Recalculare pensie oug 4 din 2005 admisibilitate imprescriptibilitate

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA - SECŢIA I CIVILĂ

Dosar nr. …/105/2013

SENTINŢA CIVILĂ NR. 2168

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei de asigurări sociale de faţă, constată:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. …/105/2013, reclamantul NC a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova, ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă şi vechime integrală, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, plata diferenţelor dintre pensia cuvenită şi pensia încasată, pe ultimii trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, actualizarea diferenţelor cuvenite cu indicele de inflaţie, la data plăţii efective a sumelor datorate, precum şi plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea procesului.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este pensionar pentru limită de vârstă şi vechime integrală, drepturile iniţiale fiindu-i stabilite în temeiul Legii 3/1977 şi al Legii 19/2000, prin Decizia nr. .../26.03.1998 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă şi limită de vârstă, începând cu data de 01.03.1998. 

Reclamantul a mai menţionat că, în raport de această situaţie, pensia sa a intrat în procesul de recalculare prevăzut de HG 1550/2004, HG 733/2005 şi se încadrează în categoria pensiilor cărora li se aplică recalcularea potrivit dispoziţiilor OUG 4/2005.

A mai precizat reclamantul că în mod eronat pârâta a utilizat un stagiu de cotizare de 30 ani, având în vedere dispoziţiile art. 14 alin. 3 din Legea 3/1977, vechimea sa fiind de 28 ani, 09 luni şi 10 zile în grupa I de muncă, menţiuni cuprinse în decizia sus amintită şi în buletinele de calcul.

Reclamantul a mai susţinut că prin Decizia nr. 40/2008 pronunţată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii s-a statuat că, în funcţie de vechimea efectivă desfăşurată în condiţii grele de muncă, stagiul complet de cotizare utilizat la stabilirea punctajului mediu anual să fie de 20 de ani pentru persoanele care au desfăşurat activitate de minim 20 de ani în grupa I, iar nu de 30 de ani cum a calculat intimata, pentru condiţii normale de muncă.

Reclamantul a precizat că în considerentele acestei decizii se arată că „persoanele care au lucrat în grupele speciale de muncă şi s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 li se aplică acest act normativ, respectiv Legea 3/1977, pentru determinarea stagiului de cotizare şi, în raport de acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare”.

De asemenea, s-a susţinut atunci când ICCJ a decis că se va aplica în cazul reevaluării/recalculării pensiilor un act normativ abrogat expres de Legea 19/2000, aceasta nu înseamnă că dreptul pensionarului a ultraactivat în timp, ci s-a aplicat dreptul existent la data pensionării reclamantului, respectiv Legea 3/1977, iar dreptul la pensie nu se prescrie (art. 2 lit. „h” din Legea 263/2010).

Reclamantul a mai menţionat că pensia de asigurări sociale deschisă în baza unui act normativ recunoaşte tuturor asiguraţilor principiul egalităţii (eliminarea tratamentului nediscriminatoriu între persoanele aflate în aceeaşi situaţie juridică, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege - art. 2 lit. „d” din Legea 263/2010) şi principiul unicităţii (aceeaşi normă de drept pentru toţi participanţii - art. 2 lit. „a” din acelaşi act normativ), acestea coroborate cu motivarea Curţii Constituţionale din Decizia nr. 264/2007, în care s-a menţionat: „condiţiile şi criteriile de acordare a pensiei, inclusiv modul de calcul al cuantumului acesteia, inclusiv recalcularea, se stabilesc prin lege. Legiuitorul nu este, însă, în drept, ca prin aceste reglementări să stabilească un tratament juridic diferenţiat pentru situaţii egale".

A mai susţinut reclamantul că însăşi Legea 263/2010 prevede în art. 107 alin. 3 posibilitatea recalculării pensiei prin adăugarea veniturilor şi/sau stagiilor de cotizare prevăzute de lege şi nevalorificate la stabilirea acesteia, recunoscând, aşadar, posibilitatea valorificării stagiilor de cotizare realizate de asigurat, în condiţiile achitării CAS.

