Minuta şi dispozitivul

Decizie 4/A din 18.01.2010


Prin sentinţa civilă nr.5318/21.05.2009, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.13679/180/2008 al acestei instanţe, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta C.O. în contradictoriu cu pârâtul C.F. şi s-a admis, de asemenea, cererea reconvenţională, dispunându-se desfacerea căsătoriei încheiată la 26.10.1985, din culpa comună a soţilor. S-a dispus ca reclamanta să revină la numele anterior căsătoriei iar minorul C.C.N.- născut la 18.12.1994 a fost încredinţat spre creştere şi educare reclamantei, stabilindu-se , în favoarea pârâtului un program de vizită.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că : părţile sunt despărţite în fapt din 1996, că din probatoriul administrat rezultă culpa comună în desfacerea căsătoriei, instanţa, la cererea părţilor, făcând aplicarea art.617 alin.2 Cod procedură civilă ; că minorul se află în îngrijirea reclamantei de la data separării în fapt şi având în vedere şi opţiunea minorului, instanţa a apreciat că se impune încredinţarea lui spre creştere şi educare reclamantei.

Privitor la programul de vizită, instanţa de fond a arătat că raportat la dispoziţiile art.43 alin.3 Codul familiei şi art.14 din Legea 272/2004 se impune ca minorul să aibă  legături personale cu tatăl, la domiciliul acestuia din urmă, în prima şi a treia duminică a lunii, între 1000- 1600 şi două săptămâni în vacanţa de vară între 1-15 iulie.

Impotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, pârâtul-reclamant.

Apelul a fost legal timbrat cu 19,5 lei taxă timbru şi timbru judiciar 0,15 lei.

In motivarea apelului, apelantul a arătat că se impune modificarea hotărârii în ceea ce priveşte data despărţirii în fapt, reţinută de instanţa de fond.

S-a arătat că, în mod real, părţile s-au despărţit în fapt în vara anului 1999, respectiv în luna august şi acest aspect poate fi stabilit prin administrarea probei cu martori. S-a arătat că instanţa de fond nu a fost preocupată de data despărţirii în fapt deoarece părţile au fost de acord cu o culpă comună şi nu au solicitat motivarea hotărârii.

In subsidiar, apelantul a solicitat instanţei ca să dispună ca aspectul separării în fapt să fie stabilit de instanţa ce va judeca partajul.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului întrucât, prin sentinţa civilă atacată s-a dispus doar în sensul desfacerii căsătoriei părţilor nu şi cu privire la data separării în fapt, o asemenea dată neexistând în dispozitivul hotărârii de divorţ. A mai arătat intimata că apelantul, de astfel, putea face probe în sensul invocat, la fond or apelantul nu a contestat acest aspect.

Astfel încât nu poate susţine, în apel, o situaţie contrară.

Cât priveşte solicitarea apelantului ca tribunalul să dispună, ca data despărţirii în fapt să fie stabilită de instanţa de partaj, intimata a arătat că este inadmisibilă.

Raportat la sentinţa civilă atacată şi la motivele de apel invocate, tribunalul a invocat excepţia lipsei de interes, excepţie ce urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:

Motivele de apel invocate nu urmăresc modificarea într-un anume fel a soluţiei pronunţate de instanţa de fond, apelantul solicitând menţinerea întocmai a soluţiei date în dispozitiv, solicitând doar modificarea considerentelor sentinţei privitoare la data reţinută a fio drept dată a separării în fapt.

Cum apelantul nu urmăreşte modificarea soluţiei dată acţiunii formulate şi cum însuşi interesul ca elemente al acţiunii civile se raportează la acţiunea dedusă judecăţii şi nu la o altă acţiune ( astfel cum în speţă apelantul se raportează la acţiunea de partaj) , tribunalul reţine că excepţia lipsei de interes este incidentă şi în consecinţă va respinge apelul formulat.

Susţinerile făcute de apelant în susţinerea apelului promovat vizează interpretarea atât a dispozitivului sentinţei atacate cât şi a considerentelor acesteia, din perspectiva autorităţii de lucru judecat.

Din analiza sentinţei atacate şi din lucrările dosarului rezultă că data separării în fapt a soţilor –singurul punct de controversă în apel, nu se constituie nici într-un motiv decisiv, care a dus la pronunţarea soluţiei pe care o regăsim în dispozitiv dar nici într-un motiv decizoriu, prin care se soluţionează o chestiune controversată şi rezolvare acesteia se găseşte în considerente, fără a se regăsi în dispozitiv.

Motivelor decisive şi motivelor cu efect decizoriu legea le recunoaşte puterea de lucru judecat, tocmai pentru că ele au făcut obiectul dezbaterii contradictorii a părţilor şi ele sprijină fie direct, fie indirect soluţia cuprinsă în dispozitiv.

In speţă , data separării în fapt, nu a fost stabilită de instanţa de fond ca urmare a dezbaterilor contradictorii şi a verificărilor jurisprudenţei realizate de instanţă, pe baza probelor, întrucât ambele părţi au fost de acord cu desfacerea căsătoriei din culpă comună, ba mai mult nici nu au solicitat motivarea hotărârii.

Cum problema separării în fapt nu a fost supus dezbaterii contradictorii şi nu a constituit o problemă  controversată la fond , menţionarea ei în considerentele hotărârii reprezintă mai degrabă un motiv indiferent care nu influenţează soluţia adoptată, cu atât mai mult cu cât părţile nu au solicitat motivarea divorţului şi prin acesta lipsit de autoritate de lucru judecat.

Cât priveşte cererea apelantului privitoare la impunerea unei soluţii instanţei de partaj, tribunalul reţine că o asemenea cerere este inadmisibilă, instanţa investită cu soluţionarea partajului având puterea deplină în analizarea probatoriului din toate punctele de vedere, singura hotărâre cu caracter obligatoriu din acest punct de vedere fiind doar hotărârea instanţei de control când s-a dispus rejudecarea cauzei.

In toate celelalte cazuri instanţa investită cu soluţionarea cauzei are puterea deplină de analiză şi interpretare, inclusiv cu privire la hotărârile judecătoreşti invocate de părţi.

In consecinţă, văzând dispoziţiile art.274 alin.1 Cod procedură civilă , tribunalul, respingând apelul, va obliga apelantul la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, cheltuieli avansate de intimată în apel.