Anulare certificat de moştenitor

Pe rol , soluţionarea acţiunii civile având ca obiect „anulare certificat de moştenitor” formulată de reclamanta C. I.M împotriva pârâtului C. I.P..

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns reclamanta şi avocat P.E. pentru pârât, lipsă fiind pârâtul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de şedinţă , s-a luat act că s-a răspuns la adresa efectuată în cauză, i s-a luat un interogatoriu din oficiu reclamantei după care, instanţa , luând act de precizarea părţilor că nu înţeleg să propună administrarea altor probe în cauză, a acordat cuvântul pe fond.

Reclamanta a arătat că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea cauzei.

Avocat E. P. pentru pârât a solicitat respingerea acţiunii ca nedovedită , arătând că nu se poate susţine teza reclamantei  cu privire la aspectul că nu a fost citată pentru dezbaterea succesiunii autorului C.I. la notariat atât timp cât pârâtul a indicat la data emiterii certificatului că mai are  două surori iar acestea figurează ca neacceptante.De asemenea, a menţionat că acţiunea s-a promovat după trecerea termenului legal de 3 ani.

Prin cererea înregistrată la această instanţă cu nr.1689/05.12.2006 ( în urma disjungerii dispusă prin încheierea de şedinţă din 30.11.2006 pronunţată în dosarul  nr.1273/2006 ) , reclamanta C. I.M a solicitat în contradictoriu cu pârâtul  C. P. anularea certificatului de moştenitor nr.2212 din 10.11.1988 emis pe numele acestuia de Notariatul de Stat Dolj.

Prin cererile ulterioare depuse la dosar şi cu prilejul interogatoriului luat în şedinţa publică din 08.02.2007, reclamanta a arătat că certificatul de moştenitor contestat a fost emis cu încălcarea prevederilor legale , ea neavând cunoştinţă de procedura dezbaterii succesorale notariale a succesiunii tatălui său până în luna octombrie 2006, deşi  figurează în act  ca moştenitor străin de succesiune prin neacceptare, conform art.700 din Codul Civil.

La dosarul cauzei au fost depuse în xerocopie acte de stare civilă ale reclamantei, certificatul de moştenitor  emis după decesul defunctului C. I. certificatul  de deces al acestuia din urmă şi prin adresă, s-a solicitat  Judecătoriei Craiova să înainteze dosarul nr.2851/1988 al fostului Notariat de Stat pe care-l deţine în arhivă.

Prin referatul aflat la fila nr.22 la dosar (verso), Judecătoria Craiova a comunicat aspectul că nu mai deţine dosarele notariale din anul 1988 întrucât a expirat termenul obligatoriu  de păstrare de 10 ani, în arhivă aflându-se doar certificatele de moştenitor în original , emise în anul respectiv.

Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa constată şi reţine că reclamanta a solicitat anularea certificatului de moştenitor nr.2212 emis la data de 10.11.1988 în urma dezbaterii succesiunii tatălui său C. I. decedat la 20.08.1987, susţinând că nu a fost citată în faţa notarului de stat şi nu a avut cunoştinţă  de desfăşurarea procedurii notariale până în luna octombrie 2006, când a observat certificatul de moştenitor , cu prilejul unui alt litigiu cu pârâtul.

In lipsa dosarului numărul 2851/1988 constituit la nivelul Notariatului de Stat Dolj şi finalizat prin emiterea certificatului de moştenitor contestat, deci în lipsa posibilităţii  de a verifica dacă notarul a îndeplinit în mod corect  procedura de citare a tuturor succesibililor în viaţă  ai defunctului şi a derulat apoi  dezbaterea succesorală în contradictoriu  cu toţi cei ce ar fi putut avea vocaţie  succesorală concretă potrivit dispoziţiilor Decretului nr.40/1953, temeinicia acţiunii de faţă  urmează a fi apreciată prin raportate la celelalte mijloace  de probă, respectiv înscrisuri ( însuşi actul contestat ) şi prezumţii.

