Omor. Inculpat minor. Criterii de individualizare

Omor. Inculpat minor. Criterii de individualizare.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., sent. nr. 36/F/7 aprilie 2010)

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud a fost trimis în judecată, în stare de arest, inculpatul minor PPL pentru comiterea în concurs real, prev.de art.33 lit.”a” Cod penal, a infracţiunilor prev.de art.174 alin.1 Cod penal şi art.211 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.99 şi urm.Cod penal.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine în sarcina inculpatului următoarele:

În cursul anului 2008, martorul MD, în calitatea sa de şef de stână, şi-a amenajat stâna pe raza comunei Zagra, având ca angajaţi pe numiţii DG, ca cioban, pe PI şi fiul acestuia, inculpatul PPL, ca ajutori şi pe victima FG, ca strungaş.

La sfârşitul  lunii august 2008, numitul PI s-a învoit de la şeful de stână pentru a participa la lucrările de treierat în gospodăria sa, fiind înlocuit la stână de fiul său minor PTI, fratele inculpatului.

În dimineaţa zilei de 30 august 2008 ciobanul DG i-a trimis cu oile pe inculpatul PPI,  pe fratele său PTI şi pe FG, aceştia revenind la stână pe la prânz, ocazie cu care au servit masa, iar victima FG a consumat băuturi alcoolice (ţuică amestecată cu apă) în ciuda faptului că a fost atenţionat asupra acestui fapt de către cioban.

După masă ciobanul i-a trimis cu oile la păscut pe FG şi pe minorul PTI, iar inculpatul PPL a fost trimis cu caprele turmei, acestea urmând să pască separat de oi. După aproximativ 20 de minute de la plecarea de la stână, inculpatul a fost strigat de fratele său, TI care i-a cerut ajutorul, acesta spunându-i că rămăsese singur la oi şi că nu se descurcă, întrucât FG luase băutură la el, se îmbătase şi rămăsese în urma turmei de oi. În aceste condiţii inculpatul a întors caprele înspre turma de oi, iar apoi a plecat în căutarea lui FG. Inculpatul l-a găsit în cele din urmă pe cel în cauză sesizând că acesta se deplasează cu greutate, motiv pentru care a încercat să-l ajute, sprijinindu-l. Cei doi au parcurs astfel o porţiune de drum după care inculpatul s-a oprit pentru că obosise. După ce s-a odihnit, inculpatul l-a sprijinit din nou pe FG ajutându-l să se deplaseze oprindu-se după un timp. În momentul în care inculpatul i-a cerut din nou lui FG să se ridice şi să îl însoţească, acesta a refuzat iar la insistenţele inculpatului a început să îl înjure de mamă pe PPL. Ca urmare, inculpatul s-a enervat, l-a prins de haine pe FG l-a trântit de 2-3 ori de  pământ, iar apoi i-a aplicat 2 lovituri cu călcâiul piciorului drept, încălţat cu  cizma de cauciuc, în zona pieptului.

După ce i-au fost aplicate aceste lovituri, victima FG a scos o mână din buzunarul pantalonilor, inculpatul minor sesizând că aceasta avea  în mână o pungă din material plastic transparent, în care se aflau bani.

În aceste condiţii inculpatul a luat hotărârea de a sustrage banii victimei, astfel că, profitând de starea în care se afla aceasta a luat punga cu bani. Ulterior,  inculpatul a constatat că, în modalitatea mai sus descrisă şi-a însuşit suma de 50 lei, bani pe care i-a cheltuit în interes personal.

În urma agresiunii exercitate  de inculpat  asupra lui FG acesta din urmă a horcăit puternic şi şi-a pierdut cunoştinţa, astfel cum a relatat inculpatul, motiv pentru care acesta s-a speriat şi a plecat de la faţa locului, abandonând victima, motivat şi de faptul că fusese chemat de fratele său. În cele din urmă, cei doi fraţi s-au deplasat cu animalele spre stână, pe traseu întâlnindu-se cu ciobanul DG. Sesizând lipsa victimei, ciobanul i-a întrebat pe cei doi minori despre aceasta, ocazie cu care inculpatul i-a relatat că cel în cauză se îmbătase şi rămăsese în urma lor.

