Art. 208 al.1 şi art. 192 al. 1 Cod penal

Hotărâre din 03.05.2010


  art.  208 al.1 şi art. 192 al. 1 Cod penal

- cerere de despăgubiri civile respinsă ca nedovedită

La data de …, s-a înregistrat, pe rolul instanţei, sub nr. …,  rechizitoriul Parchetul de pe lângă Judecătoria …, nr. …, din data de …, prin care a fost trimisă în judecată inculpata C. L., pentru săvârşirea infracţ. prev. de art.  208 al.1 şi art. 192 al. 1 Cod penal, faţă de partea vătămată V. N.

S-a reţinut, în partea expozitiva a actului de sesizare, premenţionat, la data de …, numitul V. N. a sesizat agenţii de poliţie, aflaţi în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, despre faptul că numita C.L. a pătruns în curtea locuinţei sale, fără consimţământul acestuia, şi din locuinţă a sustras mai multe bunuri şi sume de bani, pe care le-a transportat la domiciliul său. Efectuându-se cercetări, s-a stabilit că în ziua de ..., învinuita C. L., profitând de absenţa numitului V. N. din locuinţă şi de faptul că a mai fost în mai multe rânduri la lucrări în gospodărie, fără consimţământul proprietarului, a pătruns în curte, apoi în locuinţă şi  a sustras mai multe bunuri (alimente, obiecte de îmbrăcăminte, un ceas etc), cât şi o sumă de bani în valută, bunuri pe care le-a pus în  doua sacoşe  şi a intenţionat să le transporte la locuinţa personală, iar în drum a întâlnit pe numitul M. F., care conducea  un motoscuter şi l-a rugat să-i transporte o sacoşe cu bunuri la locuinţa sa, distanţa fiind de cca. 1 Km, iar cealaltă sacoşe cu bunurile sustrase a fost transportată de către învinuită până la intersecţia drumului judeţean cu  drumul naţional, respectiv la magazinul  ce aparţine Consumcoop …, din satul …, unde a fost găsită de partea vătămată cu sacoşa asupra sa.  În acel moment a venit şi numitul M.F. care i-a relatat părţii vătămate că a transportat la domiciliul învinuitei o altă sacoşă, cu bunuri, pe care a lăsat-o  în faţa porţii, fără a cunoaşte  că aceasta este furată. Procedându-se, de către partea vătămată împreună cu  agenţii de poliţie, la recunoaşterea bunurilor, s-a constatat că  bunurile aparţin  părţii vătămate V. N., iar învinuita nu a putut  să justifice provenienţa acestor bunuri găsite asupra sa.

La stabilirea  cadrului  infracţional expus s-au avut în vedere  declaraţiile părţilor şi a martorilor audiaţi (f.  14-18, 19-22, 23-33  dosar  de urmărire penală).

S-a relevant faptul că inculpata nu a recunoscut săvârşirea  faptelor, are  antecedente penale,  şi a mai fost sancţionată tot pentru fapte de furt, aplicându-i-se  o amendă administrativă.

În cursul  cercetării judecătoreşti  au fost administrate  direct şi nemijlocit  cvasimajoritatea probelor produse  în faza de urmărire penală. De asemenea,  în complinirea probatoriului, atât partea vătămată cât şi inculpata au uzat de proba testimonială (f.  28-29, 45-47, 55, 70 dosar), aceasta din urmă uzând şi de proba cu acte, depunând la dosar  caracterizare, patru certificate de naştere (f.65-69 dosar).

Analizând  coroborat ansamblul  probelor  efectuate  în faza de urmărire penală şi de judecată, instanţa reţine că, la data de …., inculpata  C. L., profitând de absenţa părţii vătămate V. N. din locuinţă şi de faptul că a mai fost în mai multe rânduri la lucrări în gospodărie, fără consimţământul proprietarului, a pătruns în curte, apoi în locuinţă şi  a sustras mai multe bunuri (alimente, obiecte de îmbrăcăminte, un ceas etc), bunuri pe care le-a pus în  doua sacoşe  şi intenţionând să le transporte la locuinţa personală, pe drum s-a întâlnit cu numitul M. F., care conducea  un motoscuter, şi l-a rugat să-i transporte o sacoşe cu bunuri la locuinţa sa, distanţa fiind de cca. 1 Km, iar cealaltă sacoşe cu bunurile sustrase a fost transportată de către inculpată până la intersecţia drumului judeţean cu drumul naţional, respectiv la magazinul ce aparţine Consumcoop …, din satul .., unde a fost găsită de partea vătămată cu sacoşa asupra sa.  În acel moment a venit şi numitul M. F. care  i-a relatat părţii vătămate că a transportat la domiciliul inculpatei o altă sacoşă, cu bunuri, pe care a lăsat-o în faţa porţii, fără a cunoaşte că aceasta este furată. Procedându-se, de către partea vătămată împreună cu agenţii de poliţie, la recunoaşterea bunurilor, s-a constatat că  bunurile aparţin  părţii vătămate V. N., iar învinuita nu a putut să justifice provenienţa acestor bunuri găsite asupra sa.

