Somaţie de plată. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art 7201 c. Pr. Civ.

Sentinţă civilă 1163 din 01.07.2009


Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 1000/259/2009, creditoarea H a solicitat instantei ca prin hotarârea pe care o va pronunta în contradictoriu cu debitoarea P sa dispuna somarea acesteia la plata sumei totale de 506,69 lei din care suma de 323,52 lei reprezinta contravaloare facturi neachitate iar suma de 183,17 lei reprezinta majorari de întârziere aferente.

În motivarea cererii, creditoarea a aratat ca debitoarea a beneficiat de serviciile sale (apa, canal, preluarea apei meteorice), emitându-se facturi pe care refuza sa le achite, calculându-se astfel si majorari de întârziere, în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare si cu prevederile contractuale, asa cum rezulta din documentele depuse la dosarul cauzei.

Debitoarea P a formulat întâmpinare prin care a invocat prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a debitoarei, exceptia inadmisibilitatii si exceptia prematuritatii.

Instanta a apreciat ca exceptiile invocate sunt neîntemeiate, motiv pentru care le-a respins în consecinta.

Calitatea procesuala pasiva  presupune existenta unei identitati între persoana pârâtului si cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecatii. Rezulta asadar ca in actiunile derivate din pretinsa neexecutare a unor obligatii contractuale, cum este cazul în speta, calitatea procesuala apartine partilor contractante sau, dupa caz, succesorilor lor în drepturi, relativitatea efectelor contractului presupunând ca obligatiile asumate si drepturile rezultate din contract privesc numai partea contractuala care si le-a asumat, respectiv partea care este titulara a dreptului. Din contractul nr.  (fila 5) pentru alimentarea cu apa si preluarea apelor uzate si meteorice rezulta ca acesta a fost încheiat între creditoarea H si  debitoarea P.

Desi Legea nr. 215/2001, cu modificarile ulterioare, defineste primaria drept o structura functionala cu activitate permanenta, fara personalitate juridica, având atributii in ceea ce priveste aducerea la îndeplinire a hotarârilor consiliului local si a dispozitiilor primarului, atât acte normative anterioare cât si acte ulterioare intrarii în vigoare a Legii nr. 215/2001, continua sa utilizeze notiunea de primarie alaturi de aceea de primar, fapt ce determina concluzia ca a aprecia ca primaria este lipsita de capacitate procesuala de folosinta înseamna a da o interpretare strict formala dispozitiilor art. 91 din Legea nr. 215/2001, care nu urmaresc altceva decât sa circumscrie sfera atributiilor legale ale primariei, nicidecum a o lipsi pe aceasta de capacitate de folosinta pe plan procesual. În plus, instanta retine si disp. art. 41 alin. 2 C. pr. civ, potrivit carora asociatiile sau societatile fara personalitate juridica, cum este si cazul primariei, pot sta în judecata ca pârâte daca au organe proprii de conducere. Pentru motivele aratate, instanta a respins exceptia lipsei procesuale pasive a primariei, invocata de debitoare prin întâmpinare, ca neîntemeiata.

In ceea ce priveste exceptia prematuritatii introducerii actiunii, fata de neîndeplinirea procedurii de conciliere directa, instanta retine ca OG. nr. 5/2001 instituie o procedura speciala de realizare a creantelor certe, lichide si exigibile, precum si împrejurarea ca disp. art. 11 din OG. nr. 5/2001, care prevedeau completarea dispozitiilor ordonantei cu cele ale Codului de procedura civila au fost abrogate. Asa fiind, concilierea directa nu constituie o conditie prealabila declansarii procedurii somatiei de plata în materie comerciala, având în vedere faptul ca reglementând cuprinsul cererii creditorului si actele ce trebuie anexate acesteia, art. 3 din  OG. nr. 5/2001 nu se refera si la dovada îndeplinirii concilierii, iar îndeplinirea acestei proceduri ar afecta realizarea cu celeritate a creantei creditorului, disparând astfel obiectivul urmarit de legiuitor prin edictarea dispozitiilor OG. nr. 5/2001. Pentru aceste considerente, instanta a respins exceptia prematuritatii introducerii actiunii, invocata de debitoare, ca neîntemeiata.

Referitor la exceptia inadmisibiltatii cererii cu caracter de somatie de plata invocata de debitoarea P, motivata pe aceea ca creanta invocata de creditoare, nu are caracter cert, lichid si exigibil, iar pe de alta parte motivata pe aceea ca între parti nu a existat o întelegere (un contract) cu privire la obligatia debitoarei de a  plati majorari (penalitati) de întârziere, instanta a respins-o, deoarece motivele invocate de debitoare vizeaza fondul solutionarii cererii cu caracter de somatie de plata si nu imposibilitatea juridica de a alege o astfel de cale pentru satisfacerea pretinselor creante ale creditoarei H, legiuitorul creând prin introducerea cererii cu caracter de somatie de plata o cale speciala, cu o procedura simplificata si de urgenta, în cadrul careia creditorii si-ar putea dovedi creantele proprii (certe, lichide si exigibile) în raport cu proprii debitori.

Conform dispozitiilor legale, procedura somatiei de plata se desfasoara la cererea creditorului în scopul realizarii de bunavoie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat prin înscris ori determinate  potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de parti prin semnatura ori în alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.

Verificând raporturile juridice dintre partile în litigiu instanta a apreciat ca pretentiile creditoarei depasesc sfera somatiei de plata, creanta pretinsa neavând natura juridica a unei astfel de  prestatii. S-a apreciat ca procedura somatiei de plata poate fi exercitata numai daca existenta creantei este neîndoielnica, neexistând litigiu cu privire la acest aspect, respectiv aceasta nu este contestata de debitor în ceea ce priveste existenta si cuantumul valoric al acesteia, deoarece în caz contrar, nu ar exista ratiunea instituirii unei proceduri speciale, diferita de cea de drept comun sau  altfel spus, în masura în care este necesara administrarea de probe pentru a se stabili existenta sau cuantumul creantei.

Având în vedere aceste aspecte, precum si probatoriul limitat permis de procedura speciala a somatiei de plata, art.6 alin.1 din OG nr.5/2001, creditoarea nedepunând la dosar alte înscrisuri din care sa reiasa acceptarea debitului de catre societatea debitoare, în baza principiului actori incumbit probatio, consfintit de art.1169 C.civ., instanta a constatat ca nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ,  conditiile cerute de art.1 din OG nr.5/2001, în ceea ce priveste creanta societatii creditoare, respingând cererea acesteia, pe calea somatiei de plata, ca neîntemeiata.

De asemenea, instanta a respins si capatul de cerere al creditoarei referitor la plata dobânzilor legale, având în vedere ca acestea reprezinta accesorii ale obligatiei principale, urmând soarta acesteia, conform principiului accesorium sequitur principale.

Domenii speta