat, acesta nedovedindu-si în totalitate pretentiile. În latura penala pedepsele aplicate inculpatilor sunt corecte instanta apreciind ca ele sunt suficiente pentru a asigura reeducarea inculpatilor. Oficiu neachitat.

Având cuvântul cu privire la apelul partii civile BG, reprezentantul parchetului arata ca, într-adevar, pedepsele aplicate celor doi inculpati sunt mici, dar nu nelegale, ele fiind corect dozate. În latura civila partea vatamata s-a constituit parte civila cu suma de 5.000 lei însa nu si-a dovedit în totalitate pretentiile astfel încât corect prima instanta a acordat doar atât cât s-a dovedit.

Având ultimul cuvânt, inculpatul intimat CI arata ca regreta ce a facut si precizeaza ca, în cursul judecatii la fond, a vrut sa-i achite vatamatului suma de 2.000 lei însa aceasta a refuzat banii.

Având ultimul cuvânt, inculpatul intimatRCI arata ca regreta comiterea faptei.

S-au declarat dezbaterile închise, cauza fiind lasata în pronuntare.

Ulterior deliberarii,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului penal de fata:

Prin sentinta penala nr. 256 din 02.03.2010, Judecatoria Vaslui a dispus urmatoarele:

A fost condamnat inculpatul CI, fiul lui, la urmatoarele pedepse:

- 4 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 208 alin. 1, 4 - art. 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, c, art. 76 lit. c Cod penal;

- 1000 lei - amenda penala pentru comiterea infractiunii prevazute de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, c, art. 76 lit. e teza II Cod penal;

- 3 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, cu aplicarea art. 74 lit. a, c, art. 76 lit. d Cod penal.

În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite  cele trei pedepse aplicate, inculpatul CI urmând sa execute în final, pedeapsa rezultanta, cea mai grea de 4 (patru) luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, lit. b Cod penal în conditiile prevazute de art. 71 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei rezultante aplicate inculpatului CI si s-a fixat termen de încercare de 2 ani si 4 luni, în conformitate cu dispozitiile art. 82 Cod penal.

În temeiul art. 359 Cod procedura penala s-a atras  atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal privind conditiile revocarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.

A fost condamnat inculpatul RCI, fiul lui, la pedeapsa de 1000 lei amenda penala pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, c, art. 76 lit. e teza II Cod penal.

S-a atras atentia inculpatului RCI asupra dispozitiilor art. 63 ind. 1 Cod penal.

În baza art. 14 si 346 Cod procedura penala s-a admis, în parte, actiunea civila formulata de partea vatamata, constituita parte civila, BG, domiciliat în, si au fost obligati cei doi inculpati, în solidar, la plata catre aceasta a sumei de 4039,2 lei - daune materiale, respingând restul pretentiilor ca neîntemeiate.

În baza art. 191 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul RCI la plata catre stat a sumei de 100 lei, iar  inculpatul CI la plata catre stat a sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în cursul urmaririi penale si al judecatii.

Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

În noaptea de 09.05.2009, dupa ce au participat la o petrecere în localitatea Valeni, cei doi inculpati s-au hotarât sa plece spre domiciliile lor. În dreptul locuintei lui Doroftei Ion erau parcate mai multe autoturisme. Inculpatul CI a observat ca la unul din ele – autoturismul marca „Dacia 1310” cu numarul de înmatriculare, de culoare alba, portiera din fata-dreapta era întredeschisa, iar cheile erau în contact.

Inculpatul CI a deschis portiera crezând ca doarme cineva înauntru, dar când s-a urcat a constatat ca nu se afla nimeni.

Desi nu avea permis de conducere, inculpatul CI s-a urcat la volanul autoturismului respectiv, pe care l-a condus pâna în locul unde se afla si celalalt inculpat,RCI, care s-a urcat si el în masina, pe bancheta din dreapta.

Inculpatul CI a condus autoturismul în cauza pe DN 24 aproximativ 100 m, dupa care a virat dreapta, pe drumul public ce duce catre Primaria Valeni, aproximativ 1 km. Cei doi au mai parcurs aproximativ 100 m pâna la iesirea din sat, unde inculpatul CI a oprit masina.

Acolo s-a urcat la volan inculpatulRCI si a condus, însotit de celalalt inculpat, aproximativ 500 m pe un drum de exploatare agricol, masina oprindu-se din cauza lipsei combustibilului.

Deoarece nu au reusit sa o porneasca, fiind si sub influenta bauturilor alcoolice, cei doi inculpati au luat bolovani cu care au aruncat în masina, cauzându-i avarii la: parbriz, capota, masca radiator, portiera fata-stânga, portiera fata-dreapta, precum si geamurile acestora, contact.

Din adresa nr. 78294/14.05.2009, emisa de Serviciul Politiei Rutiere rezulta ca inculpatul CI nu figureaza, în baza automatizata de date, ca detinator de permis de conducere.

De asemenea, din raportul de constatare tehnico-stiintifica nr. 30331/04.06.2009 (fila 75) rezulta ca:

- urma de încaltaminte ridicata cu ocazia cercetarii la fata locului în cazul furtului retinut, prezentata în foto 11, prezinta caracteristici de gen cu încaltamintea ridicata de la inculpatul CI;

- urmele de încaltaminte, ridicate cu ocazia cercetarii la fata locului în cazul furtului sus-mentionat, prezinta caracteristici de gen cu încaltamintea ridicata de la inculpatulRCI.

Cei doi inculpati, audiati atât în cursul urmaririi penale cât si în fata instantei, au recunoscut savârsirea faptelor, pe care le regreta, afirmând ca au facut acest lucru ca urmare a starii de betie în care se aflau.

Prima instanta a constatat ca declaratiile lor se coroboreaza cu restul probelor administrate în cauza.

Instanta a retinut ca situatia de fapt mai sus expusa  a fost pe deplin dovedita cu mijloacele de proba aflate la dosar: proces-verbal de constatare; plângerea si declaratia partii vatamate; proces-verbal de cercetare la fata locului si planse foto; declaratiile inculpatilor; proces-verbal de reconstituire; declaratiile martorilor; adresa nr. 78294/2009 a Serviciului Politiei Rutiere Vaslui; fisele de cazier judiciar ale acestora.

Instanta de fond a constatat astfel ca, faptele inculpatului CI, de a sustrage pe timp de noapte, în loc loc public, din autoturismul partii vatamate BG pe care folosind fara drept cheile aflate în contact l-a condus pe drumurile publice, desi nu poseda permis de conducere si caruia, împreuna cu celalalt inculpat, i-au provocat avarii, întrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de furt calificat, conducere fara permis si distrugere, prevazute si pedepsite de art. 208 alin. 1, 4 – 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal, art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicata si art. 217 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Fapta inculpatuluiRCI de a provoca avarii autoturismului partii vatamate întruneste elementele constitutive ale infractiunii de distrugere, prevazuta de art. 217 alin. 1 Cod penal.

Apreciind ca savârsirea faptelor si vinovatia celor doi inculpati au fost clar demonstrate,  instanta a aplicat acestora câte o pedeapsa cu închisoarea, respectiv amenda penala, pentru fiecare din infractiunile savârsite.

La individualizarea judiciara a pedepselor ce au fost aplicate inculpatilor au fost avute în vedere criteriile generale prevazute de art. 72 Cod penal si anume: dispozitiile partii generale a Codului penal, gradul de pericol social concret al faptelor comise si urmarile produse, persoanele celor doi inculpati, valoarea prejudiciului, precum si limitele de pedeapsa fixate în partea speciala a Codului penal si în legea speciala.

Instanta a retinut ca, din examinarea textului de lege invocat, rezulta ca aceste criterii sunt obligatorii si trebuie avute în vedere în procesul de stabilire si aplicare a pedepsei. Pe de alta parte, art. 52 Cod penal, prevede ca pedeapsa este o masura de constrângere si un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea savârsirii de noi infractiuni.

