Fara titlu

Dosar nr. 2010/257/2008

R O M Â N I A

JUDECATORIA MEDIAS

SECTIE GENERALA

SENTINTA CIVILA  Nr. 2732

Sedinta publica de la 24 Decembrie 2008

Prin actiunea  civila înregistrata la Tribunalul Sibiu la data de 10.10.2005 reclamantele S. M. , în nume propriu si în calitate de mandatara a lui B. A.  au chemat în judecata pe pârâtii Statul Român prin Primaria Dumbraveni, Consiliul Local Dumbraveni si Ministerul Finantelor Publice reprezentat de Directia Generala  Finantelor Sibiu, solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa dispuna obligarea pârâtilor în solidar la plata urmatoarelor sume de bani reprezentând despagubiri materiale si morale pentru imobilele situate în Dumbraveni str. Horia compus din magazin alimentar si un apartament si str. 1 Decembrie 1918  compus din 3 apartamente: chiria de 10000 euro adica 355860000 lei; dobânzi de 45 pe an – 4000 euro adica 142344000 lei; dobânda la dobânda de 4% pe an 400 euro respectiv 14234000 lei; uzura constructiilor 1000 euro – 35586000 lei; distrugerea , degradarea si vandalizarea imobilului din str. 1 Decembrie 8000 euro adica 284688000 lei; paguba din vânzarea sub pretul pietei a imobilelor 1000 euro adica 35586000 lei; daune morale de 4000 euro adica 142344000 lei în total 28000 euro -1010642000 lei.

Mentioneaza reclamantele ca daunele materiale se pretind pe 55 ani,  adica de la data de 20.04.1950 si pâna în prezent.

Reclamantele solicita obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea actiunii se arata ca imobilele în litigiu au apartinut parintilor reclamantelor iar potrivit Lg 10/2001 reclamantele au fost repuse în drepturile de proprietate asupra acestor imobile. Imobilul din str. Horea cu care au fost puse în posesie prin procesul verbal nr. 18.02.2005, a fost vândut în aceeasi zi patronului care avea firma în acest imobil numitul O. I., imobil care a si fost deja renovat de proprietar. Celalalt imobil din str. 1 Decembrie 1918 se afla într-o stare avansata de degradare si uzura fapt care s-a constatat prin procesul verbal din 8.12.2004 întocmit de executorul judecatoresc.

În drept sunt invocate prevederile codului civil, CEDO, A Q-ul comunitar.

La actiune reclamantele au anexat: anexele la actiune, procura autentica de reprezentare a reclamantei B. A. datata din luna mai 1997, copie cf. în extenso, copie sentinta civila nr. 5410/2002 a Judecatoriei Medias, copie decizia civila nr. 553/2003, copia deciziei civile nr. 2319/2003 a Curtii de Apel Alba Iulia, proces verbal de predare primire, proces verbal din 8.02.2005, proces verbal de constatare din 12.09.2005, copii ale diferitelor adrese si acte din dosarele litigiilor purtate de reclamante, OG 40/1999, fotografii ale imobilelor în litigiu.

Pârâtul Primaria Dumbraveni si Consiliul Local Dumbraveni depun întâmpinare în conditiile art. 115-118 C.p.c solicitând respingerea actiunii si invocând exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor, cu motivarea ca Statul Român poate fi obligat la plata unor eventuale despagubiri doar prin Ministerul Finantelor, potrivit art. 17 C.p. fiscala.

Mentioneaza totodata pârâtii ca despagubirea fostilor proprietari s-a realizat tocmai prin restituirea imobilelor, iar pentru antrenarea raspunderii delictuale prevazuta de art. 998-1003 c. civil sunt necesare a fi îndeplinite 4 conditii si anume : prejudiciu, fapta ilicita, raport de cauzalitate, vinovatia celui care a cauzat prejudiciul, conditii neîndeplinite în cauza.

