Menţinere arestare preventivă

Dosar nr. 888/89/2010 – mentinere arestare preventiva

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA Nr. 129/R

Sedinta publica de la 02 Aprilie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE: NICULACHE LUMINITA

Judecator: OANA RADU-NICOLAE

Judecator: PARPALEA-FILIP NICOLAE

 Grefier: HOTOLEANU CRISTINA

Cu participarea procurorului: BULGARU CONSTANTIN

Pe rol, se afla solutionarea recursului penal declarat de inculpatul GA, fiul lui împotriva Încheierii din 31.03.2010 data în dosarul nr. 689/244/2010 al Judecatoriei Husi, prin care s-a mentinut arestarea preventiva a inculpatului.

Obiectul cauzei: recurs împotriva încheierii de mentinere a arestarii preventive.

La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta inculpatul  GA, aflat în Penitenciarul Iasi, asistat de aparatorul ales av. Ciocan Luigi

S-a facut referatul cauzei de catre grefier, s-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care:

Instanta aduce la cunostinta inculpatului obiectul prezentei cauze.

Fiind interpelat, inculpatul arata ca insista în judecarea recursului declarat.

Nemaifiind alte cereri, instanta da cuvântul în sustinerea motivelor de recurs.

Av. Ciocan, având cuvântul,  arata ca prin încheierea data de Judecatoria Husi în temeiul art. 300 ind. 1 rap. la art. 160 ind. b Cod procedura penala, instanta de fond a constatat ca legala si temeinica masura arestarii preventive luata fata de inculpatul GA. Criticile pe care înteleg sa le formuleze împotriva acestei încheieri, vizeaza atât legalitatea cât si temeinicia .

În ceea ce priveste legalitatea s-a retinut ca temeiul pentru care s-a dispus arestarea preventiva îsi gaseste sediul materiei în art. 148 lit. f Cod procedura penala si justifica instanta de fond ca sunt îndeplinite cumulative cele doua cerinte prev. de acest articol. Într-adevar pedeapsa este mai mare de 4 ani, dar în ceea ce priveste pericolul concret pentru ordinea publica îl justifica prin valoarea mare a prejudiciului. În opinia sa valoarea mare a prejudiciului poate constitui o agravanta si nicidecum un temei pentru mentinerea unei arestari preventive. Practica judiciara nu arata în nici o situatie ca valoarea mare a unui prejudiciu ar determina certitudinea ca inculpatul prezinta un pericol pentru ordinea publica.

În ceea ce priveste temeinicia  criticele sunt mai ample si se vede nevoit sa atinga fondul cauzei. Se retine în sarcina inculpatului GA faptul ca ar fi savârsit infractiunea de contrabanda încercând sa sustraga de la controlul vamal, într-un punct o anumita cantitate de marfuri si de asemenea, faptul ca a prezentat documente pentru alta marfa decât pentru cea pe care o transporta. Inculpatul Ganea nu se face vinovat de savârsirea celor doua infractiuni, întrucât acesta nu are decât calitatea de sofer si delegat pentru acea marfa. Pentru a se putea încadra în prevederile celor doua articole retinute în sarcina sa ar trebui stabilit gradul de implicare  si vinovatie. Inculpatul si-a îndeplinit doar sarcina de conducator auto. Reprezentantii DIICOT fac trimitere la o decizie penala a Înaltei Curti de Casatie si Justitie 3033/2006. Situatia prezentata acolo este cu totul alta, fiind vorba de persoane care faceau transporturi de coletarie si care aveau obligatia de a verifica coletul. În cauza de fata camionul era sigilat, iar soferul nu putea deschide sigiliul pentru a verifica daca marfa încarcata a fost schimbata. El a asistat la încarcarea marfii din Ucraina, a asistat la verificarea în punctul vamal Tudora, trecerea de frontiera între Ucraina si Republica Moldova, a trecut prin punctul vamal Leuseni, unde un specialist a facut aceasta verificare. Inculpatul a prezentat actele pe care le primise de la coordonatorii activitatii. De asemenea, se deplasa cu un camion având asupra sa o scrisoare de transport CMR. Regulile vamale spun clar un anumit lucru: atât timp cât un transport vine cu o scrisoare CMR este obligat sa se deschida acel camion pe teritoriul fiecarui stat.