Raportat acestor prevederi, s-a retinut ca un rol primordial în aprecierea stabilirii si aplicarii pedepselor, îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penala prin incriminarea faptelor trebuie evidentiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât si pentru educarea inculpatilor.

Pentru ca pedeapsa sa-si realizeze functiile si scopul, definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 Cod penal, aceasta trebuie sa corespunda, sub aspectul duratei si naturii sale, gravitatii faptelor comise, potentialului de pericol social pe care, în mod real, îl prezinta persoanele celor doi  inculpati,  tineri, care au fost sinceri, precum si aptitudinii acestora de a se îndrepta sub influenta sanctiunii.

Ca masura de constrângere, pedeapsa are – pe lânga scopul sau represiv – si o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legala si judiciara, atât în ceea ce priveste fapta penala savârsita, cât si în ce priveste comportarea faptuitorului.

Pe de alta parte, pedeapsa si modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în asa fel încât inculpatul sa se convinga de necesitatea respectarii legii penale si evitarea, în viitor, a savârsirii unor fapte similare.

Operatiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor  elementelor circumscrise faptei si autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevazute de lege.

În considerarea celor aratate instanta de fond a avut în vedere datele personale ale inculpatilor, respectiv faptul ca acestia sunt la primul conflict cu legea penala, precum si faptul ca sunt  persoane  linistite, cu o buna conduita în societate, dupa cum rezulta din caracterizarile depuse la dosar, care s-au prezentat în fata organelor judiciare de fiecare data când au fost chemati,  precum si împrejurarile concrete ale comiterii faptelor-pe fondul consumului de alcool, dar si urmarile produse.

Raportat conduitei sincere, de recunoastere si regret manifestate de cei doi inculpati în cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti, precum si lipsa antecedentelor penale ale acestora, instanta a retinut în favoarea lor circumstantele atenuante prevazute de art. 74  lit. a, c  Cod penal si, ca efect al retinerii acestora, facând aplicarea si a dispozitiilor art. 76 lit. c, d, e Cod penal, a coborât pedepsele aplicate sub minimul special prevazut de lege pentru fiecare din infractiunile comise.

Referitor la inculpatul CI, cu privire la care s-a retinut comiterea mai multor infractiuni în concurs real, în conformitate cu dispozitiile art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, instanta de fond a dispus contopirea pedepselor corespunzatoare aplicate, acesta urmând sa execute în final, pedeapsa rezultanta, cea mai grea.

În baza prevederilor art. 71 Cod penal privind pedeapsa accesorie, prima instanta a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei aplicate, exercitarea dreptului prevazut de art. 64 lit. a teza a II-a si anume dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective, precum si a dreptului prevazut la litera b acela de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat, fata de solutia de condamnare instanta considerându-l nedemn de exercitarea acestor drepturi.

Astfel, din motivarea deciziei nr. 2 /06.10.2005 a Curtii Europene a Drepturilor Omului ( cauza Hirst contra  Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord ) rezulta ca dreptul  la vot, garantat de art. 3 din Protocolul 1 al Conventiei, nu este  absolut si poate face obiectul unor  limitari, statele  contractante având o larga marja de apreciere în materie.

Aceasta marja de apreciere nu este însa nelimitata, restrictiile si limitarile în materia dreptului la vot trebuind  apreciate de o instanta independenta în fiecare caz  în parte.

Din decizia instantei europene rezulta ca ceea ce  este criticabil este legea ce interzice automat si nediferentiat  dreptul la vot unei categorii întregi de persoane.

Articolul 71 alin. 1 Cod penal, referitor la pedepsele accesorii, prevede: condamnarea la pedeapsa  detentiunii pe viata sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevazute de  art. 64 alin. 1 lit. a, b, c Cod penal din momentul în care  hotarârea a ramas definitiva si pâna la terminarea  executarii  pedepsei.

