Fara titlu

Judecătoria Mediaş

Sentinţa civil nr.496/26.02.2009

Domeniu asociat - contestaţie la executare

Constată că prin cererea intitulată contestaţie la executare şi opoziţie la executare, contestatoarea/debitoare SC L.P. F. SRL cu sediul în localitatea M. f.n.,jud.S.,  a solicitat, ca în contradictoriu cu intimata/creditoare SC A. P. SRL cu sediul în B., str. A. nr.- , să se dispună anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr.661/2008 al Biroului Executorului Judecătoresc P. V. din B. şi suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei cereri . Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea arată că între ea şi societatea intimată au existat raporturi contractuale. Susţine contestatoarea că fără nici un temei , întrucât şi-a îndeplinit toate obligaţiile contractuale, societatea intimată a folosit un bilet la ordin pe care l-ar fi remis acesteia, însă nu pentru a fi folosit . Mai arată contestatoarea faptul că , biletul la ordin purta ştampila firmei , dar semnătura nu aparţine reprezentantului legal al acesteia şi nici nu fusese completat cu menţiunile corespunzătoare, această operaţiune făcându-se de altcineva. Susţine contestatoarea că în colaborarea cu intimata a folosit frecvent astfel de bilete la ordin, dar despre acest bilet pe care-l contestă, nu a avut cunoştinţă după cum nu ştie nici despre factura nr.71/02.07.2008. Se mai arată că, executarea silită s-a realizat prin intermediul unui executor judecătoresc din B. şi că procedura îndeplinită este nelegală în primul rând pentru că biletul la ordin nu poartă menţiunea învestirii lui cu formulă executorie  şi apoi , pentru că executorul şi-a depăşit competenţa , având în vedere că potrivit Normelor –cadru nr.6/1994 în cazul biletelor la ordin, procedura de executare silită se efectuează la locul de plată al cambiei, care se spune, în cazul de faţă era localitatea M.. Pe fondul pricinii, se arată că biletul la ordin nu îndeplineşte condiţiile de valabilitate fiindcă nu poartă semnătura reprezentantului legal al societăţii , fiind semnat de o persoană care nu a avut mandat, dovadă şi refuzul băncii în acest sens. Mai susţine contestatoarea faptul că toate formele de executare au fost efectuate fără a fi înştiinţată în prealabil asupra declanşării procedurii de executare silită, factura nu le-a fost comunicată şi nu cunosc ce reprezintă ea.

În drept, s-au invocat prev. 61 din Legea 58/1934 ; Normele –cadru ale Băncii Naţionale a României  nr.6/1994 ; art.7-9 din Legea 188/2000.

Ataşat cererii, s-au depus un set de înscrisuri constând în dovada achitării taxei de timbru ;  copia somaţiei de executare ; copia biletului la ordin şi al refuzului băncii de plată, precum şi dovada împuternicirii avocaţiale.

Intimata creditoare SC A. P. SRL a depus la fila 16 dosar, întâmpinare şi cerere reconvenţională la cererea contestatoarei.

Pe cale de întâmpinare, aceasta a arătat că se opune admiterii cererii, susţinând că la data de 07.07.2008 contestatoarea a emis în favoarea lor un bilet la ordin pentru suma de 7.988,69 lei, fiind refuzat la plată de tras pentru motivul lipsei de mandat al semnatarului. Susţine intimata că criticile formulate de contestatoare sunt neîntemeiate. Astfel, în ceea ce priveşte lipsa învestirii cu formulă executorie, intimata apreciază că această menţiune nu era necesară , întrucât potrivit art.374 ind.1 C.pr.civilă , înscrisurile cărora legea le conferă caracter de titlu executoriu se pun în executare şi fără învestire. Relativ la competenţa executorului judecătoresc, intimata susţine că ea se circumscrie sediului central al terţului poprit , care este la B., sucursalele neavând personalitate juridică. Pe fond, se arată că, contestatoarea este de rea-credinţă atunci când afirmă că nu are cunoştinţă de contractele, facturile şi datoriile pe care le are, iar biletul la ordin este un titlu de credit care încorporează o obligaţie abstractă, autonomă şi necondiţionată de plată a unei sume de bani.

Pe cale reconvenţională , intimata a solicitat obligarea contestatoarei şi a reprezentantului acesteia, în persoana administratorului I. C.,  în solidar , la plata sumei de 7.988,69 lei cu dobânda aferentă şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept ,s-au invocat prev.art.115,119 C.pr.civilă şi Legea 58/1934.

