Executarea silită pornită în temeiul unor decizii de impunere; necontestarea acestora; imposibilitatea invocării necunoaşterii legii şi respingerea contestaţiei la executare

Din declaraţia specială privind veniturile realizate pe anul 2006 depusă de către contestatoare, înregistrată sub nr. 52813 din 21.05.2007 reiese că aceasta a declarat un venit brut de 1220 lei şi cheltuieli în sumă de 307 lei, reprezentând un venit net declarat de 913 lei. Ca urmare a acesteia declaraţii, în temeiul art. 137 din  O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările  ulterioare, s-a emis contestatoarei decizia de impunere plăţi anticipate nr. 2530010141355 din 2.03.2007, ce constituie titlu executoriu pentru suma de 168 lei cu termen de plată la data de 17.09.2007. Deoarece, până la termenul scadent contestatoarea nu a plătit sumele datorate s-a întocmit dosarul de executare nr. 5960/2007, iar contestatoarea a fost somată în data de 1.10.2007 să achite sumele somaţiei ce a fost contestată prin cererea ce formează obiectul dosarului de faţă.

Din actele depuse la dosar reiese că şi în anul 2005 şi 2006  contestatoarea i s-au emis decizii de impunere ce au fost contestate.

La interogatoriu contestatoarea a recunoscut că, deşi, societatea în baza autorizaţiei nr. 4 din 1.03.2006 nu a funcţionat nici în anul 2005, nici în anul 2006 nu a anunţat finanţele publice, deoarece „ nu a ştiut”. Deci, susţinerea că nu a depus nici o declaraţie de venit este infirmată de declaraţia depusă la dosar de intimată, declaraţie ce este semnată de către contestatoare.

De asemenea, contestatoarea a recunoscut că nu a solicitat nici radierea societăţii, deoarece doreşte să o păstreze pentru copii săi.

Potrivit Capitolului III art. 13 din Legea 300 din 28.06.2004, privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi ce realizează venituri, ca în speţa de faţă, aveau posibilitatea să solicite suspendarea activităţii prin organul emitent al autorizaţiei de funcţionare, suspendare materializată într-o decizie”.

Contestatoarea avea obligaţia să solicite Primăriei Husnicioara prin cerere suspendarea, iar decizia obţinută să o înainteze organului financiar, ce avea obligaţia să suspende activitatea pe perioada menţionată în decizie.

Necunoaşterea legii nu o exonerează de răspundere pe contestatoare.

Potrivit art. 399 C. proc. civ., pe calea contestaţiei la executare nu se pot face apărări de fond.

În speţă este vorba de executarea unei decizii de impozitare, iar prin Legea nr. 92/2003- Codul fiscal, s-au creat mijloace procedurale speciale pentru realizarea unor drepturi.

În această situaţie decizia de impunere este titlul executoriu, iar instanţa în virtutea rolului activ a solicitat relaţii de la intimată cu privire la stabilirea debitului ce trebuie plătit şi termenul scadent. Instanţa reţine că actul de impunere este legal emis.

În concluzie, în urma analizării şi interpretării probelor în succesiunea expusă, instanţa urmează să respingă acţiunea contestatoarei ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare