Plângere contravenţională

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de ….sub nr. …./180/2009, petentul GLN a formulat contestaţie împotriva procesului verbal de contravenţie seria CC nr. …./18.10.2009 încheiat de către I.P.J. BACĂU, solicitând anularea acestuia.

În motivarea plângerii acesta arată că procesul verbal a fost întocmit fără respectarea prevederilor legale şi că nu este vinovat de săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa.

În drept, plângerea a fost întemeiată  pe OUG 195/2002, HG 1391/04.10.2006, Art. 112, 167, 186, 201 C.proc.civ.

Petentul a solicitat şi s-a încuviinţat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu un martor, respectiv MVB , declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar.

Plângerea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit Art. 36 din OG2/2001.

Organul constatator a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În drept, intimata a invocat Art 115-118 C.pr.civ, OUG 195/2002, HG 1391/2006 şi OG 2/2001.

La dosar au fost depuse înscrisuri şi planşe foto.

Instanţa a dispus din oficiu citarea, în calitate de martor, a martorului asistent din procesul-verbal de contravenţie, CS , însă acesta nu s-a prezentat în vederea audierii, deşi a fost citat cu mandat de aducere.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal seria CC nr. …./18.10.2009 încheiat de către I.P.J. BACĂU, petentul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 540 lei, în temeiul Art. 102/3/e din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât a încălcat dispoziţiile Art. 49/1 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv în ziua de 18.10.2009 a condus auto VW cu nr. de înmatriculare …. în localitatea BV, km 294+600m, cu viteza de 123km/h, depăşind viteza legală cu 73 km/h, caseta .., aparatul radar auto MAI …..

Plângerea a fost formulată în termen legal, conform Art. 31 alin. 1 din OG2/2001.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanţa constată că au fost respectate toate condiţiile formale prevăzute de OG 2/2001 privind întocmirea procesului verbal, neintervenind vreo cauză de nulitate absoluta.

Cu privire la menţiunile procesului verbal de contravenţie, instanţa reţine că procesul verbal atacat conţine toate elementele modelului prevăzut Art. 181 din HG nr. 1391/2006. Astfel, conform acestui model, procesul verbal trebuie să specifice şi date privind înregistrarea vitezei petentului, fără însă a se specifica care sunt aceste date, pe care trebuie să le cuprindă rubrica respectivă. Având în vedere că legiuitorul nu a înţeles să reglementeze strict conţinutul acestei rubrici, instanţa apreciază că menţiunile efectuate de către agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contravenţie contestat sunt suficiente pentru a determina felul aparatului radar folosit şi valabilitatea verificării metrologice a acestuia la data săvârşirii contravenţiei de către petent, prin raportare la celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenţie, instanţa reţine următoarele:

Conform Art. 109 alin. 1 şi 2 din OUG nr. 195/2002:

„(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontieră.

(2) Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.”

iar potrivit Art. 121 alin. 2 din Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006:

„Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.”

***

Cu privire la constatările agentului constatator privind locul săvârşirii fapte:

Conform Art. 1 din OG 2/2001, constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege. Deşi OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, acesta face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării juridice până la proba contrară, în concordanţă cu Art. 34 din OG nr. 2/2001. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28; cauza Västberga Taxi Aktebolag şi Vulic v.Suedia, paragraf 113, iulie 2002). Forţa probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v.Franţa, hotărârea din data de 7 septembrie 1999). Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul-verbal de contravenţie beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanţă condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.

Cu privire la locul săvârşirii faptei, instanţa reţine că, în speţă, măsurarea vitezei s-a efectuat în interiorul localităţii, iar nu în afara acesteia, astfel cum rezultă din menţiunile procesului verbal de contravenţie, din raportul agentului constatator, precum şi din planşa foto depusă la dosar de către intimată şi care a fost efectuată în regim staţionar, după cum rezultă din menţiunile acesteia (viteza patrulei P fiind de 0 km/h). Cu privire la declaraţia martorului audiat în cauză, instanţa reţine că din aceasta nu rezultă cu certitudine dacă petentul a fost sancţionat pentru o faptă săvârşită în afara localităţii. Cu ocazia aprecierii acestei probe, instanţa va avea în vedere şi faptul că martorul a fost oprit el însuşi de către agentul constatator, fapt care echivalează cu un interes al acestuia de natură să-i afecteze sinceritatea. Prin urmare, prezumţia legală a veridicităţii şi autenticităţii constatărilor agentului constatator privind situaţia de fapt nu a fost răsturnată. De altfel, nici petentul nu a afirmat în plângerea formulată că viteza sa ar fi fost constatată în afara localităţii, aspect de natură a atrage importante consecinţe cu privire la calificarea juridică a faptei, ci doar a arătat că pe segmentul de drum pe care a circulat nu exista un indicator care să precizeze viteza legală.