Articolul 64 alin. 1 lit. a Cod penal, se refera la dreptul de a  alege si a fi ales în autoritatile publice si în functiile elective publice. Aceasta pedeapsa se aplica de drept odata cu pronuntarea unei pedepse privative de libertate pentru  comiterea unei infractiuni.

Acest procedeu este nerezonabil, interdictia drepturilor  electorale  fiind aplicata fara respectarea principiului proportionalitatii în fiecare caz în parte.

Instanta având în vedere ca inculpatul CI este infractor primar, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a avut o buna conduita în colectivitate pâna la data comiterii faptelor, conduita de recunoastere si regret manifestata în cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti, vârsta acestuia – de 21 ani, a apreciat ca sunt suficiente temeiuri ca acesta se va putea îndrepta si fara executarea efectiva a pedepsei aplicate.

Raportat considerentelor mai sus expuse, instanta a apreciat ca exista suficiente temeiuri de îndreptare a inculpatului în scopul prevenirii savârsirii de noi infractiuni si al reintegrarii în societate, motive pentru care a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare, fixat în conditiile art. 82 Cod penal.

Având în vedere dispozitiile art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei închisorii instanta a dispus si executarea pedepsei accesorii aplicate.

Potrivit dispozitiilor art. 359 Cod procedura penala instanta a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendarii conditionate în cazul comiterii unei noi infractiuni în cursul termenului de încercare, termen care începe sa curga de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare.

În privinta inculpatului RCI instanta a apreciat ca, fata de circumstantele personale si reale, ca efect al circumstantelor atenuante retinute în favoarea acestuia, o pedeapsa cu amenda penala este suficienta pentru atingerea scopului procesului penal.

S-a atras atentia inculpatului RCI asupra dispozitiilor art. 63 indice 1, privind înlocuirea pedepsei amenzii penale cu închisoarea în caz de neplata a acesteia în termen de 3 luni de la data ramânerii definitive a prezentei hotarâri.

În latura civila a cauzei, instanta a retinut ca partea vatamata BG s-a constituit parte civila (fila 25) cu suma de 5000 lei, reprezentând daune materiale pricinuite prin faptele comise de inculpati, afirmând ca autoturismul i-a fost distrus în proportie de 90 %, aducându-l într-o stare improprie utilizarii.

A afirmat partea vatamata ca repararea tuturor avariilor cauzate a costat suma de 4039,20 lei, asa cum rezulta si din devizul atasat la dosar (fila 99 dosar urmarire penala), însa solicita suma de 5000 lei, reprezentând daune materiale pentru pierderea pricinuita prin distrugerea autoturismului, cu ajutorul caruia îsi suplimenta veniturile familiei.

În privinta daunelor materiale, instanta a avut  în vedere ca, în cadrul unui proces penal, în solutionarea actiunii civile se aplica, în lipsa unor prevederi contrare, regulile care guverneaza sarcina probei în procesul civil, ori, conform art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.

În considerarea celor aratate, instanta a retinut ca, dupa cum rezulta din probele administrate în cauza, partea vatamata, constituita parte civila, BG a facut doar dovada sumei de 4039,2 lei, prin devizul de lucrari aflat la dosar.

Mai mult, din procesul-verbal întocmit de organele de cercetare penala în cursul urmaririi penale (fila 100 dosar de urmarire penala), rezulta ca valoarea integrala a unui autoturism de tipul celui avariat de inculpati este cuprinsa între 4500 lei – 5500 lei, în functie de dotari.

Fata de aceste aspecte si având în vedere ca autoturismul partii civile nu a fost distrus în totalitate, astfel încât sa fie imposibil de remediat, avariile provocate putând fi reparate, instanta a admis în parte pretentiile solicitate si a obligat pe cei doi inculpati, în solidar, la plata catre partea civila a sumei de 4039,2 lei, respingând restul pretentiilor ca neîntemeiate.

Instanta de fond a retinut, de asemenea, ca eventuala pierdere pricinuita prin imposibilitatea utilizarii temporare a autoturismului trebuia dovedita de catre partea civila, care putea chiar sa solicite, în cazul în care considera necesar, si daune morale, lucru pe care însa nu l-a facut.

S-a apreciat ca, sustinerea partii vatamate  cum ca suma de 5000 lei – daune materiale i s-ar cuveni, având în vedere ca aceasta reprezinta oricum o pedeapsa prea usoara pentru inculpati nu poate fi primita.

Astfel, instanta de fond a retinut ca inculpatii raspund pe latura penala pentru faptele comise, instanta dispunând condamnarea lor la pedepsele individualizate corespunzator dispozitiilor penale, iar despagubirile materiale la care acestia urmeaza a fi obligati trebuind a fi dovedite de catre partea civila.

Vazând dispozitiile art. 189, 191 Cod procedura penala, instanta a obligat pe fiecare din cei doi inculpati la plata cheltuielilor judiciare avansate, catre stat.

Împotriva acestei sentinte penale, în termenul legal, a declarat apel  partea civila BG criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, întrucât inculpatilor le-au fost aplicate pedepse, de catre instanta de judecata, prea mici fata de gravitatea faptelor comise, s-a dispus suspendarea conditionata a pedepselor aplicate si, sub latura civila, nu s-au acordat diferente de bani, pâna la suma de 5000 lei cu care aceasta parte s-a constituit parte civila în prezenta cauza.

Apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi aratate în continuare.

Examinând actele si lucrarile dosarului, din perspectiva motivelor de apel invocate, precum si din oficiu, conform art. 371 alin, 2 Cod procedura penala, tribunalul constata ca, în mod just si în deplin consens cu materialul probator administrat în cauza, s-a retinut în sarcina inculpatilor comiterea infractiunilor prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.e, g, i Cod penal cu aplicarea art. 74 lit.a, c Cod penal, 76 alin.1 lit.c Cod penal (furt calificat), art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, c, art. 76 lit. e teza II Cod penal (distrugere) si art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit.a,c Cod penal si art. 76 alin.1 lit. d Cod penal (conducerea pe drumurile publice  a unui autovehicul fara a avea permis de conducere auto) pentru inculpatul CI si, respectiv, infractiunea de distrugere  prev. de art. 217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit.a,c Cod penal si art. 76 lit.e teza a II-a Cod penal pentru inculpatul RCI, precum si obligarea celor doi inculpati la plata catre apelant a sumei de 4039,2 lei, reprezentând despagubirile civile catre acesta ca urmare a distrugerii autoturismului marca Dacia 1310.

La individualizarea judiciara a pedepselor aplicate inculpatilor  pentru comiterea infractiunilor retinte în sarcina acestora, instanta a facut în mod corect aplicarea dispozitiilor art. 72 Cod penal, si respectiv 52 Cod penal. S-a avut în vedere pericolul social concret redus al infractiunilor comise, urmarile acestora (avarierea autoturismului) valoarea prejudiciului cauzat în cuantum de 4039,2 lei – valoare relativ scazuta – persoana fiecarui inculpat, care nu sunt cunoscuti cu antecedente penale, au recunoscut comiterea infractiunilor si le regreta,  nu s-au sustras cercetarii penale, încercând a ascunde adevarul.

La fel, conform art. 52 Cod penal, pedepsele aplicate sunt în conformitate cu litera si spiritul legii, vizând durata, circumstantele atenuante retinute în favoarea inculpatilor conform art. 74 lit.a,c Cod penal si care au condus la obligativitatea reducerii pedepselor aplicate sub minimul special prevazut pentru infractiunile retinute în sarcina inculpatilor, conform art. 76 alin.1 Cod penal.

La fel, în mod corect s-a dispus suspendarea pedepselor aplicate în mod conditionat, conform art. 81 si urmatoarele Cod penal, apreciindu-se în mod corect potentialul acestor doi inculpati de a se putea reintegra în societate, fara a fi posibil privarea lor de libertate.