Ataşat cererii, s-a depus un înscris constând într-un extras din registrul comerţului cu datele cu care figurează înscrisă, societatea contestatoare.

În cauză, datorită faptului că din dosarul de executare silită a reieşit că procedura de recuperare a creanţei invocată de intimată s-a făcut în modalitatea popririi, s-a pus în discuţia contestatoarei  eventuala extindere a cadrului procesual prin introducerea terţului poprit B. C. R. . Contestatoarea a arătat la termenul din 18 decembrie 2008- fila 30 dosar,  că înţelege să se judece şi cu această persoană şi prin urmare, cadrul procesual  a fost extins  prin introducerea şi citarea în calitate de terţ poprit a B. C. R.- sediul central , întrucât această entitate a procedat la poprirea contului contestatoarei.

Intimata B. C.R. SA cu sediul în B., Bdul R. E. nr.- , a depus întâmpinare, arătând că banca a procedat la înfiinţarea popririi pe baza dispoziţiilor executorului judecătoresc, conformându-se acestora fiindcă proveneau de la o autoritate a statului.

În drept, s-au invocat prev.art.115-118 ; art.452 -457 C.pr.civilă.

Intimatul/pârât-reconvenţional I. C., a depus întâmpinare la cererea reconvenţională formulată de intimata/reclamant-reconvenţional SC A. P. SRL, solicitând respingerea ei , în primul rând, ca inadmisibilă şi pe fond, ca neîntemeiată, întrucât nu el a semnat ordinul de plată pentru că nu a avut mandat de reprezentare . Pe de altă parte, s-a mai invocat şi faptul că biletul la ordin nu poartă menţiunea învestirii sale cu formulă executorie şi executorul judecătoresc nu era competent , locul de plată specificat în titlul pus în executare , fiind localitatea M..

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

Prin cererea de executare silită înregistrată , în data de 04.11.2008 , la Biroul executorului judecătoresc V. P. , cu sediul în B. , Bdul C. C. nr.-, intimata/creditoare SC A. P.SRL B., a solicitat declanşarea procedurii de

 executare silită împotriva debitoarei/contestatoare SC L.P. F. SRL M., pentru recuperarea  creanţei în sumă de 7.988,69 lei, ce rezultă din titlu executoriu constând în biletul la ordin cu scadenţă la 10.10.2008. Ataşat cererii ,s-a depus biletul la ordin menţionat şi completat , însoţit totodată, şi de refuzul de plată al trasului-terţ poprit, motivul fiind lipsa de mandat al semnatarului.

În cerere, creditoarea a arătat în mod expres ca executarea silită să fie pornită în modalitatea popririi contului debitoarei nr. RO 69RNCBO231064668880001.

Executorul judecătoresc, pe baza cererii depuse, a procedat la întocmirea procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, după care, a emis către debitoare, somaţia de executare pentru plata creanţei şi a cheltuielilor de executare aferente, în total suma de 7.988,69 lei. Debitoarea/contestatoare  nu a efectuat plata şi în consecinţă, procedura de executare silită a fost continuată prin poprirea contului acesteia deschis la BCR M., executorul comunicând adresa de înfiinţare a popririi, terţului poprit în persoana B. C. R.-sediul central din B., care prin răspunsul de la fila 21 dosar , a confirmat executorului faptul indisponibilizării contului asupra căruia a fost înfiinţată poprirea.

În prezenta cerere, contestatoarea a solicitat anularea formelor de executare , contestând ,de asemenea, pe calea opoziţiei la executare şi valabilitatea ordinului de plată.

Intimata, dimpotrivă a solicitat menţinerea formelor de executare şi în cadrul opoziţiei, a formulat cerere reconvenţională solicitând că în cazul în care se va reţine că biletul la ordin nu este valabil, atunci contestatoarea şi reprezentantul său legal să fie obligaţi în solidar la plata sumei rezultată din factura ce a stat la baza emiterii ordinului de plată.

În ceea ce priveşte opoziţia la executare, instanţa reţine că potrivit art.106 rap. la art. 63 alin.1,2 din Legea 58/1934 , debitorul va putea opune posesorului biletului la ordin, numai excepţiile de nulitate a titlului deduse din lipsa unor menţiuni prev. de art.2 din aceeaşi lege şi că aceste excepţii vor trebui să fie însoţite totdeauna de o probă scrisă.