Acţiunea inculpatei materializează în drept atât din punct de vedere obiectiv cât şi  subiectiv, conţinutul constitutiv al infracţiunilor de, violare de domiciliu şi furt, prev. de  art.192 al.1, 208 al. 1 Cod penal, pentru  care aceasta  va trebui să suporte, în lipsa unor cauze exoneratoare de răspundere,  consecinţele  punitive  stabilite  în scopul constrângerii şi reeducării.

Săvârşirea faptelor în modalitatea reţinută de instanţă, rezultă cu certitudine  din probele existente la dosar, şi anume: martorii audiaţi în cauză: P.L., S.A., M. F., M.V.-D., S.M.,  R.F., Z.A., S.A. (f. 28-29, 45-47, 55, 70, 78 dosar), care au arătat că, deşi  nu au văzut-o pe inculpată în curtea şi locuinţa părţii vătămate, nefiind  martori oculari, au precizat însă că au văzut-o transportând două sacoşe cu bunuri (martorul M.F. ajutând-o la transportul uneia dintre cele două sacoşe), precum şi faptul că inculpata a împrumutat un cărucior de la o martoră, la care se afla şi partea vătămată dar şi că aceasta din urmă şi-a recunoscut bunurile sustrase.

Apărarea inculpatei, în sensul că  bunurile i-au fost  dăruite de către partea vătămată, ca ajutor,  fiind în relaţii de prietenie de mai mult timp cu acesta,  urmează a fi  înlăturată, deoarece nu a adus probe pentru a confirma că bunurile i-au fost dăruite şi mai mult, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că partea vătămată se afla, la muncă, la numita  S.A., astfel că inculpata a pătruns în curtea şi locuinţa părţii vătămate, fără consimţământul acesteia. Mai mult, inculpata a fost inconsecventă  în declaraţiile date la organele de cercetare penală, arătând mai întâi că bunurile respective i-au fost date de către numita  V.E., fapt  neconfirmat  de declaraţia respectivei martore.

La proporţionalizarea pedepselor  cu închisoarea, ce urmează  a fi aplicate, instanţa  va avea în vedere  criteriile  generale şi obligatorii arătate  de art. 72 Cod penal (limitele  speciale reglementate, gradul de pericol special concret dedus din ansamblul  împrejurărilor de loc şi timp, pe fondul cărora  s-au comis,  modul  şi mijloacele uzuale de săvârşire, scopul şi mobilul  activităţii infracţionale, datele ce particularizează persoana inculpatei, cu antecedente penale, pregătirea  intelectuală, ocupaţia  şi situaţia civilă  a acesteia, atitudinea nesinceră manifestată în timpul procesului, conduita manifestata în familie şi raporturile cu ceilalţi cetăţeni).

Prin prisma elementelor de individualizare  menţionate, instanţa  se va orienta spre aplicarea unor pedepse mai mari decât minimul special sau reprezentând acest minim, cuantum apreciat ca susceptibil să asigure  restabilirea  ordinii de drept încălcate şi conformarea,  pe viitor,  exigentelor  normative  penale.

De asemenea, instanţa reţine că inculpata a avut o comportare  corespunzătoare în faţa  instanţei, rezultând din prezentarea ei  în faţa autorităţilor, dar şi faptul că aceasta are antecedente penale şi a mai fost sancţionată administrativ

Având în vedere  modalitatea agravantă  de comitere a faptelor - concurs real - regimul sancţionator de ansamblu  va fi cel consacrat de art. 34 lit. a Cod penal.

Faţă  de  natura şi gravitatea  infracţiunilor comise,  pedepsele aplicate, circumstanţele  personale  ale inculpatei,  convingerea că scopul înscris în  art. 52 Cod penal,  poate fi atins  şi  fără executare,  instanţa  apreciază  ca incidente,  în speţă,  disp. art. 81 Cod penal,  urmând  să fixeze  pentru încercare  termenul stabilit de art. 82 Cod penal şi să atragă atenţia asupra posibilităţii de revocare  a măsurii dispuse  în cazul  nerespectării condiţiilor impuse  de  art. 83 Cod penal.

De asemenea, instanţa urmează a aplica dispoziţiile art.71 C.pen. rap. la art.64 alin.1 lit. a teza a II a şi lit. b Cod penal, iar în baza art.71 alin. 5 Cod penal, şi va dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

Referitor  la latura civilă a procesului, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 lei, reprezentând contravaloarea unui ceas de aur şi contravaloarea sumei de 320 euro, însă nu a făcut dovada existenţei acestor bunuri, astfel că  urmează a respinge cererea de despăgubiri civile.

Astfel, instanţa reţine că martorii audiaţi în cauză nu au confirmat faptul că partea vătămată deţinea  un ceas de aur marca Doxa şi suma de 320 euro, nu a făcut dovada  existenţei acestor  bunuri deşi a arătat  că  suma de 320 euro  o are de la fiica sa, dar nu a propus acest martor pentru a fi audiat de către instanţă. Mai mult, asupra inculpatei  nu au fost găsite aceste bunuri (deşi în cele două sacoşe  s-au găsit  toate celelalte bunuri sustrase, inculpata având toate bunurile asupra sa). Partea vătămată nu a făcut dovada  faptului că inculpata  ar fi schimbat suma de 320 euro în lei, neexistând o astfel de dovadă la dosarul cauzei.

Reţinând  culpa  infracţională  şi  procesuală a inculpatei, în baza art. 191 Cod de procedură penală, instanţa va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

~ 1 ~

Domenii speta