Prin urmare, a arătat reclamantul, stagiul complet de cotizare realizat sub imperiul oricărui act normativ abrogat şi pentru care s-a plătit CAS este recunoscut şi de actuala reglementare privind sistemul unitar de pensii publice şi, chiar dacă procedura de recalculare a pensiilor prevăzută de dispoziţiilor OUG 4/2005 şi HG. 1550/2004 au fost abrogate, recalcularea în sine, privită ca un procedeu tehnic de modificare a drepturilor de pensie, a cuantumului acesteia, iar nu ca un drept de sine stătător, a fost preluată si de actuala lege a pensiilor, la art. 107 alin. (3), astfel că, raportându-se şi la dispoziţiile alin. (1) ale aceluiaşi text de lege, care prevede că „dacă ulterior stabilirii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, intimata operează din oficiu, sau la solicitarea pensionarului modificările ce se impun, printr-o decizie de revizuire, iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, sumele rezultate în urma revizuirii se acordă în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor".

Reclamantul a mai precizat că prin acţiunea dedusă judecaţii nu se atacă o anumita decizie de pensionare, ci se contesta modalitatea de calcul şi vizează modalitatea de stabilire a drepturilor de pensie la recalculare şi plata diferenţelor cuvenite şi, deşi este formulată ulterior abrogării OUG 4/2005, în baza căreia a operat recalcularea drepturilor de pensie şi Legii 19/2000, ale cărei prevederi au fost avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, norma aplicabilă raportului substanţial dintre părţile litigiului este norma în vigoare la momentul la care se pretinde a fi existat dreptul dedus judecăţii.

Este exprimarea principiului potrivit cu care faptele creatoare, modificatoare ori extinctive de situaţii juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data când ele au avut loc, principiu exprimat în adagiul tempus regit actum. Operaţiunea de recalculare poate fi declanşată oricând, la cererea pensionarului, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 151/2010.

În fapt, reclamantul a învederat instanţei că a fost pensionat la data de 26.03.1998, prin decizia de pensionare nr. ..., emisă în baza Legii 3/1977, lege în temeiul căreia trebuie să fie determinat stagiul complet de cotizare.

Reclamantul a mai susţinut că Legea 3/1977 nu prevedea noţiunea de „stagiu de cotizare", noţiune ce a fost introdusă abia începând cu Legea 19/2000, noţiune de stagiu de cotizare preluata în cadrul art. 3 pct. 6 lit. „r” şi art. 16 lit. „a” din Legea 263/2010.

În plus, în cadrul Legii 263/2010 se prevede, în art. 53, că "Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi, iar atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului complet de cotizare, conform eşalonării prevăzute în Anexa nr. 5."

Totodată, art. 8 din Legea 3/1977 prevedea că "personalul muncitor care are o vechime in munca de minimum 30 de ani bărbaţii si 25 de ani femeile au dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de vârsta.. La împlinirea vârstei de 62 de ani bărbaţii şi 57 de ani femeile."

Or, din coroborarea acestor dispoziţii legale, rezultă că noţiunea de stagiu complet de cotizare prevăzuta de Legea 263/2010, corespunde noţiunii de vechime în muncă prevăzuta de Legea 3/1977. De asemenea, art. 8 din Legea 3/1977 reprezintă norma generală în materie de vechime în muncă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie, dispoziţii speciale fiind prevăzute in art. 14 din Legea 3/1977, care stabileau vechimea în muncă pentru cei care îşi desfăşurau activitatea în grupe superioare de muncă ( grupa I de muncă şi grupa II de muncă).

Ca urmare, susţine reclamantul, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (este vorba de art. 14 alin. 1 si 2 din Legea 3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă, în cazul reclamantului, pe baza un stagiu complet de cotizare de 20 ani.

Astfel, a precizat reclamantul, în cazul de faţă, reclamantul a efectuat un stagiu complet de cotizare prevăzut de art. 14 din Legea 3/1977, adică de 20 de ani, aşa cum reiese din deciziile de pensionare si recalculare a pensiei, din buletinele de calcul precum şi din copia carnetului de muncă, anexate la prezenta acţiune.

Totodată, reclamantul a precizat că art. 16 lit. „a” din Legea 263/2010 prevede că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 01.04.2001 (data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000) stagiul complet va fi cel prevăzut de art. 14 din Legea 3/1977 (vechimea în muncă necesară deschiderii drepturilor de pensie) ceea ce în cazul său care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă 28 ani, 09 luni şi 10 zile, stagiul complet de cotizare va fi cel prevăzut de Legea 3/1977.

Conform art. 14 din Legea 3/1977, „persoanele care au lucrat efectiv cel puţin 20 de ani in locuri in care, potrivit legii, se încadrau in grupa I de munca, sau cel puţin 25 de ani in grupa a II a de munca, au dreptul la cerere, sa fie pensionate la împlinirea vârstei de:

• a) 52 de ani pentru grupa I şi 57 de ani pentru grupa II, bărbaţii;

• b) 50 de ani pentru grupa I si 52 de ani pentru grupa II, femeile”.

Reclamantul a mai precizat că persoanele care au o vechime în muncă prevăzută de lege şi au lucrat efectiv 15 ani în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puţin 20 de ani în grupa a II-a de muncă au dreptul, la cerere, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporţional cu anii lucraţi în grupele I sau II de muncă, dar nu mai puţin de 52 de ani, pentru grupa I şi 57 ani pentru grupa II, bărbaţii sau 50 pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.

Deşi aparent textul este concentrat pe reducerea vârstei standard, se poate face abstracţie de faptul că, în mod real, după 20 de ani de activitate in grupa I de munca, sau 25 de ani in grupa II de munca asiguraţii puteau ieşi la pensie pentru limită de vârstă dacă îndeplineau şi condiţia privitoare la vârsta redusă şi, prin urmare aceasta este vechimea în muncă cerută de Legea 3/1977 pentru a se putea solicita pensie pentru limita de vârsta, ceea ce înseamnă că acesta era stagiul complet de cotizare, în concordanţă cu terminologia folosită de Legea 263/2010.

Reclamantul a mai susţinut că prin neluarea in considerare a unui stagiu de 20 de ani, pârâta i-a calculat şi plătit drepturi de pensie în cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând în patrimoniul său un prejudiciu care se impune a fi recuperat şi pe cale de consecinţă, urmare a recalculării eronate folosită de către intimată, a solicitat să fie obligată la acordarea diferenţei dintre pensia cuvenita şi pensia încasată pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, repararea prejudiciului urmând a se realiza in temeiul răspunderii civile contractuale.

De asemenea, pentru suma de bani reprezentând diferenţa dintre pensia încasată şi pensia cuvenită conform celor menţionate anterior, reclamantul a precizat că se impune actualizarea cu indicele inflaţiei comunicat de către Institutul Naţional de Statistică întrucât beneficiul nerealizat este datorat devalorizării monetare survenite între data când aceste drepturi ar fi trebuit acordate şi data plaţii efective.

În drept, s-au invocat dispoziţiile din Legea 3/1977, Legea 19/2000, HG 1550/2004, OUG 4/2005, Legea 263/2010.

 În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, arătând că decizia de pensionare poate fi contestată, la instanţa competentă, în termen de 45 de zile de la comunicare.

De asemenea, pârâta a invocat şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, întrucât dispoziţiile OUG 4/2005 si HG 1550/2004 au fost abrogate începând cu data de 01.01.2011, odată cu intrarea in vigoare a Legii nr. 263/2010, reclamantul solicitând recalcularea drepturilor de pensie prin modificarea stagiului de cotizare şi plata drepturilor de pensie pe ultimii 3 ani, în conformitate cu acte normative care la momentul introducerii acţiunii nu mai sunt în vigoare.