În cauza de faţă, debitoarea deşi a invocat nevalabilitatea titlului de credit prin faptul lipsei calităţii de reprezentant legal al celui care a semnat biletul la ordin , nu a compărut o probă scrisă în acest sens. Refuzul trasului nu constituie o probă în acest sens, întrucât există o diferenţă între lipsa calităţii de reprezentant legal al celui care a semnat biletul la ordin , la data semnării, şi persoana care are specimen de semnătură la bancă, în momentul în care biletul la ordin este prezentat spre a fi încasat. Aşa după cum a susţinut şi intimata există anumite practici prin care după semnarea unor astfel de titluri de credit, unele persoane emitente obişnuiesc să retragă acelor persoane care le-au semnat,  dreptul de semnătură din bancă, delegând pe altele să aibă specimen de semnătură,  tocmai pentru ca, contrar scopurilor acestor titluri, ele să nu mai poată fi onorate. Astfel de practici, contravin unor principii fundamentale ale relaţiilor comerciale din orice economie, aceste titluri fiind în realitate adevărate titluri comerciale de valoare, care încorporează în ele însele dreptul de a încasa suma respectivă, în mod necondiţionat.

În speţă, deşi contestatoarea susţine că semnătura existentă pe biletul la ordin a căruia validitate este contestată, nu este a reprezentantului  său legal, nu aduce nici o lămurire în edificare , asupra justeţei acestei aserţiuni, respectiv cine ar fi fost persoana care în mod legal ar fi reprezentant firma la acea dată şi , contestând semnătura să se înscrie în fals. Dimpotrivă, într-o totală contradicţie cu ceea ce ar fi trebuit să probeze în situaţia în care , într-adevăr biletul ar fi fost semnat de către un fals reprezentant, omite cu bună-ştiinţă să identifice persoana care l-a semnat din moment ce afirmă că deşi biletul la ordin poartă ştampila firmei, totuşi el nu a fost semnat de reprezentantul său legal – paragraful 2 din acţiune.

În aceeaşi ordine de idei, este de remarcat faptul că semnătura existentă pe biletul la ordin  are caracteristicile identice cu cele ale persoanei care semnează în numele contestatoarei, însăşi acţiunea de faţă şi mai mult, cu semnătura înscrisă pe întâmpinarea depusă de intimatul/pârât-reconvenţional I. C., care se dovedeşte a avea calitatea de singur administrator cu puteri depline şi în prezent, conform celor ce rezultă din înscrierile existente în registrul comerţului.

Aşadar, în faţa acestei evidenţe  şi în lipsa unei dovezi care să ateste  mandatarea altei persoane cu funcţii de reprezentare legală a firmei , precum şi a înscrierii în fals asupra semnăturii existente, instanţa concluzionează că obligaţia a fost asumată de către adevăratul reprezentant legal al firmei şi nu de către o altă persoană - un fals reprezentant. În consecinţă, biletul la ordin contestat este pe deplin valabil ,iar refuzul la plată al trasului nu are nici o înrâurire asupra validităţii lui.

Prin urmare, opoziţia le executare, prin ceea ce titularul cererii ei a dorit în mod cu totul neadevărat să inducă , se dovedeşte neîntemeiată, considerent pentru care ea va fi respinsă. În mod corelativ, cererea reconvenţională a oponentului rămâne fără obiect din moment ce biletul la ordin nu a fost anulat, fiind păstrat în toată deplinătate funcţiilor pe care le îndeplineşte, acela de titlu de valoare. În ceea ce priveşte critica intimatului/pârât-reconvenţional I. C., asupra inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, instanţa o apreciază ca neîntemeiată, oponentul având la îndemână  toate mijloacele procesuale specifice oricărei acţiuni civile sau comerciale, pentru  că de fapt opoziţia la executare nu este altceva decât o acţiune specifică titlurilor de credit în general, iar motivele invocate de acest intimat în legătură cu competenţa executorului judecătoresc şi lipsa învestirii cu formulă executorie nu au nici o relevanţă.

Cât priveşte formele de executare îndeplinite de executorul judecătoresc P. V. şi care se concretizează în acte de înfiinţare a popririi asupra contului debitoarei, instanţa reţine că sub aspectul lipsei formalităţii învestirii biletului la ordin cu formulă executorie, în literatura de specialitate recentă, s-a emis opinia conform căreia după introducerea art.374 ind.a C.pr.civilă, nu mai este necesară îndeplinirea ei. Subscriem şi împărtăşim această opinie, pe considerentul că dispoziţiile art.53 alin.3 din Legea nr.59/1934 fac referire numai la competenţa instanţei în această materie fără nici o condiţionare a dobândirii calităţii şi valorii de titlu executoriu de faptul învestirii sau nu cu formulă executorie a înscrisului.