Pârâtul Ministerul Finantelor Publice prin  Directia Generala a Finantelor Publice depune întâmpinare fila 134 dosar invocând exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Sibiu potrivit art. 2 alin. 1 litera b coroborat cu art. 1 alin. 1 C.p.civila. Totodata au fost invocate exceptiile de prescriptie a dreptului la actiune deoarece despagubirile solicitate depasesc perioada termenului de 3 ani fiind solicitate pe 55 ani si aceea a lipsei de timbraj, dat fiind faptul ca actiunea este întemeiata pe dispozitiile dreptului comun. Pe fond pârâtul solicita respingerea actiunii cu motivarea ca pretentiile reclamantelor sunt nefondate . Astfel solicitarea de dobânzi la dobânzi este inadmisibila, pretentiile privind uzura imobilelor si degradarea acestora sunt nedovedite si prescrise iar despagubirile decurgând din vânzarea sub pretul pietei a imobilului din str. Horia este inadmisibila în cauza facându-se dovada vânzarii urgente a imobilului .

În drept sunt invocate prevederile art. 1088, 1169 cod civil. Art. 3 D.167/1958, Lg 10/2001 Lg 247/2005.

Prin sentinta civila nr. 1116/2005 Tribunalul Sibiu a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Medias cu motivarea ca actiunea are ca obiect pretentii materiale în valoare de 1.010.642.000 lei iar potrivit art. 2 alin 2 lit. B C.p.civ. tribunalele judeca în prima instanta actiuni a caror valoare depaseste 5 miliarde lei.

Prin  sentinta civila nr. 1014/27 martie 2007, pronuntata de Judecatoria Medias, s-a respins  actiunea civila formulata de  reclamantele B. A., reprezentata de mandatar S. M., si S. M. împotriva pârâtilor Primaria Orasului Dumbraveni, Consiliul local Dumbraveni si Ministerul Finantelor Publice, Directia generala a finantelor publice Sibiu, având ca obiect despagubiri.

Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca  reclamantele au pretind obligarea pârâtilor la plata de daune materiale, pe o perioada de 55 ani, reprezentând despagubiri materiale si morale pentru imobilele din Dumbraveni, str. Horea si str. 1 Decembrie 1918 si anume: chirie, dobânzi, dobânda la dobânda, uzura constructiilor, distrugerea , degradarea si vandalizarea imobilului din str. 1 Decembrie nr. 1918, paguba rezultata din vânzarea sub pretul pietei a imobilelor, precum si daune morale.

Instanta de fond a retinut ca imobilele au apartinut parintilor reclamantelor si ca le-au  fost restituite prin sentinta civila nr. 5410/2002 a Judecatoriei Medias, modificata prin decizia nr. 553/2003 a Tribunalului Sibiu. Procesele verbale de predare-primire s-au încheiat cu fostul detinator al imobilelor, Primaria Dumbraveni, la data de 8.12.2004 si 18.02.2005.

Instanta de  fond a mai retinut ca s-a facut dovada existentei a unor degradari la ambele imobile. S-a retinut ca solicitarile reclamantelor privind plata uzurii imobilelor retrocedate, a degradarii, vandalizarii si distrugerii imobilului din str. 1 Decembrie nr.1918, precum vânzarea sub pretul pietei a imobilului din str. Horea sunt total nefondate si contrazise de depozitia martorului O. I., fost chirias al imobilului din str. Horea si actualul proprietar.

S-a mai retinut ca instanta a admis efectuarea unei expertize tehnice imobiliare si a uneia contabile, la care mai apoi, reclamantele au renuntat. Instanta a opinat  ca pretentiile reclamantelor, ca pârâtii sa fie obligati la plata celor doua expertize , nu are suport legal, întrucât probele au fost solicitate de ele, si în temeiul dispozitiilor art. 1169 Cod civil, lor le revine  obligatia de a dovedi cele solicitate prin actiune.

În aceste conditii, pretentiile reclamantelor nu au fost dovedite, iar capatul de cerere vizând dobânda la dobânda este inadmisibil.