Întrucât victima nu a revenit la stână în cursul serii şi nici în ziua următoare, în cea de-a treia zi inculpatul minor s-a deplasat în locul în care o abandonase, găsind-o la câţiva metri distanţă de locul unde o lăsase. Potrivit relatărilor inculpatului, victima era conştientă, ar se exprima cu mare greutate, acuzând dureri de coaste. Inculpatul i-a dat acesteia să bea apă şi i-a aprins o ţigară, după care a abandonat-o din nou, plecând cu caprele  la păscut.

După alte două zile, sesizând că victima nu mai apare la stână, inculpatul s-a deplasat din nou la locul în care o lăsase, constatând că aceasta încetase din viaţă. Constatând decesul victimei, inculpatul s-a speriat, motiv pentru care a încercat să mute cadavrul din acel loc, prinzând de cureaua pantalonilor victimei, care însă s-a rupt. În aceste condiţii, inculpatul a tras cadavrul până la marginea unui răzor, după care l-a împins în vegetaţia de la baza răzorului, păstrând asupra sa cele două bucăţi de curea. Plecând apoi din locul respectiv, inculpatul a aruncat bucăţile din cureaua victimei în două zone diferite, iar apoi a revenit la stână.

În intervalul de timp scurs între momentul agresării victimei şi cel al constatării decesului acesteia, inculpatul PPL nu a relatat despre cele întâmplate niciunei persoane dintre cele de la stână, comportându-se normal. De altfel, cel în cauză nu a dat niciun fel de relaţii despre evenimentele produse nici organelor de poliţie care, sesizate fiind la data de 2.09.2008 despre dispariţia victimei au început cercetările în cauză. Abia după  descoperirea cadavrului victimei, la data de 17.09.2008, inculpatul minor a declarat despre incidentul produs la data de 30.08.2008 între el şi victimă, despre modul în care a acţionat şi despre consecinţele produse.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 2739/III/386/23.02.2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud rezultă că victima prezintă leziuni corporale traumatice cu caracter vital constând în fracturi costale multiple şi fractură de stern, un infiltrat hemoragic al peretelui abdominal şi o echimoză a coapsei drepte; că fracturile costale şi cea de stern, având în vedere localizarea acestora şi faptul că unele dintre  ele sunt pe faţa internă a coastelor, s-au putut produce – cel mai probabil – prin lovire activă repetată cu corpuri dure (posibil pumn, picioare etc) şi/sau lovire activă cu un corp dur, cu toracele fixat pe o suprafaţă dură (posibil sol) sau lovire repetată de corpuri dure (mai puţin probabil), infiltratul hemoragic al peretelui abdominal putându-se produce prin lovire cu un corp dur, iar echimoza coapsei drepte prin lovire cu sau de un corp dur şi că, având în vedere lipsa viscerelor toracice şi abdominale, este dificil de stabilit cu exactitate cauza morţii, dar ţinând seamă de numărul şi localizarea fracturilor costale şi de stern, este cel mai probabil ca acestea să fi determinat decesul printr-o insuficienţă respiratorie acută, consecutivă traumatismului toracic, cu menţiunea că, în cazul unor fracturi costale şi de stern cu insuficienţă respiratorie acută decesul poate surveni la câteva zile de la data producerii acestora.

Pe de altă parte, actul medico-legal a relevat că leziunile tanatogeneratoare  pot data cu aprox. 16-18 zile anterior datei examinării; că celelalte leziuni traumatice constatate la necropsie ar fi necesitat fiecare în parte cca 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare în caz de supravieţuire şi că decesul victimei a fost violent, acesta putând data din perioada 2-4 septembrie 2008.

Ulterior acestui moment, ca urmare a susţinerilor inculpatului – confirmate de tatăl său, de fratele său TI şi de ciobanul DG – potrivit cărora, cu câteva zile înaintea incidentului victima căzuse pe un teren accidentat, acuzând apoi dureri de coaste, s-a procedat la completarea raportului medico-legal.

Prin completarea la raportul de constatare medico-legală, întocmită  la data de 25.03.2009 s-a evidenţiat că, având în vedere starea avansată de putrefacţie a cadavrului victimei şi modificările de culoare a leziunilor determinate de aceasta, nu se poate aprecia cu exactitate momentul producerii fracturilor de stern şi costale, fiind posibil ca acestea să se fi produs la un interval de timp unele de altele, posibil câteva zile.