Pentru aceste motive, solicita admiterea recursului, casarea încheierii atacate si sa se dispuna revocarea masurii arestarii preventive luata împotriva  inculpatului GA. 

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicita respingerea recursului, ca neîntemeiat, încheierea Judecatoriei Husi prin care s-a mentinut arestarea preventiva a inculpatului este legala si temeinica, având în vedere întreg materialul probator administrat în cauza. Inculpatul este cercetat pentru comiterea infractiunii de contrabanda si prezentare de documente nereale la intrarea în România, constând în faptul ca s-a prezentat la punctul de frontiera Albita cu un camion prezentând ca si documente de transport o scrisoare de transport internationala. Având dubii cu privire la acel transport, lucratorii vamali au procedat la verificarea acestuia si au constatat faptul ca era plin cu pachete de tigari accizate în Republica Moldova. Referitor la faptul ca stia sau nu stia despre continutul acestui transport, inculpatul avea calitatea atât de sofer al autocamionului cât si calitatea de delegat. Cu privire la acest document CMR, invocat de aparator, nu exista nici o reglementare în domeniul vamal si nici în alt domeniu, prin care transporturile însotite de acest document sa fie obligatori verificate. În activitatea de transport international se întâlnesc 2 documente, respectiv Carnetul TIR sau scrisoare CMR. De regula transporturile internationale se efectueaza pe baza Carnetului TIR eliberat de Organizatia Transportatorilor Internationali cu sediul la Geneva. Acest carnet, dovedeste seriozitatea transportatorului în ce priveste integritatea si calitatea respectivului transport, fiind emis celor care fac parte din aceasta organizatie, pe baza unei cereri si contine elementele de identificare a marfii, furnizorul, beneficiarul, iar la fiecare trecere la punctele de frontiera, este consemnata data si stampila. În momentul când marfa a ajuns la destinatie se închide acest carnet si se restituie organizatiei de la Geneva, unde se depoziteaza pentru a fi verificat cu privire la transportul respectiv. În ceea ce priveste scrisoarea de transport CMR, este practicata de cei care nu fac parte din Organizatia Transportatorilor Internationali, fiind emisa de proprietarul masinii si pe care se consemneaza furnizorul si beneficiarul. Aceasta scrisoare poate fi rupta sau distrusa si nu se poate avea vreun control asupra ei. Aceste scrisori se folosesc tocmai în astfel de situatii când se urmareste eludarea dispozitiilor  vamale, iar acel transport sa nu ajunga la destinatie.  În practica vamala, lucratorii vamali indiferente de actele prezentate efectueaza prin sondaj verificarea marfii si doar atunci când au suspiciuni cu privire la integritatea si calitatea transportului, se procedeaza la deschiderea acestuia.

Pentru toate aceste motive, considera ca cererea de recurs este neîntemeiata si solicita respingerea acestuia.

Av. Ciocan, având cuvântul în replica, arata ca într-adevar este vorba de cele doua modalitati în care se efectueaza transportul international de marfuri. Sub Carnet de TIR sau sub CMR. Aceasta scrisoare CMR este  un document legal, recunoscut de toate statele. Cu privire la obligativitatea lucratorului vamal de a verifica aceste marfuri, se poate spune ca într-adevar marfurile care circula în Comunitatea Europeana nu trebuie desfacute, dar cele care vin din spatiul extra comunitar este obligatoriu a fi desfacute. Nu exista nici o specificatie prin care soferul este obligat sa verifice continutul transportului. Inculpatul a asistat la încarcarea marfii, iar la preluarea transportului a verificat sigiliul, neputând sa verifice înca o data continutul. Greutatea pe osie era aceeasi, la fel cum si nr. sigiliului era acelasi.

Inculpatul GA, având ultimul cuvânt, arata ca într-adevar marfa se transporta cu scrisoare CMR sau Carnet TIR. Mentioneaza ca acest Carnet TIR nu este  valabil fara scrisoarea CMR. Carnetul TIR se emite de la o valoare de 50000 EURO, iar beneficiarul  marfii, având în vedere ca marfa valora doar 12.000 USD, a apreciat ca nu este necesar sa mai emita Carnet de TIR. Arata ca nu a stiut despre continutul transportului si nu se face vinovat de savârsirea vreunei infractiuni retinute în sarcina sa.