În concluzie, raportat la prevederile dreptului comun, pretentiile reclamantelor nu au fost dovedite, iar prevederile Legii nr. 10/2001 fac referire doar la distrugerile si degradarile cauzate  imobilelor de la data intrarii în vigoare a legii si pâna la predarea lor efectiva, aspecte ce trebuie dovedite cu expertize tehnice, care sa constate starea imobilului la data predarii efective si nu ulterior.

Cum prevederile legale mentionate nu fac referire si la uzura imobilelor, instanta de fond a apreciat ca solicitarile reclamantelor în acest sens exced prevederilor legale.

Nici cererea privind daunele morale nu a fost gasita de instanta de fond ca fiind întemeiata, motivându-se prin aceea ca ele nu trebuie privite ca un  mijloc de îmbogatire si ca legiuitorul a încercat sa repare suferintele morale aduse celor ale caror imobile au fost nationalizate, atât prin retrocedarea lor, cât si prin plata eventualelor despagubiri, care însa, trebuie sa se circumscrie dispozitiilor legale.

Prin decizia civila 18/2008, Tribunalul Sibiu a desfiintat hotarârea 1014/2007 si a trimis cauza spre rejudecare Judecatoriei Medias.

S-a format un nou dosar cu nr. 2010/257/2008.

Conformându-se dispozitiilor de casare ale Tribunalului Sibiu, instanta a lamurit calitatea procesuala si de reprezentare a Statului Român si a celorlalti pârâti în cauza.

Astfel, este evident ca Statul Român nu poate fi reprezentat în cauzele în care sta în judecata, decât de Ministerul Finantelor Publice, care poate da mandat Directiei Generale a Finantelor Publice din teritorii. De asemenea, având în vedere ca prin numeroasele memorii depuse, reclamantele au insistat ca municipalitatea se face vinovata de prejudiciul creat si se impune obligarea ei la plata, instanta,  în conditiile în care a scos Consiliul local si Primaria Dumbraveni din cauza ca si reprezentanti ai Statului Român, a apreciat ca Orasul Dumbraveni are calitate procesuala  pasiva în cauza, fiind  reprezentat legal de Primar. Dupa lamurirea acestei probleme, reclamantele au adus-o din nou în discutie , prin memoriile formulate, însa instanta s-a pronuntat deja prin încheierea din 5.11.2008 (fila 107).

Prin întâmpinare, pârâtul Orasul Dumbraveni  a invocat exceptia autoritatii relative a lucrului judecat raportat la obiectul dosarului 3016/257/2008, exceptia litispendentei raportat la acelasi dosar, precum si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Orasului Dumbraveni, deoarece singurul în masura sa raspunda pentru eventualele prejudicii create în administrarea imobilelor preluate în perioada comunista este Statul Român reprezentat de Ministerul Finantelor Publice.

Referitor la primele doua exceptii, cea a litispendentei si a autoritatii de lucru judecat, trebuie observat ca obiectul dosarului nr. 3016/257/2007, solutionat de Judecatoria Medias prin s.c. 291/31.01.2008, fila 100, aflat în prezent în caile de atac, îl reprezinta despagubiri constând în contravaloarea unui teren în suprafata de 250 mp. înscris în C.F. 17… Dumbraveni si contravaloarea unui teren  de 165 mp. înscris în CF…  Dumbraveni. Evident, obiectul acestui dosar este cu totul altul decât cel din cauza de fata unde s-au cerut despagubiri pentru doua imobile constructii nationalizate.

Asadar, exceptiile vor fi respinse.

În ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Orasului Dumbraveni instanta  o va respinge, de asemenea, problema raspunderii  civile a acestui pârât raportat la actiunea principala fiind o chestiune ce tine de fondul cauzei. Reclamantele pot invoca raspunderea oricarei persoane fizice sau juridice pe care o considera vinovata de prejudiciul creat, instanta fiind cea care, prin analiza probatoriului si a fondului stabileste admisibilitatea actiunii fata de toti pârâtii sau doar unii dintre ei.

