Revocare act administrativ

REVOCARE ACT ADMINISTRATIV

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 5731/104/2012 reclamantul Coifan Dumitru a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâtul IPJ Olt să se constate nelegalitatea adeverinţei nr. 36381/2011 emisă de pârât.

În fapt, reclamantul a arătat că în baza cererii din data de 28.12.2010 IPJ Olt a eliberat adeverinţa nr. 157400 cu veniturile realizate în perioada 01.04.1968 – 31.07.1980, venituri extrase din statele de plată existente în Arhiva  Serviciului Financiar . A mai arătat reclamantul că la data de 28.06.2011 din proprie iniţiativă pârâtul a emis adeverinţa nr. 36381/2011 pe care a înaintat-o Casei Sectoriale de Pensii şi în baza acesteia s-a procedat la recalcularea drepturilor de pensie.

Apreciază că adeverinţa mai sus indicată este emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 din OG 33/2002, art. 8 din Anexa 3 aprobată prin OUG 1/2011 totodată aceasta nu i s-a comunicat, încălcându-se principiul potrivit căruia actul administrativ produce efecte de la data comunicării; adeverinţa nr. 157400/2010 nu a fost revocată, încălcându-se principiul stabilităţii raporturilor juridice.

A mai arătat reclamantul că prin neînscrierea celor 14 prime acordate în perioada 1968-1980 în adeverinţa nr. 36381/2011 i se aduc grave prejudicii drepturilor sale de pensie, care sunt mai mici decât cele care trebuiau calculate în baza veniturilor din adeverinţa nr. 157400/2010.

Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, motivat de faptul că adeverinţa a căreia anulare se cere a fost emisă ca urmare a Dispoziţiei nr. 696971/13.10.2010 a Direcţiei generale Financiare şi Direcţiei Generale de Management al Resurselor Umane din cadrul MAI care la punctul 2 prevede că „în adeverinţe se înscriu veniturile lunare individuale ce se regăsesc în documente justificative, prin care se certifică plata sumelor reprezentând veniturile respective. Nu se admit documente care nu probează plata efectivă a unor astfel de sume…”, precum şi a prevederilor OMAI nr. 74/2011.

Totodată a arătat că adeverinţa nr. 36381/2011 a fost trimisă Casei de Pensii a MAI având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. 1 din OUG 1/2011.

Instanţa a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată reţinând că potrivit art. 6 din OMAI 74/2011 Structurile financiar-contabile din cadrul inspectoratelor generale/similare şi inspectoratelor/unităţilor teritoriale care au asigurat plata drepturilor salariale pentru anumite perioade de activitate profesională desfăşurată de beneficiarii pensiilor identifică şi extrag actele şi datele care dovedesc veniturile realizate lunar de aceştia pentru perioadele respective.

În interpretarea acestor dispoziţii prin Dispoziţia nr. 696971/13.10.2010 a Direcţiei Generale Financiare şi Direcţiei Generale de Management al Resurselor Umane din cadrul MAI la punctul 2 se prevede că „în adeverinţe se înscriu veniturile lunare individuale ce se regăsesc în documente justificative, prin care se certifică plata sumelor reprezentând veniturile respective. Nu se admit documente care nu probează plata efectivă a unor astfel de sume.”

Potrivit art.1 alin 1 din OUG 1/2011 Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeaşi lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari , iar alin. 3 al aceluiaşi articol prevede că Instituţiile prevăzute la alin. (2) transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011.

Referitor la revocarea , anularea sau constatarea nulităţii actului administrativ,  instanţa reţine că organizarea juridică a vieţii sociale implică în mod necesar asigurarea unei stabilităţii a raporturilor juridice instituite în baza normelor juridice. In realizarea acestei stabilităţi, principiul irevocabilităţii actelor administrative puse în executare sau a celor care au produs efecte în alte domenii, ieşind astfel din sfera de reglementare exclusivă a dreptului administrativ, este un principiu de aplicabilitate generală.

Prin consacrarea acestui principiu se limitează posibilitatea organului administrativ de a reveni asupra actelor ce le-a emis, putându-le revoca, fie pentru ilegalitate, fie pentru inoportunitate, numai până în momentul în care actele administrative şi-au produs efectele prin executare sau prin intrarea lor în circuitul altor raporturi juridice.

Pentru ipoteza în care actul administrativ a fost emis prin încălcarea unei norme de drept imperative sau prohibitive , ori a fost emis prin mijloace frauduloase sau ca rezultat a unui viciu de voinţă: eroare, dol, violenţă, iar organul administrativ constată această situaţie după ce actul şi-a produs efectele, prin executare, prin trecerea lor în sfera altor ramuri de drept, producând alte efecte juridice, calea legală de desfiinţare a actului administrativ ilegal nu mai poate fi revocarea actului, ci constatarea nulităţii ori anularea lui de către instanţa judecătorească, la cererea organului administrativ.

Revocarea de către organul emitent a propriului act administrativ şi după ce acesta a intrat în circuitul civil , dacă a fost obţinut prin mijloace frauduloase sau ca rezultat al unei erori, este neconformă principiilor de drept administrativ .

Dacă s-ar acredita această idee, ar însemna că după ce actul administrativ a fost executat ori a intrat în sfera altor raporturi juridice, inclusiv în circuitul civil, producând alte efecte juridice, organul administrativ emitent , fără nici un control jurisdicţional, să-şi poată revoca actul , desfiinţând situaţiile juridice noi create , ceea ce este inadmisibil, fiind contrar principiului stabilităţii raporturilor juridice şi ordinii de drept.

Este de reţinut aşadar că emiterea de către pârât a adeverinţei nr. 36381/2011 a avut loc ca urmare a dispoziţiilor legale privind revizuirea din oficiu a pensiilor, împrejurare în care critica reclamantului vizând încălcarea principiului potrivit căruia actul administrativ produce efecte de la comunicarea acestuia este neîntemeiată.

Neîntemeiată este şi critica vizând încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, întrucât adeverinţa a căreia anulare se cere a fost emisă anterior revocării adeverinţei nr. 157400/2010 având în vedere dispoziţiile legale imperative privind revizuirea din oficiu a pensiilor.

Pe de altă parte instanţa a reţinut că eventualele documentele care ar justifica plata unor eventuale prime de către reclamant se arhivează doar pe o perioadă de 10 ani, departamentul financiar din cadrul unităţii pârâte nu se mai află în posesia unor astfel de documente care ar justifica plata unor eventuale prime de care reclamantul susţine că a beneficiat în perioada menţionată, acestea fiind predate la topitorii deoarece a expirat termenul de păstrare.

Data publicarii pe portal: 16.05.2013

Domenii speta

Spete similare