În context, s-a relevat că fractura de stern poate determina ea însăşi un anumit grad de insuficienţă respiratorie, dar foarte rar poate conduce singură la deces, doar în asociere cu alte patologii ale plămânilor, în caz de supravieţuire fractura în cauză necesitând 38-40 de zile de îngrijiri medicale.

Având în vedere localizarea fracturilor costale care au putut fi identificate s-a apreciat că este posibil ca acestea să se fi produs şi prin cădere, în cursul unei autopropulsii (care poate fi determinată şi de consumul de alcool), sau heteropropulsii, dar numai  în condiţiile unui plan dur, neregulat şi înclinat, eventual cu rostogolire pe acesta.

Pe de altă parte, s-a făcut remarca potrivit căreia, fracturile costale, dacă sunt foarte numeroase, permit deplasarea prin eforturi proprii, dar cu dificultate, având în vedere că acestea sunt foarte dureroase şi determină insuficienţă respiratorie de intensitate diferită.

În fine, medicul legist a menţionat că, din cauza stării avansate de putrefacţie şi a faptului că viscerele toracice şi cea mai mare parte a celor abdominale lipsesc, nu se poate pronunţa dacă o altă cauză ar fi putut determina decesul dar că, pe baza leziunilor traumatice osoase identificate, cea mai probabilă cauză a morţii a fost o insuficienţă respiratorie acută, consecutivă unui traumatism toracic, cu fracturi costale şi de stern, astfel cum s-a reţinut şi în cuprinsul raportului medico-legal.

Audiat fiind, deşi inculpatul minor a recunoscut existenţa obiectivă a faptelor, respectiv agresarea victimei şi însuşirea banilor acesteia, pe parcursul derulării procedurilor a avut o conduită oscilantă, cu fiecare declaraţie dată minimalizând contribuţia sa la producerea rezultatului periculos produs, cu intenţia vădită de a diminua, până la a se sustrage răspunderii penale.

Astfel, într-o primă fază, după descoperirea cadavrului victimei, inculpatul minor a relatat organelor de poliţie, faptul că avusese un incident cu victima, în cursul căruia, profitând de situaţia în care se afla aceasta din cauza consumului excesiv de alcool, i-a sustras suma de 50 lei. Ca urmare, organele de poliţie s-au sesizat în legătură cu sustragerea banilor victimei, întocmind procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 18.09.2008.

Ulterior, în cuprinsul declaraţiei olografe, dată în aceeaşi zi, inculpatul a relatat că, pe fondul stării de nervozitate generată de injuriile repetate proferate de victimă la adresa sa, a lovit victima „cu putere cu piciorul  în coşul pieptului”, călcându-l „cu forţă o singură dată”, după care s-a aplecat asupra acesteia şi i-a sustras din buzunarul drept al pantalonilor suma de 50 lei, plecând de la faţa locului în timp ce victima horcăia.

Cu aceeaşi ocazie inculpatul a relatat că, la data de 1.09.2008, curios fiind care este starea victimei, s-a deplasat în locul în care  o abandonase pe aceasta, găsind-o în stare de inconştienţă.

În cursul aceleiaşi zile, ca urmare a declaraţiilor date, inculpatul a fost audiat şi de către procuror. În declaraţia olografă dată în faţa acestuia, în completarea celor relatate organelor de poliţie, inculpatul minor a menţionat faptul că i-a aplicat victimei „1-2 lovituri cu călcâiul cizmei în piept”, după care a trântit-o de 3-4 ori de pământ, iar apoi sesizând că în buzunarul pantalonilor avea o pungă cu bani, ieşită în afară, a hotărât să sustragă banii, lucru pe care l-a şi făcut.

Aceste împrejurări au fost consemnate şi în declaraţia dată procurorului, inculpatul minor indicând amănunţit condiţiile în care s-a produs incidentul avut cu partea vătămată, modalitatea de sustragere a banilor şi cea în care i-a cheltuit.

În cuprinsul acestei depoziţii inculpatul a mai relatat faptul că, la două zile de la incident s-a deplasat în locul unde abandonase victima, găsind-o la câţiva metri distanţă. Inculpatul nu a relevat faptul că ar fi avut vreo discuţie cu victima susţinând doar că aceasta gemea, că i-a dat să bea nişte apă şi că apoi a plecat, abandonând-o din nou, revenind în acelaşi loc după câteva zile, când a constatat decesul lui FG.