Pe fondul cauzei, analizând actele dosarului, instanta retine urmatoarele:

Imobilele  în litigiu situate în Dumbraveni str. Horia si 1 Decembrie 1918 au apartinut parintilor reclamantelor iar prin sentinta civila nr. 5410/2002 pronuntata de Judecatoria Medias si modificata prin decizia civila nr. 553/2003 de catre Tribunalul Sibiu reclamantelor le-au fost restituite aceste imobile în baza Lg 10/2001.

Ca urmare a acestor hotarâri judecatoresti devenite irevocabile prin procesele verbale de predare primire din 8.12.2004 si 18.02.2005 încheiate de Primaria Dumbraveni cu reclamantele , acestea din urma au primit în posesie imobilele fiind descrise în aceste procese verbale potrivit prevederilor Lg 10/2001 unele degradari si starea imobilelor astfel predate.

La imobilul din str. Horia s-au constatat urmatoarele degradari: la apartamentul 1 scarile de acces sunt partial deteriorate, la fel si usile dintre încaperi, la apartamentul 2 calea de acces este partial degradata, la fel si usa de intrare în camara, la terasa tavanul are scânduri rupte si peretii sunt fisurati, jgheaburile si burlanele sunt degradate iar cosurile de fum au caramizi lipsa, magazia de lemne este într-o stare avansata de uzura iar la acoperis lipsesc tigle, zugraveala exterioara este deteriorata, camera de la strada din apartamentul 2 este umeda din cauza infiltratiei apei si a tiglelor lipsa , scarile de la intrarea în pivnita sunt degradate, la corpul B s-a constatat doar o degradare a tencuielii exterioare, a jgheaburilor si burlanelor si aceasta partial.

În ceea ce priveste imobilul din str. 1 Decembrie 1918 procesul verbal întocmit de executorul judecatoresc la data de 12.09.2005 constata urmatoarele: curtea interioara este deteriorata, la fel tencuiala exterioara, care prezinta crapaturi si igrasie, usa de la pivnita este distrusa, scara de acces în pod este distrusa, lipsesc tigle de la acoperis si 5 coame, exista infiltratii ale apei la unele camere pe tavan datorita lipsei de tigle, sunt degradate burlanele si jgheaburile.

În dovedirea degradarilor aduse celor doua imobile retrocedate reclamantele depun la dosar filele 65-90 fotografii ale imobilelor.

În ce priveste chiria solicitata pentru imobilele în litigiu de 10.000 EURO pentru o perioada de 55 ani, capatul de cerere urmeaza a fi respins din urmatoarele considerente:

În perioada comunista, în mod abuziv, Statul Român a preluat în proprietate imobilele parintilor reclamantelor. Pe perioada exercitarii acestui drept, administratorul imobilelor, Orasul Dumbraveni, le-a închiriat unor persoane fizice, a încasat chiria, însa, în acelasi timp, a suportat cheltuielile de întretinere si conservare a bunurilor respective.  Prin Legea 10/2001, Statul Român a  reparat prejudiciile create înainte  de anul 1989, prin retrocedarea în natura a imobilelor fostilor proprietari, sau în cazul inexistentei acestora ori a imposibilitatii de predare, acestia urmeaza a fi despagubiti prin echivalent banesc. Valorificarea unui imobil prin  actele de administrare ale proprietarului se concretizeaza prin închirierea acestuia si încasarea sumelor de bani. Acest aspect este indisolubil legat de o întretinere minima a constructiei, de cheltuieli legate de  conservarea sa, pentru a putea fi valorificata corespunzator.

În cauza de fata, reclamantii si antecesorii lor au fost privati de  dreptul de proprietate, iar abuzurile  statului au fost reparate prin retrocedarea în natura. Este adevarat ca reclamantele nu au încasat beneficiile constructiilor, însa nici nu au fost nevoite sa suporte 55 de ani taxele, impozitele, cheltuielile de întretinere si conservare a acestora.