Apelantul, în mod absolut incorect doreste aplicarea, în defavoarea inculpatilor, a dispozitiilor art. 81 alin.4 Cod penal privind conditionarea, la aplicarea suspendarii executarii pedepsei conform art. 81 Cod penal, de plata prejudiciului integral  sau de plata despagubirilor  cerute de partea civila, garantata de o societate de asigurare.

Aceste dispozitii ale art. 81 alin.4 Cod penal au fost abrogate prin art. 1 pct.31  din Legea 278/2006, astfel încât ele nu mai sunt aplicabile în cazul inculpatilor.

Înca de la pronuntarea Deciziei nr.463 din 13.11.1997 a Curtii Constitutionale  s-a stabilit caracterul neconstitutional al dispozitiilor  art. 81 alin.4 Cod penal invocat de apelant, care încalca grav dispozitiile art. 4 alin.2  si ale art. 16 din Constitutia României, fiind o discriminare pe criteriu material, atentându-se grav si la prezumtia de nevinovatie  prev. de art. 5 ind.2 Cod procedura penala.

Referitor la latura civila a cauzei, în mod corect s-a stabilit ca inculpatii, în solidar, sa fie obligati la plata sumei de 4039,2 lei, cu titlu de despagubiri civile pentru apelant.

Desi apelantul a solicitat o despagubire materiala de 5.000 lei de la inculpati, pentru distrugerea autoturismului marca Dacia 1310, acesta nu a facut nici un fel de probe care sa ateste ca acest autoturism Dacia 1310 ar necesita pentru repararea sa mai mult de 4039,2 lei cât a acordat instanta de fond.

Din devizul estimativ atasat la dosar, rezulta în mod clar c, pentru repararea autoturismului, sunt necesari numai 4039,2 lei.

Mai mult decât atât, la fila 100 dosar urmarire penala, organul de politie, prin intermediul  asociatiei familiale AF ASAVEI GHEORGHE, firma autorizata sa achizitioneze si sa dezmembreze autoturisme marca Dacia, a stabilit în mod estimativ ca pretul pentru autoturismul apelantului la cumparare nu ar depasi suma de 4500 lei, iar daca aceasta ar beneficia si de dotari suplimentare ar putea valora chiar 5500 lei.

Pentru a se putea majora cuantumul despagubirilor civile, asa cum solicita partea civila, ar fi fost necesar sa se fi facut probe de catre partea civila  care sa ateste un plus de valoare pentru aceste despagubiri, acordate de instanta de fond.

Partea civila, în apelul declarat de ea, nu si-a facut nici un fel de probe în acest sens, pretentiile sale nefiind în nici un mod dovedite pâna la concurenta sumei de 5000 lei.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu disp. art. 379 pct.1 lit.b Cod procedura penala se va dispune respingerea ca nefondat a apelului formulat de partea civila BG  împotriva sentintei penale nr. 256/2010 a Judecatoriei Vaslui, care va fi mentinuta ca legala si temeinica.

În baza art. 192 alin.2 Cod procedurta penala, partea civila BG va fi obligata la plata cheltuielilor judiciare avansate  de stat în apel, inclusiv la plata onorariilor avocatilor din oficiu, avansate din fondurile speciale ale Ministerului Justitiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civila BG împotriva Sentintei penale Nr.256/02.03.2010 a Judecatoriei Vaslui, pe care o mentine.

Obliga partea civila apelanta  la plata sumei de 630 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 600 lei, reprezentând doua onorarii pentru aparatorii din oficiu desemnati inculpatilor CI si RCI, se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justitiei.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronuntare pentru inculpatii CI si RCI si de la comunicare pentru partea civila BG.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 14 aprilie 2010.

PRESEDINTE, JUDECATOR,  GREFIER,

Niculache Luminita Oana Radu Nicolae Bodescu Panseluta

Domenii speta

Spete similare