Instanta declara dezbaterile închise, lasând cauza în pronuntare, când:

Deliberând;

T R I B U N A L U L:

Asupra recursului penal de fata;

Prin încheierea din 31.03.2010 pronuntata în dosarul 689/244/2010 al Judecatoriei Husi, instanta din oficiu a verificat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive luata fata de inculpatul GA, si, în baza art. 300 ind.1, rap. la art. 160 lit. b din Codul de procedura penala,  a constatat ca fiind legala si temeinica masura arestarii preventive, masura pe care, în temeiul art. 300 ind.1 alin.3 din Codul e procedura penala a mentinut-o, urmând ca legalitatea si temeinicia ei  sa fie verificata în temeiul art. 160 ind. b Cod procedura penala.

Pentru a pronunta aceasta încheiere, instanta de fond a retinut urmatoarele: 

Prin încheierea nr.20 din 6.03.2010 s-a admis propunerea formulata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Husi si s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului GA, cercetat pentru faptele ce constituie infractiunea de  “contrabanda” prev. de art. 270 al. 2 si infractiunea de „prezentare la autoritatea vamala de documente  vamale de transport si comerciale care se refera la alte marfuri”,  prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006, modificata prin O.U.G. nr. 33/2009.

S-a retinut ca, în noaptea de  04/05 martie 2010, inculpatul s-a prezentat în punctul de trecere PTF Albita la volanul autocamionului marca DAF înmatriculat în România cu nr. B-98-NIW si remorca cu nr. B-97-ZKK apartinând firmei de transport „TRANS MAXIM INTERNATIONAL” Bucuresti, acesta declarând organelor vamale ca transporta bare de fier de la o firma din Ucraina la o firma din Turcia, însa organele vamale au constatat existenta în camion a unui numar de 694.375  pachete de tigari „Plugarul’’, ,,Doina’’, ,,M&T”, fara a declara la organele vamale ca transporta bunuri ce trebuie plasate sub regim vamal si care au  valoarea de  347.188 euro.

S-a mai retinut ca aceste pachete cu tigari erau sigilate în mijlocul de transport pe care îl conducea inculpatul, nefiind identificate bare de fier asa cum era consemnat în documentele ce însoteau transportul  si cum declarase inculpatul lucratorilor vamali, diferenta de greutate fiind asigurata prin încarcarea unor saci de nisip pe osii.

Drept urmare, instanta a apreciat ca lasarea în libertate a inculpatului este de natura sa genereze un profund sentiment de insecuritate economica fata de Satul Român, prin amploarea fenomenului infractional constatat în punctele vamale, în care sunt implicati tot mai multi cetateni straini, prin crearea unui prejudiciu însemnat, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a avut o atitudine cooperanta în fata instantei de judecata, precizând ca nu are cunostinta de provenienta tigarilor  gasite în autotrenul condus de el si ca nu-si explica cum au fost încarcate cele 694.375 pachete de tigari „Plugarul, Doina, M&T”.

Incidenta art. 148 lit. f Cod procedura penala implica existenta concomitenta a doua conditii si anume: sa fie savârsita o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si, cea de-a doua, sa existe probe ca lasarea în libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica.

Pericolul concret pentru ordinea publica trebuie constatat în concret si dovedit neputând fi prezumat pornind de la gravitatea abstracta a faptei, reflectata în limitele de pedeapsa prevazute de lege. În speta acest prejudiciu consta în valoarea mare a prejudiciului produs.

În aceasta cauza, pericolul social potential a fost apreciat de prima instanta în raport de comportamentul inculpatului, reactia opiniei publice, rezonanta faptelor comise. Pericolul concret pentru ordinea publica rezulta în mod cert din probele administrate pentru probarea infractiunii si al pericolului social concret al acesteia, modalitatea comiterii faptelor, urmarea produsa, rezonanta sociala sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivitatii.

Instanta a apreciat ca temeiurile care au determinat arestarea initiala, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului stabilirea vinovatiei urmând a se face cu cercetarea judecatoreasca de catre instanta investita cu solutionarea fondului cauzei.