Prin urmare, cererea lor de acordare a chiriei apare ca nefondata si va fi respinsa.

Aceleasi argumente însa, converg spre concluzia ca degradarile imobilelor provocate de lipsa unei întretineri minime  sunt imputabile proprietarului si administratorului de la acel moment. Admitem ca reclamantele nu au dreptul la beneficiile imobilelor  pentru ca nu au fost nevoite sa suporte întretinerea lor, ori, per a contrario, daca Statul  român  si Orasul Dumbraveni au încasat beneficiile atunci aveau  obligatia sa asigure o întretinere minima, de bun –simt a constructiilor pentru a evita degradarea lor accentuata.

Legea 10/2001 dispune doua forme de reparatii pentru fostii proprietari: retrocedarea în natura sau în bani, însa a pierdut din vedere un aspect foarte important si anume situatia imobilelor ce pot fi restituie în natura, dar a caror stare, este absolut improprie folosirii lor, stare deteriorata nu uzurii în timp, neimputabile administratorului, ci a neglijentei în adoptarea unor masuri minime de întretinere. În aceste conditii se ridica întrebarea daca simpla retrocedare a constructiei constituie o reparatie suficienta.

Instanta apreciaza ca restituirea în natura  nu este suficienta si se impune în plus o reparatie baneasca pentru starea de degradare a casei situata în Dumbraveni, str. 1 Decembrie 1918.

Reclamantele au solicitat 8000 EURO  ca  despagubiri si instanta trebuie sa stabileasca în primul rând degradarile  ( certe fiind, constatate atât la fata locului cât si din procesele verbale de predare ale executorului judecatoresc) sunt datorate neglijentei pârâtilor, iar în caz afirmativ, care este cuantumul corect al prejudiciului si daca el poate fi stabilit.  Asa cum reiese din procesul verbal de predare-primire încheiat la 8.12.2004, chiar de reprezentantii Primariei Dumbraveni ( fila 26 dosar 5250/2005), la imobilul din str. l Decembrie 1918 în mai multe camere peretii erau plini de igrasie, burlanele si jgheaburile erau partial distruse, permitând scurgerea apei pe zidurile exterioare  si infiltrarea  ei în  interior, existau tigle sparte sau lipsa din acoperis, apa din ploi scurgându-se pe tavane, deteriorându-le grav.

Important este ca la finalul acestor constatari, reprezentantii primariei au recunoscut  indirect obligatiile lor privind igienizarea imobilului în fraza: „ În situatia în care constatarile privind obligatiile Primariei sunt realizate, adica igienizarea locuintelor, masurarea  terenurilor si întocmirea documentatiei daca este cazul proprietara va fi chemata pentru predare definitiva ”.

Concludente  în ce priveste degradarile sunt si fotografiile depuse de reclamante ( filele 65 -90 din dosar 5250/2005), unde se vede foarte clar starea deplorabila a podelelor, tavanelor si peretilor interiori si exteriori ai constructiei.

De asemenea, precizari relevante sunt facute în procesul verbal de constatare întocmit de executorul judecatoresc Tudor Vasile Petru, la 12.09.2005 ( fila 25 dosar 5250/2005), unde din nou se face referire la apa pluviala infiltrata datorita lipsei partiale a burlanelor, a jgheaburilor si a tiglelor din acoperis.

Instanta a dispus din oficiu administrarea probei cu cercetarea la fata locului. Sub acest aspect, reclamantele au invocat nulitatea probei pentru ca nu au fost citate corespunzator. Acestora li s-a comunicat însa  din oficiu  încheierea din 5.11.2008 prin care s-a dispus cercetarea la fata locului, ba mai mult li s-a facut adresa pentru a asigura accesul instantei la imobilele în litigiu. Raspunsul  la aceasta adresa (fila 121) face dovada clara ca reclamantele au avut cunostinta despre data si ora efectuarii probei, iar daca avem în vedere  profesia  reclamantei S. M.,  jurista, absolventa a Facultatii de Drept, stilul elaborat al memoriilor sale  si sustinerile în drept facute, este evident ca a înteles dreptul sau de  a fi prezenta. Ori, scopul procedurii de citare este tocmai acela ca partea sa ia cunostinta de locul si data când este invitata sa se prezinte la cererea organelor judiciare , scop atins în cauza, chiar daca nu s-a îndeplinit întocmai citarea cu un anumit formular prestabilit. În acest context, sustinerile reclamantelor sunt de neînteles  si par o încercare de tergiversare a cauzei, continuata prin recuzarea completului de judecata.

