Necompetenţă teritorială

Decizie 21 din 17.01.2012


Necompetenta teritoriala.Regim juridic.

Necompetenta teritoriala a primei instante, care oricum ca regim juridic este de ordine privata întemeiata pe art.10 pct.5 C.proc.civ., nu poate fi invocata pentru prima oara în cadrul recursului de catre recurenta-pârâta. Art.1591 alin.3 C.proc.civ. prevede neechivoc ca aceasta exceptie se poate invoca numai de catre pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfatisare, ceea ce nu s-a facut de catre recurenta.

(Tribunalul Arad ,sectia civila, decizia civila  nr. 21 R /17  ianuarie 2012,dosar nr. 11069/55/2011)

Prin sentinta civila nr. 9923 din 11 octombrie 2011 pronuntata în dosar nr. 11069/55/2011, Judecatoria Arad a admis cererea de chemare în judecata formulata de reclamanta SC Z.T. SRL Arad, în contradictoriu cu pârâta SC R.L.N. SRL, cu sediul în Deta, si a obligat pârâta sa plateasca reclamantei suma de 1.800, 69 de lei, cu titlu de  pret neachitat si suma de 1.937, 61 lei, cu titlu de  daune moratorii.

A obligat pârâta sa achite reclamantei suma de 396, 72 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta,  instanta de fond a retinut ca  reclamanta  a emis un numar de 9 facturi fiscale, în perioada 22.07.2010 – 26.08.2010 catre pârâta, astfel la rubrica semnatura de primire s-a aplicat o semnatura si o stampila; din contravaloarea facturii seria ZAD FMC nr. 1047382 reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 376,73 lei, astfel suma totala solicitata de reclamanta, în baza facturilor mentionate, este de 2.846,69 lei, reprezentând contravaloare marfa neachitata. Conform calculului reclamantei pârâta datoreaza si penalitati de întârziere, la data de 15.11.2010 acestea fiind de 1.937,61 lei.

Pe baza facturilor având în vedere disp. art. 36 si art. 46 Cod comercial, a retinut ca între parti a intervenit o conventie de vânzare cumparare, având ca obiect marfa înscrisa în factura, pentru pretul acolo stipulat si a mai constatat ca nu s-au adus  probe contrare de catre pârâta în sensul ca nu si-ar fi însusit clauza penala pentru întârzierea la plata.

A apreciat în temeiul art. 1 Cod comercial coroborat cu 1361 Cod civil  si art. 1087 Cod civil (norme aplicabile în raport cu data  nasterii raporturilor contractuale), obligarea pârâtei la plata sumei de 1 800, 69 lei catre reclamanta, cu titlu de pret neachitat, si la plata  sumei de 1 937, 61 lei, cu titlu de  daune moratorii.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs pârâta SC R.L.N. SRL  Arad, solicitând instantei de control judiciar, ca urmare a admiterii caii de atac, casarea hotarârii si trimiterea cauzei spre competenta solutionare Judecatoriei Deta.

În motivare, recurenta apreciaza hotarârea instantei de fond ca nelegala si netemeinica atât pe fondul cauzei cât si pe cale de exceptie.

Astfel instanta de fond a ignorat cererea depusa pentru pregatirea apararii.

Cu privire la exceptie, Judecatoria Arad nu era competenta sa solutioneze prezenta cauza, fiind vorba de necompetenta teritoriala, deoarece raporturile contractuale dintre recurenta si intimata s-au nascut în orasul Deta, la sediul recurentei, si executarea lor a avut loc tot la Deta, ca si locul platii. Potrivit  art. 10 pct. Cod procedura civila „în cererile privitoare la obligatiile comerciale, instanta locului unde obligata a luat nastere sau aceea a locului platii”, deci instanta competenta sa solutioneze prezentul litigiu este Judecatoria Deta.

Cu privire la fondul cauzei, hotarârea este data cu aplicarea gresita a legii si cuprinde motive contradictorii, astfel desi actiunea a fost admisa pentru o suma mai mica decât cea solicitata, nu apare mentiunea de „admite în parte”.

În drept invoca disp.art. 304 pct. 5, 7 si 9 si art. 312 si urm. cod procedura civila.

Intimata reclamanta SC Z. T. SRL Arad a depus la 12 ianuarie 2012, întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nelegal si neîntemeiat.

Cu privire la primul motiv de recurs, invocat de lipsa apararii, apreciaza ca textul de lege al art. 156 aliniat 1 cod procedura civila nu este unul imperativ ci unul permisiv.

Cu privire la exceptia de necompetenta teritoriala invocata de recurenta, conform art. 10 pct. 2 si art. 12 cod procedura civila, Judecatoria Arad era competenta sa solutioneze actiunea, decoarece  alegerea instantei de judecata apartine reclamantului, care a avut de ales între instanta locului încheierii contractului si cea a locului platii, iar plata trebuia facuta la Banca ING – Arad.

Cu privire la fondul cauzei, instanta de fond a  procedat corect, deoarece prin precizarea de actiune depusa la 7 octombrie 2011, si-a restrâns pretentiile la suma de 1880,69 lei, ca urmare a unei plati partiale.

În drept invoca disp. art. 115-118 cod procedura civila.

Examinând recursul formulat prin prisma art. art.3041 C.proc.civ. tribunalul a retinut ca  hotarârea primei instante este temeinica si legala.

Motivul de recurs vizând încalcarea dreptului la aparare nu poate fi retinut. Din încheierea de sedinta de la termenul din data de 13 09 2011, reiese ca prima instanta a admis cererea de amânare în vederea pregatirii apararii formulata de recurenta-pârâta, fixând un nou termen pentru data de 11 10 2011, la care însa nu s-a prezentat niciun reprezentant al recurentei, desi aceasta avea termenul în cunostinta prin semnarea dovezii de citare de la fila 21, în baza art.153 alin.1 C.proc.civ.

Necompetenta teritoriala a primei instante, care oricum ca regim juridic este de ordine privata întemeiata pe art.10 pct.5 C.proc.civ., nu poate fi invocata pentru prima oara în cadrul recursului de catre recurenta-pârâta. Art.1591 alin.3 C.proc.civ. prevede neechivoc ca aceasta exceptie se poate invoca numai de catre pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfatisare, ceea ce nu s-a facut de catre recurenta.

De la fila 27 din dosarul primei instante, reiese ca intimata-reclamanta si-a precizat cuantumul pretentiei în sensul micsorarii ei, ceea ce în baza art.132 alin.2 pct.2 C.proc.civ. nu se considera modificare de actiune, astfel încât nu se punea problema comunicarii ei, iar prima instanta a admis actiunea astfel cum a fost ea precizata si nu în parte asa cum se sustine prin cererea de recurs. Din considerentele sentintei rezulta atât probele pe care ea se întemeiaza, adica facturile acceptate de recurenta cât si o plata partiala efectuata din creanta initial pretinsa.

Pentru considerentele expuse,tribunalul a respins recursul formulat de recurenta SC R.L.N. SRL în contradictoriu cu intimata SC Z. T. SRL împotriva sentintei civile nr.9923  din 11 10 2011 pronuntata de Judecatoria Arad.