Mentinerea arestarii preventive a inculpatului nu afecteaza cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, având posibilitatea de a cere si administra toate probele considerate necesare pentru a-si demonstra nevinovatia.

 Împotriva acestei încheieri, în termen legal, fara aratarea în scris a motivelor, a declarat recurs inculpatul  GA,

 În sustinerea orala a motivelor de recurs, inculpatul, prin aparatorul angajat a criticat hotarârea din punct de vedere a legalitatii si temeiniciei ei. S-a sustinut ca instanta de fond a justificat pericolul concret pentru ordinea publica prin valoarea mare a prejudiciului, aspect care, în opinia sa, poate constitui o agravanta si nicidecum un temei pentru mentinerea unei arestari preventive. Cât priveste temeinicia, s-a aratat ca inculpatul nu a avut cunostinta de adevarata încarcatura pe care a transportat-o, el având credinta ca autovehiculul contine exact marfa inserata în documentele prezentate la vama.

 Tribunalul, analizând actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, cât si din oficiu, constata încheierea din  31.03.2010 pronuntata de Judecatoria Husi ca fiind legala si temeinica pentru urmatoarele motive:

În mod corect instanta de fond a retinut ca se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, constatând ca subzista temeiurile avute în vedere  la luarea masurii arestarii preventive, respectiv cele prev. de art. 143 si art. 148 lit. f din Codul de  procedura penala, existând probe si indicii temeinice ca inculpatul a savârsit o fapta penala, aspect ce rezulta si din declaratia de recunoastere a acestuia.

 Tribunalul constata ca în cauza sunt îndeplinite în mod cumulativ conditiile  prevazute de art. 143 si 148 lit.” f„ din Cod procedura penala, întrucât exista probe si indicii temeinice ca inculpatul a savârsit o  infractiune  pentru care legea prevede pedeapsa  închisorii mai mare de 4 ani iar lasarea în libertate a acestuia prezinta  pericol concret pentru ordinea publica.

Tribunalul constata ca acuzatia penala are ca obiect infractiunile prev. de art. 270 alin. 2  si art. 272 din Legea 86 din 2006.

Conform art. 270 alin. 2  Constituie infractiune de contrabanda si se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi ,, introducerea în sau scoaterea din tara prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a marfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, daca valoarea în vama a bunurilor sau a marfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor.

Potrivit art. 272 din acelasi act normativ  se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi ,, folosirea, la autoritatea vamala, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se refera la alte marfuri sau bunuri ori la alte cantitati de marfuri sau bunuri decât cele prezentate în vama’

Rezulta fara îndoiala din probe,  inculpatul confirmând acest fapt, ca în noaptea de 4/5.03.2010, s-a prezentat la PTF ALBITA cu autocamionul B-98-NIW care tracta remorca B-97-ZKK, declarând ca transporta cantitatea de 20 tone tevi metalice, împrejurare, în dovedirea careia a prezentat si scrisoarea de transport international-CMR355193 si factura externa 022/11.02.2010,înscrisuri în baza carora a fost întocmita declaratia vamala de tranzit.

 Urmare controlului efectuat asupra remorcii, s-a observat ca snurul care asigura sigiliul  prezenta o întrerupere, unirea acestuia fiind realizata cu un stift de metal introdus în interiorul snurului. În atare situatie, verificându-se încarcatura, s-a constatat ca inculpatul transporta 694.375 pachete tigari cu  o valoare de vama de 1.430.274, acciza datorata fiind de 4.386.939lei.

Drept urmare, se constata realitatea sustinerii cum ca exista indicii ca inculpatul a comis fapte prevazute de legea penala pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani, fiind astfel îndeplinita prima conditie inserata în art. 148 din Codul de procedura penala, dar si prevederile art. 143 din acelasi cod.

Tribunalul observa ca inculpatul în sustinerea faptului ca masura luata fata de domnia sa este neîntemeiata, si-a invocat lipsa de vinovatie determinata de eroarea în care s-a aflat la momentul prezentarii documentelor la vama, în contextul în care a avea credinta ca marfa înscrisa în documente este una si aceeasi cu cea ce se gasea în remorca, sugerând astfel ca fapta sa nu constituie infractiune.