De asemenea, trebuie precizat ca nici Statul Român nu a fost citat la  efectuarea cercetarii la fata locului, fiind prezent doar celalalt pârât, legal reprezentat. Având în vedere ca lipsa citarii este sanctionabila cu nulitatea relativa si potrivit art. 108 alin.3 neregularitatea actelor de procedura se acopera daca partea  nu a invocat-o la prima zi de înfatisare  ce a urmat dupa aceasta neregularitate si înainte de a pune concluzii pe fond. Cercetarea în cauza a avut loc la 25.11.2008, dupa care au urmat doua termene de judecata (26.11.2008 si 10.12.2008), când pârâtul Statul Român a fost legal citat si avea posibilitate, studiind dosarul sa constate efectuarea cercetarii si sa invoce nulitatea. Nefacând acest lucru ea s-a acoperit.

Cu prilejul cercetarii instanta a constatat starea avansata de degradare a imobilului din str. 1 Decembrie 1918, însa urmele de umezeala a peretilor si tavanelor nu mai exista deoarece  cladirea a fost între timp refacuta partial de noul proprietar. Refacând acoperisul, jgheaburilor si burlanele, sursele de infiltratie au disparut, astfel ca raportat la situatia prezenta instanta a constatat  ca o eventuala expertiza care sa aprecieze daunele provocate exclusiv de infiltratiile de apa este inutila în acest moment, fiind imposibil de stabilit care este  limita dintre  neglijenta partilor si uzura în timp a imobilului. Trebuie accentuat faptul ca instanta imputa pârâtilor doar lipsa de întretinere minima a cladirii, constatând în nerefacerea acoperisului, a jgheaburilor si burlanelor, fapt ce a condus la o serie de degradari inerente, detaliate si de noul proprietar al imobilului, cu prilejul cercetarii la fata locului. Toate celelalte degradari ( spre exemplu faptul ca peretii sunt nezugraviti de foarte mult timp sau a putrezit lemnul uneia dintre scarile imobilului) sunt datorate curgerii timpului si nu se poate pretinde partilor sa predea imobilul exact cum a fost preluat, eventual într-o stare impecabila, dupa 55 de ani de folosinta.

Referitor la cuantumul prejudiciului, aici intervine o problema majora legata de trecerea unui timp  îndelungat între momentul retrocedarii si formularii prezentei actiuni .

Ori, în conditiile  în care imobilul a  fost imediat înstrainat unui tert, care l-a refacut partial, si, cel mai important, a înlaturat  exact cauzele care au provocat degradarile imputabile în cauza,  proba cu expertiza, singura relevanta în stabilirea cuantumului devine inutila si imposibil de administrat.

În acest context se pune problema daca e justificata  acordarea daunelor si în ce cuantum atâta timp cât nu se mai pot face probe pentru stabilirea lor.

Instanta apreciaza ca imposibilitatea efectuarii expertizei nu poate fi imputata reclamantelor care au promovat actiunea la 20.10.2005, înainte  de renovarea imobilului si oricum si-au  preconstituit  o serie de probe  ce atesta starea deplorabila a constructiei (fotografii, procese verbale). Luând în considerare  principiul disponibilitatii, în mod firesc ar trebui reclamantele sa-si probeze cuantumul despagubirilor  pentru a se admite actiunea, însa în contextul cauzei prezente aceasta cerinta ar echivala cu o proba imposibila. (probatio diabolica). Mai mult, constatând un prejudiciu cert si existenta vinovatului de producerea lui, în ce masura ar fi corecta respingerea actiunii doar pentru ca pagubele nu pot fi cuantificate ? De altfel, în mod constant, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a acordat daune materiale sau morale într-un mod total estimativ, bazându-se pe încalcarea unui drept fundamental.