Cu privire la constatările agentului constatator privind viteza de deplasare a petentului:

Potrivit Art. 102 alin 3 lit. e) din OUG 195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Dată fiind natura contravenţiei în cauză, constatarea acesteia se va face întotdeauna cu mijloacele tehnice corespunzătoare, respectiv cu aparate radar.

Potrivit pct. 3.5.1. din Norma de metrologie legala NML 021-05:

„Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:

-data şi ora la care a fost efectuată măsurarea;

-valoarea vitezei măsurate;

-sensul de deplasare a autovehiculului;

-faptul că a fost efectuată autotestarea (conform 3.2.6),

-imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia.”

Potrivit pct. 4.2. din Norma de metrologie legala NML 021-05, măsurările şi înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislaţiei rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificaţi, iar potrivit pct. 4.3. din aceeaşi Normă, cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate şi sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme şi sunt însoţite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate.

Instanţa constată că este îndeplinită în cauză cerinţa prevăzută de pct. 4.2. din NML 021-05, astfel cum rezultă din cuprinsul înscrisului aflat la fila 29 dosar. De asemenea, şi cerinţa prevăzută de pct. 4.3. din NML 021-05, din buletinul de verificare metrologică nr. 0197624/24.08.2009, aflat la fila 28 dosar, rezultă cu privire la aparatul pentru măsurarea vitezei de circulaţie în trafic tip PHYTON II instalat pe auto Dacia Logan cu nr. de înmatriculare MAI ….. (cu care s-a măsurat viteza autoturismului cu nr. de înmatriculare PH…… condus de către petent în localitatea BV, km 294+600m) s-a efectuat de către Biroul Român de Metrologie Legală, Laboratorul Institutul Naţional de Metrologie, o verificare metrologică care a fost admisă şi care era valabilă la data săvârşirii contravenţiei de către petent. Din planşele foto şi înscrisurile depuse la dosar de către intimată rezultă şi îndeplinirea cerinţelor prevăzute de pct. 3.5.1. sus-menţionat.

Potrivit Art. 3.2.6. din Norma de metrologie legală NML 021-05/2005, cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcţie de autotestare, care să poată pune în evidenţa orice defect sau dereglare funcţională, ce pot influenţa exactitatea măsurării, testarea putându-se face şi manual, dacă se consideră necesar. Aceasta funcţie a cinemometrului de a se autotesta este activată la fiecare punere în funcţiune. Verificarea metrologică priveşte inclusiv existenţa şi eficacitatea acestei funcţii. Analizând Manualul de operare & Ghid de instalare al aparatului radar tip Python II, instanţa reţine că este imposibilă utilizarea aparatului în cazul detectării unei defecţiuni a unităţii. Funcţia de autotestare a aparatului radar este activată automat la fiecare punere în funcţiune, conform Art. 3.2.6. din NML 021-05, astfel încât, în cazul depistării unor defecte sau dereglării funcţionale, acestea vor fi semnalate, iar funcţionarea aparatului radar va fi blocată. În Manualul de operare & Ghid de instalare al aparatului radar tip Python II se precizează că menţiunea Pas va apărea în fereastra Lock atunci când exista o defecţiune a aparatului radar, astfel încât, în lipsa unei astfel de menţiuni, nu se poate contesta legalitatea înregistrărilor efectuate.

Potrivit art.3.2.7. din Norma 021-05, „cinemometrul utilizat în regim de deplasare a autovehiculului pe care este instalat trebuie să realizeze si măsurarea vitezei proprii de deplasare”. Din fotografia depusă la dosarul cauzei rezultă că înregistrarea s-a făcut în regim de deplasare, întrucât este menţionată atât viteza autoturismului vizat, cât şi cea a autoturismului pe care era instalat radarul. Din cuprinsul buletinului de verificare metrologică nr. 0197624/24.08.2009 rezultă că cinemometrul sus-menţionat poate măsura viteza atât în regim staţionar, cât şi în regim de deplasare. Prin urmare, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile ultimei liniuţe ale pct. 4.4 din Norma de metrologie legală NML 021-05/2005, care invalidează valoarea probatorie a înregistrărilor efectuate prin aceste mijloace tehnice.

Având în vedere toate aceste considerente şi văzând prevederile art.34 alin.1 din O.G.2/2001, instanţa va respinge plângerea contravenţională, ca neîntemeiată.

1

Domenii speta

Spete similare