Este fara tagada ca momentul procesual prezent nu permite o analiza a elementelor constitutive ale faptei inculpatului, aspectele intelective si volitive ale vinovatiei urmând a fi analizate cu ocazia judecarii pe fond a raportului de drept penal. Aceasta, pentru a nu se aduce atingere prezumtiei de nevinovatie care presupune inocenta faptuitorului pâna la dovedirea vinovatiei, prezumtie ce se considera încalcata atunci când instanta sau o alta autoritate îsi exprima opinia ca persoana este vinovata pâna la terminarea procesului.

Câta vreme prevederile art. 148 lit. f din Codul de procedura se refera la situatia în care inculpatul ,, a savârsit o infractiune’’ si nu doar la o ,,fapta penala’’ asa cum se prevede în art. 143 din Codul de procedura penala,  cum infractiunea, potrivit art.17 din Codul penal, este fapta care prezinta pericol, savârsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala, este inadmisibil ca o activitate temeinica de verificare a îndeplinirii conditiilor masurii preventive sa nu presupuna si astfel de referiri. 

Însasi masura arestarii, cea mai drastica dintre masurile preventive, face sa planeze asupra individului urmarit o suspiciune contrarie prezumtiei de nevinovatie. Curtea Europeana, într-una dintre  primele sale hotarâri, s-a pronuntat în sensul ca privarea de libertate înainte de judecata constituie „o grava derogare de la principiile libertatii individuale si de la prezumtia de nevinovatie” . Cu toate acestea, masurile preventive au fost si sunt consacrate în diferite forme si cu regimuri juridice variate în toate legislatiile din lume. Luarea masurilor preventive raspunde unui alt imperativ general si anume ca ceilalti membrii ai societatii sa poata beneficia de drepturile si libertatile instituite în Constitutie, prin înlaturarea pericolului ca, pâna la pronuntarea unei condamnari definitive, cei care au comis infractiuni sa mai comita astfel de fapte.

 În situatia data, prezumtia de nevinovatie devine o garantie împotriva luarii masurii de limitare a libertatii în afara conditiilor stabilite de lege. Potrivit  art. 51 din Codul de procedura penala, orice persoana care se afla în curs de urmarire penala sau de judecata trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane, principiul care întregeste sfera garantiilor procesuale.

În cursul procesului penal prezumtia de nevinovatie înfatiseaza o anume dinamica. Astfel, lipsa dovezilor de vinovatie confera acesteia vitalitate fiind deosebit de robusta. Ulterior, covârsita de povara probelor de vinovatie, se stinge prin retinerea vinovatiei de catre instanta de judecata, prin condamnarea definitiva.

Se pune întrebarea daca dupa administrarea probelor utile, decisive si hotarâtoare pentru dovedirea vinovatiei, dar înaintea de intervenirea unei hotarâri definitive de condamnare, prezumtia de nevinovatie are aceeasi vigurozitate ca si în situatia lipsei probelor de nevinovatie. Cu siguranta prezumtia de nevinovatie, desi nu mai are aceeasi putere, palind in fata probelor, subzista chiar si în prezenta unor probe clare de vinovatie. Subzistenta prezumtiei de nevinovatie se concretizeaza în aceasta situatie, în dreptul inculpatului si în posibilitatea dovedirii netemeiniciei acestor probe, pâna la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare.

Ca atare, necesitatea unor aprecieri cu privire la probele administrate în prezenta cauza si afirmarea faptului ca acestea reveleaza serioase indicii ca inculpatul a comis ,, o infractiune’’ ca, la acest moment, eroarea invocata nu este apta sa schimbe caracterizarea faptei drept infractiune, de vreme ce calitatea de delegat al marfii presupune si obligatia asigurarii integritatii transportului, nu încalca cu nimic prezumtia de nevinovatie, de vreme ce inculpatul are în continuare posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a tuturor probelor administrate si la care instantele a facut referire pâna în prezent.

Cât priveste cea de-a doua conditie prevazuta de art. 148 lit. f din Codul de procedura penala si anume cea referitoare la existenta unor probe ca lasarea  în libertate prezinta pericol pentru ordinea publica, tribunalul constata ca prima instanta, în mod corect a retinut realitatea acestui fapt.