Aşa cum s-a consemnat în certificatul nr.2212 din 10.11.1988, singurul moştenitor acceptant al succesiunii defunctului C. I. deschisă la data de 20.08.1987, a fost pârâtul C. P. care a cules astfel întreaga masă succesorală, reclamanta şi sora sa  C.I. plasându-se în afara moştenirii prin neacceptarea acesteia în termenul de 6 luni la care se referă art.700 din Codul civil.

Aşadar, notarul care a instrumentat dosarul nr.2851/1988 i-a avut în vedere pe toţi descendenţii defunctului C. I., iar pentru că doi dintre aceştia nu şi-au manifestat  în mod expres opţiunea succesorală, s-a apreciat că nu înţeleg să-şi asume titlul  de moştenitori ai autorului lor.

Din conţinutul certificatului de moştenitor nu se poate concluziona în nici un caz că reclamanta nu a fost încunoştinţată despre derularea procedurii  succesorale notariale ci dimpotrivă, ea apare menţionată la rubrica moştenitori străini prin neacceptare , ceea ce relevă  că, sub aspectul persoanelor care aveau un interes direct în dezbaterea succesiunii, notarul a  respectat prevederile art.12 şi 13 din Decretul nr.40/1953.

Mai mult decât atât, certificatul de moştenitor reprezintă înscris autentic ce face dovada constatărilor personale ale agentului instrumentator până la înscrierea în fals, reclamanta neurmând  o asemenea procedură în cauză pentru a demonstra neadevărul menţiunilor referitoare la moştenitori şi calitatea lor, cuprinse în act.

Ea nu a dovedit însă nici faptul că a făcut acte de acceptare tacită a moştenirii tatălui  în sensul dispoziţiilor art.689 din Codul civil care stabileşte că acceptarea „ este tacită când eredele face un act , pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede şi care lasă a se presupune  neapărat intenţia  sa de acceptare”, şi să justifice astfel promovarea prezentei acţiuni în anulare, din interogatoriul luat din oficiu la termenul din 08.02.2007 desprinzându-se contrariul.

Astfel, reclamanta a declarat că atât ea cât şi sora sa C. I. domiciliau în alte localităţi la data dezbaterii succesiunii defunctului , chiar cu mult timp înainte de anul 1988, iar singurul care a locuit  în casa părintească şi s-a gospodărit împreună cu părinţii  a fost pârâtul C. P.. A mai declarat că a avut o relaţie bună cu acesta din urmă o perioadă lungă de timp după decesul tatălui, iar ceea ce a  afectat ambianţa existentă între ei a fost refuzul pârâtului de a-i restitui sumele de bani împrumutate pentru edificarea unei case în curtea părintească.

Din cele arătate de către reclamantă, se deduce că aceasta i-a recunoscut implicit fratelui său ( care şi-a întemeiat gospodăria alături de părinţi ), dreptul de a stăpâni exclusiv chiar şi după deschiderea succesiunilor autorilor bunurile imobile pe care le-a folosit vreme îndelungată în interes personal , ( înţelegând doar să-l împrumute pentru a construi casa ), o asemenea atitudine  fiind în concordanţă cu atitudinea manifestată în general în familiile tradiţionale româneşti conform căreia fiul care rămânea în familia de origine  avea şi obligaţii dar şi drepturi mai multe decât cei care părăseau casa părintească.

In considerarea aceleiaşi ipoteze, reclamanta, aflată în relaţii bune cu fratele său, a înţeles să nu răspundă  demersului notarial de a fi  fost citată pentru a-şi exprima  poziţia faţă de moştenirea tatălui, consimţind implicit ca pârâtului să-i fie recunoscut dreptul asupra întregii mase succesorale.

Cum împrumutul acordat nu poate fi asimilat unui act de acceptare tacită a moştenirii şi cum  reclamanta nu a relevat şi alte aspecte în sprijinul acţiunii sale, instanţa constată că certificatul  de moştenitor a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare  la data de 10.11.1988 iar cererea având ca obiect  anularea acestuia este neîntemeiată , urmând a fi respinsă ca atare.

Respinge acţiunea civilă având ca obiect „anulare certificat de moştenitor” formulată de reclamanta C. I.M. împotriva pârâtului C. I.P.,

Domenii speta

Spete similare