Aceleaşi împrejurări le-a menţionat şi cu ocazia reconstituirii efectuate la aceeaşi dată.

Inculpatul minor a reiterat aceste susţineri cu ocazia reaudierii sale de către procuror, la data de 11.03.2009. Şi de această dată inculpatul a relatat că, la două zile de la incident, victima era în viaţă dar că aceasta „nu spunea nimic, din când în când horcăia”.

Abia cu această ocazie, aflând despre concluziile necropsiei, inculpatul a relevat – pentru prima dată, despre faptul că  anterior incidentului, victima ar fi căzut şi că fracturile costale pot fi consecinţa acestui fapt.

În fine, cu ocazia audierii în instanţă, această ultimă împrejurare a dobândit o pondere semnificativă în declaraţia inculpatului, acesta dezvoltând subiectul, cu intenţia evidentă de a credita ideea că fracturile costale, cu caracter tanatogenerator au fost consecinţa unui accident anterior agresării victimei.

În concret, inculpatul minor a relevat faptul că, anterior datei de 30 august 2008, cu 4-5 zile, din cauza beţiei, FG a căzut într-o râpă adâncă de 20.30 metri, plină cu bolovani, moment după care a acuzat dureri în piept şi a început să se deplaseze cu greutate.

Pe de altă parte, inculpatul a mai declarat că, pe fondul injuriilor proferate la adresa sa de către victimă i-a aplicat acesteia o singură lovitură cu piciorul după care victima a început să horcăie foarte tare.

Abia după ce s-a dat citire declaraţiei olografe date de inculpat în cursul urmăririi penale, acesta a recunoscut faptul că a lovit de două ori cu piciorul victima (a doua oară mai încet) şi că apoi a izbit-o pe aceasta de 2-3 ori, de sol.

În ceea ce priveşte sustragerea banilor victimei, inculpatul a prezentat, pentru prima dată, o versiune nouă, susţinând că banii i-au  fost emişi de către victimă, cu solicitarea de a-i cumpăra „ţigări şi bere”. Acesta nu a putut oferi însă o explicaţie plauzibilă pentru modificarea declaraţiei, în raport de cea dată, în prezenţa apărătorului, în faţa procurorului, susţinând – fără temei – că anchetatorului i-a prezentat aceeaşi versiune ca cea relatată în instanţă dar că nu îşi explică de ce în depoziţie s-a consemnat altceva.

Ca urmare, instanţa va înlătura, ca nejustificată, depoziţia dată sub acest aspect, de inculpat în faza cercetărilor judecătoreşti.

Pe de altă parte însă, se apreciază că şi versiunea potrivit căreia, anterior incidentului, victima ar fi căzut într-o râpă este nereală, cel puţin în parte.

Eclatantă din acest punct de vedere este împrejurarea că inculpatul a invocat existenţa unui asemenea accident doar la a patra declaraţie şi doar după ce a aflat concluziile raportului de constatare medico-legală referitoare la cauzele decesului victimei.

În aceeaşi ordine de idei, chiar dacă existenţa evenimentului invocat de inculpat nu poate fi respinsă de  plano – acesta fiind confirmat de declaraţiile tatălui inculpatului şi ale fratelui acestuia (depoziţii ce trebuie privite cu doza de rezervă impusă de legătura de rudenie a acestora cu inculpatul), dar şi de cele ale martorului DG – este însă evident că urmările unui eventual accident au fost mult exagerate.

Astfel, sub acest aspect, inculpatul a relatat că, în urma acelei căzături, victima se deplasa cu greutate, acuzând dureri la piept, motiv pentru  care mergea 5-6 m după care „se lăsa jos spunând că nu mai are aer”.

Aparent, susţinerile inculpatului sunt confirmate de concluziile formulate de medicul legist la completarea raportului de constatare  „fracturile costale , dacă nu sunt foarte numeroase, permit deplasarea prin propriile eforturi, dar cu dificultate, având în vedere faptul că ele sunt foarte dureroase şi determină insuficienţă respiratorie de diferită intensitate”.

Cu toate acestea, probele testimoniale administrate în cauză relevă cu evidenţă faptul că, admiţând existenţa accidentului invocat de inculpat, urmările acestuia nu au fost nici pe departe de gravitatea celor constatate medico-legal.

În context, esenţiale stabilirii unei corecte stări de fapt sunt depoziţiile martorilor DG şi MD.

