Revendicare

Pronunţând sentinţa civilă nr.529 din 18.02.2009 Judecătoria Oneşti a admis acţiunea, aşa cum a fost restrânsă, formulată de  reclamantul S.V. N., împotriva pârâtei  S.A., respingând acţiunea formulată de  reclamant împotriva  pârâtelor  G.D. şi J.M..

Prin aceeaşi sentinţă, judecătoria a luat act  de renunţarea  reclamantului la capătul de cerere privind  instituirea  unei servituţi de trecere şi, respingând  ca fiind  rămasă fără obiect excepţia  lipsei  calităţii procesuale  pasive a pârâtelor  faţă de capătul de cerere privind  instituirea  unei servituţi de trecere, a obligat pe  pârâta S.A. să lase reclamantului  în deplină  proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de  309 m.p. teren arabil intravilan, situat în com. B., jud. Bacău T. 69, P. 1632/2, din T.P. nr.78517/23.10.2006, conform  schiţei  anexă raportului de  expertiză tehnică – fila  71 dosar, poligonul  punctelor 3-4-9-6-3. În conformitate cu art. 275 Cod procedură civilă cererea reclamantului  privind  obligarea pârâtei S.A. la plata  cheltuielilor de judecată a fost respinsă.

Pentru a  pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că reclamantul S. V. N. este proprietarul  suprafeţei de  400 m.p. teren arabil, situat  în intravilanul localităţii B., jud. Bacău, T. 69, P.1632/2 (T.P. 78517/28.10.2006- fila 6 dosar).

Din această suprafaţă de teren,  pârâta  S.A. îi ocupă suprafaţa de 309 m.p., identificată în anexa nr.1 la raportul de expertiză  tehnică-fila 71 dosar, care va face parte componentă din hotărâre, conform poligonului punctelor 3-4-9-6-3.

La termenul de judecată din  data de 18.02.2009 reclamantul  şi-a  restrâns  acţiunea  cu privire la  capătul de cerere  privind servitutea.

Faţă de cele de mai sus şi de dispoziţiile art. 480 din Codul civil a fost admisă, aşa cum a fost restrânsă, acţiunea formulată de reclamant şi respinsă acţiunea reclamantului privind pe pârâtele G.D. şi J.M..

S-a luat act de renunţarea reclamantului la capătul de cerere privind  instituirea unei  servituţi de trecere şi s-a respins, ca fiind  rămasă fără obiect, excepţia invocată de pârâta  S.A., respectiv, excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtelor  faţă de capătul de cerere privind instituirea  unei servituţi de trecere.

A fost obligată pârâta  S.A. să-i lase reclamantului  în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 309 m.p. teren arabil intravilan, având  coordonatele precizate mai sus.

Referitor la cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces, respectiv taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert şi onorariu avocat, a precizat prima instanţă că, în conformitate cu  dispoziţiile  art. 275  din Cod procedură civilă, pârâtul care a recunoscut  la prima zi de înfăţişare  pretenţiile  reclamantului, nu va  putea fi obligat  la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemare în judecată.

Or, din dosarul cauzei (fila 32) a rezultat că pârâta S.A., la prima zi  de înfăţişare, a fost de acord cu primul  capăt de cerere din acţiunea formulată  de reclamant, respectiv, să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren ocupată, fără ca reclamantul  să facă dovada punerii  pârâtei  în întârziere înainte de chemarea în judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs d-l S. V. N. solicitând modificarea în parte a sentinţei în sensul obligării pârâtei S.A. la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că inviolabilitatea dreptului de proprietate este reglementată imperativ de art.135 pct.6 din Constituţie, respectarea dreptului de proprietate neimpunând punerea în întârziere astfel încât toţi terţii sunt obligaţi să respecte acest drept fără o prealabilă notificare, prin încălcarea dreptului de proprietate autorul încălcării fiind de drept în întârziere. Pe de altă parte, prima instanţă nu a avut în vedere caracterul ineficient şi formal al aşa-zisei recunoaşteri, culpa procesuală a pârâtei-intimate care a declanşat litigiul şi a generat continuarea dezbaterilor, toate acestea necesitând cheltuieli.

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.529/18.02.2009 Judecătoria Oneşti a admis acţiunea, astfel cum a fost restrânsă, formulată de reclamantul S. V. N. împotriva pârâtei S.A. pe care a obligat-o să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 309 mp teren arabil intravilan, situată în comuna B., judeţul Bacău, în T.69 p.1632/2 din TP nr.78517/23.10.2006, respingând, însă, cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată cu motivarea că aceasta a fost de acord cu primul capăt de cerere la prima zi de înfăţişare iar reclamantul nu a făcut dovada punerii sale în întârziere, astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile art.275 cpc.

Potrivit acestui text pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.

Este adevărat că în cauză pârâta, la termenul de judecată din 3.09.2008, apreciat de prima instanţă ca fiind prima zi de înfăţişare, a declarat că este de acord cu primul capăt de cerere, respectiv cu acţiunea în revendicare însă dispoziţiile art.275 cpc nu pot fi considerate aplicabile întrucât pârâta era debitoarea unei obligaţii de a nu face, fiind de drept în întârziere, astfel cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art.1078 şi 1079 Cc, potrivit cărora debitorul care  a încălcat obligaţia de a nu face este dator a da despăgubire pentru simplul fapt al contravenţiei, punerea în întârziere fiind necesară doar în cazul obligaţiilor de a face şi de a da.

În consecinţă, în temeiul art.304 pct.9 şi al art.312 alin.(1)-(3) cpc, instanţa va admite recursul, va modifica în parte sentinţa recurată în sensul că va obliga pe pârâta S.A. la plata către reclamant a sumei de 1830,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Dând eficienţă şi dispoziţiilor art.274 cpc, instanţa va obliga intimata-pârâtă la plata către recurent şi a sumei de 60,3 lei, cheltuieli de judecată efectuate în recurs.

Domenii speta

Spete similare