Asadar, raportat  la dimensiunile deosebite ale imobilului din Dumbraveni, str. l Decembrie 1918 degradarile constatate, preturile actuale  foarte ridicate de pe piata constructiilor si cea imobiliara instanta apreciaza ca suma de 8000 EURO  solicitata este prea mica pentru acoperirea întregului prejudiciu, cu mentiunea clara ca instanta are în vedere doar daunele provocate de infiltratiile de apa.

Instanta va admite acest capat de cerere si va acorda reclamantelor despagubirile solicitate.

Se impune o precizare legata de raspunderea pentru crearea prejudiciului.

Calitatea de pârâti în cauza si potentiali raspunzatori de dauna o au Statul Român ca proprietar al imobilului si Orasul Dumbraveni ca administrator si cel care a încasat beneficiile constructiei (chiria).

Instanta apreciaza ca raspunderea celor doi pârâti este solidara, a statului pentru  ca în calitate de  proprietar avea obligatia sa verifice  în ce masura administratorul foloseste  bunul sau, iar a Orasului Dumbraveni, pentru ca în calitate de administrator si locator  al imobilului trebuia sa se ocupe direct de întretinerea sa.

Referitor la dobânda de 4% pe an instanta apreciaza  cererea ca nefondata în conditiile în care a respins solicitarea de acordare a chiriei.

De asemenea , acordarea dobânzii la dobânda, operatiune denumita în termeni economici anatocism , este interzisa de legislatia civila româna, astfel ca cererea este inadmisibila.

În ce priveste uzura constructiilor, instanta a  raspuns practic acestei chestiuni prin considerentele retinute la acordarea  degradarilor, în sensul ca uzura în timp este  fireasca si neimputabila administratorului.

Referitor la paguba  din vânzarea imobilelor sub pretul pietei , aceasta este indisolubil  legata de degradarile imobilului  si uzura sa în timp, fapt ce determina o eventuala scadere a  pretului constructiilor.

Ori, acordând pagubele  din degradarea imobilului de pe str. l Decembrie 1918, instanta nu poate acorda si diferenta din pretul de vânzare, cele doua cereri excluzându-se una pe cealalta. Referitor la celalalt imobil, de pe str. Horea, relevant este procesul  verbal de predare a acestuia din 18.02.2005 (fila 27 dosar 5250/2005), din care rezulta foarte clar ca locuinta a fost igienizata înainte de predarea sa catre reclamante, astfel ca nu exista dovada ca pretul de vânzare catre numitul O. I. ar fi fost mai mic decât pe piata imobiliara.  De altfel, suma solicitata prin actiune pentru acest capat de cerere ( 1000 EURO pentru ambele imobile) este atât de mica raportat la pretul de vânzare ( 20000 EURO si 30000 EURO), încât se poate concluziona ca ea este rezultatul fluctuatiilor firesti determinate de negocierile dintre vânzator si cumparator, nefiind asadar o diferenta de pret care sa  te duca cu gândul la o influenta negativa a starii constructiilor.

În ce priveste daunele morale, în conditiile retrocedarii imobilelor în natura si acordarii  despagubirilor pentru degradari, instanta apreciaza ca cererea nu este justificata si urmeaza sa o respinga.

În sfârsit, reclamantele au solicitat cheltuieli de judecata însa nu au probat în nici un fel aceste cheltuieli. De altfel, se poate observa în decurs de 3 ani de când dureaza procesul, reclamantele nu s-au prezentat la nici un termen de judecata, nu au depus nici un fel de chitante doveditoare a vreunei cheltuieli facute în interesul solutionarii cauzei.

Prin urmare si aceste pretentii vor fi respinse.

Domenii speta

Spete similare