În concret, primul dintre martori a relatat că, din spusele victimei ar fi aflat că aceasta căzuse într-o râpă „fără să se vaite însă prea tare”. În continuare, martorul a relatat că „ulterior acestui moment FG a continuat să desfăşoare activităţi la stână şi fără ca acesta să se vaiete de pe  urma acelei căzături”.

Pe de altă parte, martorul MD, şeful de stână a relevat că, deşi „de la momentul la care se spunea că FG căzuse în acea râpă până la momentul dispariţiei sale eu am mai fost la oi şi l-am văzut pe acesta, nu am sesizat vreo schimbare în ceea ce-l priveşte. Precizez că acesta avea de felul său, un mers mai legănat şi mai încet şi că nu s-a plâns niciodată că ar avea probleme de deplasare din cauza acelei căzături”.

Aceste două declaraţii, coroborate chiar cu depoziţia martorului PI – tatăl inculpatului – potrivit căreia victima a continuat să desfăşoare activităţile  pentru care fusese angajat la stână şi ulterior căzăturii invocate, dar şi cu concluziile actelor medico-legale, converg înspre ideea că, la data incidentului dintre părţi, chiar dacă victima căzuse într-o râpă, aceasta nu l-a împiedicat să-şi desfăşoare activitatea în mod normal timp de mai multe zile şi că, gravele şi multiplele fracturi costale şi de stern au fost consecinţa conduitei agresive a inculpatului în raport cu victima, fiind de domeniul evidenţei că traumatismele osoase prin numărul şi gravitatea lor, ar fi împiedicat victima să muncească în mod normal.

În fine, toate aceste probe se coroborează  şi cu consemnările din cuprinsul referatului de evaluare întocmit în cauză, din care rezultă că, la momentul intervievării  inculpatului acesta „şi-a asumat vinovăţia pentru cele întâmplate, susţinând că ideea comiterii faptei a luat-o în mod spontan” şi că, în cadrul altercaţiei cu FG „l-a îmbrâncit cu piciorul în semn de ripostă, după care a plecat şi l-a părăsit pe acesta, dar nu înainte de a-i lua şi suma de 50 lei (bani căzuţi din buzunarul acestuia).

Aşa fiind, în baza probatoriului administrat, instanţa apreciază că faptele reţinute în sarcina inculpatului minor, astfel cum au fost acestea descrise, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunilor de omor, prev. de art.174 alin.1 Cod penal şi tâlhărie, prev.de art.211 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea dispoziţiilor art.99 şi urm.Cod penal.

Având în vedere conduita corespunzătoare a inculpatului minor, anterior săvârşirii infracţiunilor deduse judecăţii, relevată şi prin lipsa antecedentelor penale, în favoarea acestuia se va reţine circumstanţa atenuantă prev.de art.74 lit.”a” Cod penal, cu consecinţa reducerii pedepselor ce se vor aplica sub minimul special prevăzut de lege potrivit dis.art.76 lit.”b” şi „d” Cod penal.

În baza textelor legale mai sus menţionate dar făcând şi aplic.art.72 Cod penal, referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, tribunalul va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor şi respectiv 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

Chiar dacă faptele deduse judecăţii au fost comise în perioada în care inculpatul era minor, în raport de gravitatea extremă a faptelor comise, dar şi de conduita ulterioară adoptată de inculpat (ascunderea săvârşirii faptelor într-o primă fază şi apoi încercarea de a  se sustrage răspunderii penale prin declaraţii neconforme realităţii), instanţa apreciază că  aplicarea unei măsuri educative este nejustificată.

La întinderea cuantumului pedepselor aplicate, instanţa a avut în vedere atât criteriile generale de individualizare a pedepselor prev.de art.72 Cod penal, referitoare la pericolul social al faptelor comise, la modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, de persoana inculpatului, cât şi împrejurările care atenuează răspunderea penală. Pe de altă parte, instanţa a avut în vedere concluziile referatul de evaluare întocmit în cauză, potrivit cărora evoluţia în plan comportamental a inculpatului ar putea fi corectată în condiţiile în care minorul ar beneficia de o supraveghere mai strictă din partea părinţilor, în paralel cu dezvoltarea abilităţilor sociale şi continuarea studiilor în vederea obţinerii unei calificări şi în perspectivă a unui loc de muncă stabil.

În fine, la procesul de individualizare a pedepselor aplicate s-au avut în vedere şi concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud, potrivit cărora, inculpatul prezintă dgs. Tulburare mixtă de personalitate, acesta având discernământul păstrat asupra conţinutului şi consecinţelor faptelor sale.

Se va constata că faptele reţinute în sarcina inculpatului au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni,prev.de art.33 lit.”a” Cod penal, iar în baza disp.art.34 lit.”b” Cod penal se vor contopi pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În cauză se va face aplicarea dispoziţiilor art.71 Cod penal rap.la art.64 lit.”a”, teza a II-a şi lit.”b” Cod penal.

Conform dispoziţiilor art.7 din Legea nr.76/2008, se va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei sunt de făcut următoarele precizări:

În cursul urmăririi penale, cele două surori ale victimei, numitele RF şi AI, s-au  constituit părţi civile în cauză, fiecare dintre acestea cu sumele de 303,06 lei reprezentând costul alimentelor cumpărate pentru pomană, 600 lei contravaloarea sicriului, a lumânărilor etc., 150 lei plata pentru săparea locului de veci, 15 lei, contravaloarea ambalajelor folosite cu ocazia înhumării victimei, 900 lei-banii sustraşi de la victimă şi respectiv câte 2.000 lei cu titlul de daune morale.

Pentru daunele materiale pretinse, părţile civile au depus la dosarul cauzei acte doveditoare (bonuri fiscale, chitanţe).

Cu ocazia dezbaterilor judecătoreşti, părţile civile şi-au precizat poziţia, pretinzând împreună despăgubirile civile reprezentând daune materiale, cu menţiunea că acestea au fost suportate de ambele părţi şi câte 2.000 lei cu titlul de daune morale.

În ceea ce priveşte cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei, în cursul judecăţii cauzei s-a făcut dovada faptului că, Primăria comunei Zagra a acordat părţilor civile un ajutor de înmormântare în cuantum de 100 lei, astfel cum rezultă din adresa nr. 518/8 februarie 2010 a Primăriei comunei Zagra.

Aşa fiind, în baza dispoziţiilor art.14 Cod procedură penală rap.la art.998 Cod civil , instanţa va dispune obligarea solidară a inculpatului  şi a părţilor responsabile civilmente, PI şi PP, la plata despăgubirilor civile în favoarea celor două părţi civile, respectiv câte 25 lei pentru fiecare parte civilă reprezentând cota de ? din suma sustrasă de inculpat de la victimă şi respectiv câte 332,50 lei reprezentând cota de ? din suma suportată cu titlu de cheltuieli ocazionate cu înmormântarea victimei (600 lei contravaloarea sicriului; 150 lei contravaloarea locului de veci; 15 lei contravaloarea lumânărilor, sume din care s-a dedus ajutorul de înmormântare de 100 lei acordat de primărie).

Sub aspectul daunelor materiale acordate, este de făcut menţiunea că, deşi părţile civile au solicitat obligarea inculpatului  la plata sumei de 900 lei, susţinând că aceasta este suma reală sustrasă de inculpat, în cauză nu s-a făcut dovada faptului că victima ar fi avut asupra sa la momentul săvârşirii faptelor, o sumă mai mare de 50 lei.

Pe de altă parte, cu ocazia audierii sale, inculpatul s-a declarat de acord cu plata despăgubirilor civile , astfel cum au fost acestea stabilite de instanţă.

În fine, instanţa va dispune obligarea solidară a inculpatului şi a părţilor responsabile civilmente, la plata a câte 2.000 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daunele morale provocate părţilor civile, apreciindu-se că în această modalitate se asigură repararea prejudiciului moral încercat de acestea.

Faţă de cele anterior reţinute, celelalte pretenţii civile emise în cauză de părţile civile vor fi respinse, ca nedovedite.

În baza disp.art.193 Cod procedură penală, se va dispune obligarea solidară a inculpatului cu părţile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor de judecată în favoarea părţilor civile, RF şi AI, de câte 300 lei pentru fiecare, sumă reprezentând contravaloarea zilelor de muncă (50 lei /zi x 3 termene de judecată) astfel cum s-a stabilit prin audierea martorului CID şi cheltuieli de transport (50 lei/termen) potrivit relatărilor martorului OIN la termenul de judecată din 16 decembrie 2009.

Domenii speta

Spete similare