Acesta consta în rezonanta sociala negativa a faptului ca inculpatul  ar putea fi cercetat în stare de libertate, în conditiile în care asupra sa planeaza banuiala savârsirii unor infractiuni cu grad de pericol social destul de ridicat. Infractiunile de contrabanda prevazute de codul vamal vin sa sanctioneze încalcarea relatiilor sociale referitoare la regimul vamal, care vizeaza ocrotirea speciala a operatiunilor de vamuire, ocrotirea încrederii publice în documentele vamale de transport sau comerciale si nu în ultimul rând, încalcarea acelor relatii sociale privind buna desfasurare a activitatilor economico-financiare a caror realizare presupune îndeplinirea cu onestitate de catre contribuabili a  obligatiilor ce deriva din operatiunile comerciale executate, în speta fiind vorba despre sustragerea de la plata unor accize în cuantum  de 4.386.939 lei.

Tribunalul reveleaza ca valoarea ridicata a prejudiciului poate, în genere, sa constituie o agravanta a infractiunii dar, de vreme ce ofera informatii cu privire la gravitatea urmarii infractiunii, poate sa constituie fundament al aprecierilor facute vis a vis de persoana autorului si de pericolul pe care-l prezinta aceasta pentru ordinea publica. Aceasta, deoarece la aprecierea pericolului  pentru ordinea publica nu  trebuie  facuta abstractie de gravitatea faptei. Existenta pericolului public rezulta printre altele si din însusi pericolul social al infractiunii de care este învinuit inculpatul.

De altfel, în cauza, pericolul concret pentru ordinea publica rezulta din chiar probele administrate pentru probarea infractiunii si a pericolului social concret al acesteia, din urmarea produsa, rezonanta sociala a faptei comise, sentimentul de frustrare a societatii care este pusa în fata unui buget public ce nu face fata nevoilor generale si a unor fapte de sustragere a unor sume enorme printr-o singura actiune de tranzitare a unor marfuri nedeclarate. Drept urmare, pericolul pentru ordinea publica îsi gaseste expresia si în starea de indignare data de faptul ca o persoana banuita de savârsirea unor infractiuni de o gravitate deosebita este cercetata si judecata în stare de libertate.

Este fara îndoiala ca libertatea individuala este una dintre valorile fundamentale protejate de Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a libertatilor  fundamentale, ratificata de România prin Legea nr. 30/1994, ale carei dispozitii mai favorabile sunt aplicabile  direct în dreptul  român, potrivit art. 11 si 20  din Constitutia României si de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor  Omului si de  sistemul european  de protectie.

Aceasta libertate, ca drept fundamental al persoanei, poate fi însa restrânsa în anumite situatii expres prevazute de legea interna sau de conventia la care s-a facut referire, caz în care privarea de libertate devine licita. Una dintre exceptiile invocate este si cea prevazuta de art. 148 lit. f. din Codul de procedura penala român. De altfel, potrivit art. 5 din Conventia  europeana a drepturilor omului si art. 23  din Constitutia României, masura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când exista  motive verosimile  ca s-a savârsit o infractiune sau exista motive temeinice de a se crede în posibilitatea savârsirii unei noi infractiuni, fiind necesara astfel apararea ordinii publice, a drepturilor si libertatilor cetatenesti.

Tribunalul constata astfel ca temeiurile  avute în vedere la arestare, respectiv cele prev. de art. 143 cod procedura penala raportat la art. 148 lit. f din Codul de procedura penala, subzista. Ca atare, în considerarea motivelor aratate, în temeiul art. 141 si 385 ind. 15 pct.1 lit. b cod procedura penala, va respinge recursul declarat de inculpatul GA împotriva încheierii din 31.03.2010 a Judecatoriei Husi, pe care o va mentine.

Vazând si dispozitiile art. 192 alin. 2 cod procedura penala,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul GA, împotriva Încheierii din 31.03.2010 data în dosarul nr. 689/244/2010 al Judecatoriei Husi, pe care o mentine.

Obliga inculpatul recurent la plata sumei de 30 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitiva.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 2.04.2010.

PRESEDINTE, JUDECATORI,  GREFIER,

N.L.  O.R.N. P.F.N. pt. H.C. aflata

 în CO,

 grefier sef sectie, N.A.

Domenii speta

Spete similare