Referitor la competenţa executorului judecătoresc care a efectuat executarea silită, instanţa constată că într-adevăr au fost nesocotite normele legale în vigoare.

Potrivit art. 453 C.pr.civilă , poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit. În speţă, atât sediul debitoarei cât şi cel al terţului poprit se circumscriu razei de competenţă a executorilor judecătoreşti din mun. M. şi nicidecum din B.. Susţinerea intimatei/creditoarei , precum că înfiinţarea popririi a fost adresată entităţii cu sediul central al trasului, întrucât sucursalele nu au personalitate juridică, este tendenţioasă încercând să atragă competenţa altui executor. Aceasta, deoarece însăşi intimata/creditoare a indicat numărul de cont ce urmează a fi poprit,iar executorul a făcut menţiunea expresă în adresa de înfiinţare că , acest cont este deschis la BCR M. Din moment ce contul fiinţează la BCR M., această unitate era terţul  poprit ,iar nu unitatea centrală. Din această perspectivă nu are nici o relevanţă juridică, dacă entitatea care deţine contul are sau nu personalitate juridică, întrucât potrivit art. 454 alin.2 ind.3 C.pr.civilă, în cazul unei unităţi operaţionale a bănci, adresa de înfiinţare i se comunică ei ,iar poprirea  va fi înfiinţată asupra conturilor pe care debitoarea urmărită le are deschise la acea unitate. Mai mult, potrivit art. 31 lit. f din Normele-cadru nr.6/1994 emise de către B. N. R., în aplicarea Legii nr.58/1934, în cazul biletelor la ordin, procedura de executare silită se va efectua la judecătoria în a cărei rază de competenţă se află locul de plată . Or, în situaţia de faţă, locul de plată al biletului la ordin este în M. , fapt pentru care, executarea silită trebuia să se realizeze în această localitate.

 Nesocotirea acestor dispoziţii legale se circumscriu unei depăşiri a competenţei de  atribuţiuni a executorului judecătoresc care le-a efectuat, văzută şi prin prisma  dispoziţiilor art. 9 rap. la art.7 lit. a din Legea 188/2000 şi ca atare, sancţiunea atrasă nu poate fi decât  aceea a anulării  actelor îndeplinite ,conform art.399 alin.2 C.pr.civilă. Altfel, în ipoteza în care s-ar da eficienţă actelor îndeplinite cu nesocotirea acestor norme, înseamnă ca în continuare să aibă loc această încălcare a competenţei de atribuţiuni , dată prin lege executorilor numai  pentru o anumită circumscripţie teritorială în cazul punerii în executare a unor titluri executorii , precum şi a permite aceluiaşi executor ca în aceleaşi condiţii să îndeplinească şi ulterior acte de executare, creanţa creditoarei nefiind încasată în totalitate decât în limita unei sume nesemnificative de 13,09 lei, ceea ce în opinia instanţei este de neacceptat, tocmai în considerarea normelor legale expuse mai sus. O dată declanşată procedura executării silite, ea poate urma oricare din formele ei de realizare, poprire, urmărire silită mobiliară şi imobiliară, fapt ce se impune ca şi un argument în plus în favoarea aceleaşi concluzii.

Aşadar,în această privinţă,  contestaţia la executare promovată se dovedeşte întemeiată şi în consecinţă, în baza art.399 şi urm. C .pr. civilă , ea va fi admisă, urmând a se dispune ,pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, anularea formelor îndeplinite în dos. execuţional nr.661/2008 înregistrat la Biroul executorului judecătoresc V. P..

 În baza art. 23 alin.1 lit.e din Legea 146/1997, se va dispune restituirea către contestatoare , la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, a sumei de 194 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată ,iar în baza art.276 C.pr.civilă se vor compensa celelalte cheltuieli de judecată efectuate de părţi.

În ceea ce priveşte capătul de cerere accesoriu privind suspendarea executării silite, instanţa s-a pronunţat prin încheierea din 18 decembrie 2008- fila 31 dosar, şi reţinând că cu acea ocazie, contestatoarea a depus spre garanţie suma de totală de 906,30 lei, instanţa va dispune în respectarea dispoziţiilor art. 723 ind.1 C.pr.civilă,  restituirea către contestatoare a sumei amintite, consemnate cu titlu de cauţiune, la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, sub rezerva neformulării de către partea intimată/creditoare a unei cereri pentru plata de despăgubiri în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.

Având în vedere soluţia preconizată , calea de atac la care se supune prezenta hotărâre se apreciază ca fiind cea oferită de art. 402 C.pr.civilă, a recursului în termen de 15 zile de la comunicare.

Domenii speta

Spete similare