În subsidiar, pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că, în ceea ce priveşte stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual prin Decizia nr. .../08.01.2007, potrivit Normelor Metodologice date in aplicarea prevederilor HG 1550/2004 „Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala în munca prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operaţiunilor de evaluare".

S-a mai susţinut că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea3/1977 „Personalul muncitor care are o vechime în munca de minimum 30 ani bărbaţii şi 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa şi limita de vârsta, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbaţii şi 57 ani femeile". Întrucât contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă şi limita de vârsta, începând cu data de 01.09.1998, în baza prevederilor Legii 3/1977, pârâta a considerat că în mod corect şi legal la recalcularea pensiei a fost valorificat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.

Pârâta a mai precizat că, în ceea ce priveşte afirmaţia contestatorului potrivit căreia stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea pensiei ar trebui să fie de 20 de ani, motivat de faptul că a desfăşurat activitate în grupa I de muncă, potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea 3/1977 „(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puţin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puţin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: a) un an şi şase luni pentru grupa I de munca; b) un an şi trei luni pentru grupa II de munca; (2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat în grupele I şi II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la împlinirea vârstei de: a) 52 ani, pentru grupa I şi 57 ani pentru grupa II, bărbaţii; b) 50 ani pentru grupa I şi 52 ani pentru grupa II, femeile; (3) Persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, şi la 50 de ani, atât bărbaţii cat şi femeile din grupa l de munca, şi la 55 ani bărbaţii sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă".

Prin urmare, menţionează pârâta, desfăşurând activitatea în grupa I de 28 ani, 09 luni şi 10 zile, reclamantul a primit un spor la vechimea realizata de 14 luni, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 14 alin. 1 din Legea  3/1977.

De asemenea, pârâta a precizat că reclamantul a beneficiat de reducerea vârstei de pensionare, acesta fiind înscris la pensie, la cerere, la vârsta de 50 ani şi 4 luni, conform dispoziţiilor Legii  3/1977.

Pârâta a mai menţionat că reclamantul se află în eroare cu privire la drepturile de care a beneficiat in calitate de persoana încadrată în muncă, desfăşurând activitatea în grupa I de muncă, confundând vechimea în munca cu facilităţile prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea  3/1977. Mai mult, Legea 3/1977 nu prevedea acordarea pensiei pentru limita de vârsta cu vechime integrală, pentru o vechime în muncă mai mică de 30 de ani, în cazul bărbaţilor.

Potrivit anexei nr. 3 la Legea 19/2000, stagiul complet de cotizare pentru bărbaţi, începe de la 30 de ani si ajunge la 35 de ani, în termen de 13 ani de la data de 01.04.2001, dată la care a intrat in vigoare Legea 19/2000, modificată şi completată şi, în concluzie, atâta timp cât la recalcularea pensiei au fost respectate principiile Legii 19/2000, iar acest act normativ nu prevede un stagiu complet de cotizare mai mic de 30 ani pentru bărbaţii care si-au desfăşurat activitatea in grupa I de muncă, astfel că, în opinia sa, în mod corect şi legal stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea pensiei reclamantului este de 30 de ani.

Pârâta a mai menţionat că un alt argument in susţinerea afirmaţiilor sale este faptul că începând cu anul 2008, pensionarii care şi-au desfăşurat activitatea în grupele I si II de muncă beneficiază de un punctaj suplimentar (majorarea punctajului mediu anual), potrivit dispoziţiilor, OUG 100/2008, OUG 219/2008 şi Legea 218/2008, majorare care poate ajunge până la 50% din punctajul mediu anual şi în acest sens, precizează că, contestatorul a beneficiat de majorarea punctajului mediu anual.

În combaterea acţiunii şi în dovedirea celor afirmate prin întâmpinare, pârâta a depus la dosar proba cu înscrisuri, conţinând şi întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii deciziei de pensionare a reclamantului.

La data de 13.08.2013 reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepţiilor tardivităţii şi inadmisibilităţii formulării acţiunii, ca neîntemeiate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:

Mai întâi, în temeiul dispoziţiilor art. 248 NCPC, analizând cu prioritate excepţii invocate de pârâtă prin întâmpinare, se reţine următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării acţiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul constată că prin cererea introductivă de instanţă reclamantul a solicitat caprin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să emită o decizie de recalculare/ revizuire a pensiei pentru limita de vârstă şi vechime integrală în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

Aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională, prin decizia nr. 15/2010, operaţiunea de recalculare poate fi declanşată de pensionar oricând, astfel că această categorie de cauze nu este suspusă unui termen imperativ în care să poată fi formulate.

Pe de altă parte, tribunalul apreciază că în cauza de faţă nu ne Aflăm în faţa unei contestaţii împotriva unei decizii de pensionare (fie ea şi iniţială, de recalculare ori de revizuire), astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 87 din Legea nr.19/2000, prezenta acţiune nefiind suspusă termenului de decădere de 45 de zile, cum pretinde pârâta.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, aşa cum s-a arătat anterior, prezenta cauză are ca obiect solicitarea reclamantului de a obliga pârâta să emită o nouă decizie de pensie  recalculată, precum şi plata diferenţelor cuvenite, în temeiul unor dispoziţii din Legea 3/1977, în prezent abrogată, dar în vigoare la momentul deschiderii pentru reclamant a dreptului său la pensie.

Prin urmare, tribunalul constată că şi această excepţie nu poate fi primită, sens în care va fi respinsă.

Pe fondul cauzei, tribunalul observă că reclamantul NC a fost înscris la pensie pentru muncă depusă şi limită de vârstă, cu vechime integrală prin Decizia nr. .../26.03.1998 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Prahova, începând cu data de 01.03.1998, în conformitate cu dispoziţiile Legii 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, în vigoare la aceea dată.

Ulterior, reclamantul a beneficiat de recalcularea drepturilor de pensie, conform H.G. 1550/2004 şi OUG /2005.

În concret, se reţine că reclamantul NC şi-a desfăşurat activitatea în grupa I de muncă pe o perioadă efectivă de 28 ani, 09 luni şi 10 zile, iar prin beneficiul muncii în grupa I, s-a asimilat unei vechimi în muncă de 45 ani, 02 luni şi 18 zile, întregită la 45 ani, reţinându-se o perioadă de contribuţie la pensia suplimentară de 29 ani şi 05 luni, din care cu 3% -  11 ani şi 08 luni.

Potrivit art. 2 alin. (3) din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor în vederea recalculării aprobate prin HG 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977, iar potrivit art. 3 din acelaşi act normativ, prin data deschiderii dreptului la pensie, se înţelege data la care persoana în cauză a fost înscrisă la categoria de pensie de care beneficiază.

În conformitate cu dispoziţiile art. 8 din această lege, persoana care avea o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbaţii şi, respectiv, 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 de ani bărbaţii şi 57 ani femeile.

De asemenea, potrivit art. 14 din Legea 3/1977, persoanelor care au lucrat efectiv cel puţin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puţin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: a) un an şi şase luni pentru grupa I de munca; b) un an şi trei luni pentru grupa II de munca. Pe aceasta baza persoanele care au lucrat în grupele I şi II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la împlinirea vârstei de: a) 52 ani, pentru grupa I şi 57 ani pentru grupa II, bărbaţii; b) 50 ani pentru grupa I şi 52 ani pentru grupa II, femeile; (3) Persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, şi la 50 de ani, atât bărbaţii cat şi femeile din grupa l de munca, şi la 55 ani bărbaţii sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.

De altfel, şi în Legea nr.19/2000 se prevede, în Anexa 3 că, stagiul complet de cotizare pentru bărbaţi începe de la 30 de ani şi ajunge la 35 de ani, în termen de 13 ani de la data de 01.04.2001, data intrării în vigoare a legii.

Susţinerea reclamantului că recalcularea pensiei sale a fost făcută cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare eronat de 30 de ani, în loc de 20 de ani nu poate fi reţinută, deoarece, aşa cum s-a menţionat anterior, prin analizarea dispoziţiilor din HG 1550/2004 şi din Legea 3/1977, prin raportare la legislaţia ulterioară, prezentă, (Legea 19/2000 şi Legea 263/2010), înţelesul sintagmei de „vechime integrală”, utilizată de Legea 3/1977 a fost înlocuită în legislaţia ulterioară cu noţiunea de „stagiu complet de cotizare”.

Din interpretarea coroborată a normelor legale menţionate mai sus, rezultă că stagiul complet de cotizare era pentru bărbaţi de 30 ani, iar pentru femei de 25 de ani, singurele facilităţi oferite de Legea 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă fiind acordarea sporului de grupă şi posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispoziţiile art.14 din acest act normativ neavând semnificaţia reducerii stagiului de cotizare, utilizat la recalcularea pensiei.

Astfel, dispoziţiile art. 14 alin. 3 din Legea 3/1977 se referă la faptul că persoanele care au lucrat efectiv în grupe superioare de muncă (peste 20 ani în grupa I, respectiv 25 ani în grupa a II-a) li se valorifică munca prestată în aceste condiţii, având dreptul de a fi pensionate la cerere la vârsta de 50 ani (femeile) sau 52 ani (bărbaţii), pentru grupa I de muncă, respectiv 52 ani (femeile) sau 57 ani (bărbaţii) pentru grupa a II-a de muncă.

Aceste reduceri acordate de lege se referă la reducerea vârstei de pensionare acordate persoanelor ce au prestate activitatea în grupe superioare de muncă, neavând nicio legătură cu vechimea integrală în muncă, conform Legii 3/1977 (ori stagiul complet de cotizare, în legislaţia curentă).

Reclamantul a invocat în dovedirea susţinerilor sale Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 40/22.09.2008, pronunţată într-un recurs în interesul legii, însă în această decizie se precizează în mod clar că angajaţilor ce au lucrat în condiţii speciale de muncă şi s-au pensionat înainte de intrarea în vigoare a Legii 19/2000 li se aplică legea anterioară pentru determinarea stagiului de cotizare şi în raport de acesta, punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare, stagiul complet de cotizare utilizat fiind cel reglementat de art. 14 din Legea 3/1977.

Astfel, locurile de muncă în condiţii speciale sunt expres şi limitativ menţionate în cuprinsul art. 20 din Legea 3/1977, şi anume minerit, activităţile cu expunere la radiaţii, activităţi artistice, iar pentru persoanele care au prestat activitate în aceste locuri de muncă stagiul complet de cotizare este de 20 de ani.

Prin urmare, se observă faptul că reclamantul nu şi-a desfăşurat activitatea în acele condiţii speciale, astfel cum sunt menţionate în art. 20 din Legea 3/1977, cât şi în Decizia nr. 40/2008 pronunţată de ICCJ, ci doar în grupa I de muncă, potrivit menţiunilor din carnetul de muncă, activitatea desfăşurată de reclamant nefiind de natura celor menţionate prin lege.

Aşadar, tribunalul concluzionează că, deşi reclamantul a prestat activitate în grupa I de muncă peste 20 ani, acest fapt nu îi dă dreptul la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.

În aceste condiţii, întrucât  pârâta a avut în vedere un stagiu corect de cotizare, atât la stabilirea pensiei reclamantului, cât şi cu ocazia recalculărilor ulterioare, iar reclamantul nu a făcut dovada că se încadrează în vreuna din ipotezele prevăzute de art. 107 alin. 1 sau alin. 2 din Legea 263/2010, pentru a se putea dispune revizuirea pensiei, tribunalul urmează să respingă acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârâtă.

Respinge în totalitate acţiunea formulată de reclamantul NC, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII PRAHOVA, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10.09.2013.

Domenii speta

Spete similare